ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2673/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, la data de 30 octombrie 2015, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, a solicitat:

- obligarea pârâtei să comunice în scris informațiile solicitate prin scrisoarea din 05.10.2015, orele 19:49;

- obligarea pârâtei la plata de daune morale în cuantum de 1000 RON;

- obligarea pârâtei la publicarea hotărârii de condamnare într-un ziar central și pe pagina de internet a pârâtei, ca despăgubire nepatrimonială pentru încălcarea dreptului la informație;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 4560 din 08 iulie 2016, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Împotriva sentinței civile nr. 4560 din 08 iulie 2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., recursul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 27 octombrie 2016.

Prin decizia civilă nr. 375 din 31 ianuarie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității de reprezentant, ca neîntemeiată, a respins cererile de sesizare a CCR și ICCJ, ca inadmisibile și a respins recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat.

Împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, din decizia civilă nr. 375 din 31 ianuarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., învederând că motivele recursului vor fi înfățișate după comunicarea deciziei atacate.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 12 iulie 2017.

Intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Interne nu a depus întâmpinare față de recursul declarat de reclamantul A.

Prin încheierea de ședință din data de 18 octombrie 2017, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursului declarat de reclamantul A., în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că niciuna dintre părți, deși legal citate, nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu a solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând cu prioritate excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță."

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.:

"(1) Judecătorul va suspenda judecata: 2. Când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă."

Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 18.10.2017, a fost dispusă suspendarea judecării recursului, având în vedere lipsa părților, legal citate, la strigarea pricinii, precum și nedepunerea la dosar a unei cereri scrise de judecare în lipsă.

Încheierea de ședință din data de 18 octombrie 2017 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 18 aprilie 2018.

Înalta Curte reține și faptul că în cauză nu a fost formulată de către părți, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 2 C. proc. civ., nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată. De asemenea, nu subzistă vreun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ.

În consecință, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării recursului, potrivit dispozițiilor art. 420 și art. 421 alin. (2) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția perimării.

Constată perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 375 din 31 ianuarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 iunie 2018.