ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 674/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, cu nr. x/2016 reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, a solicitat obligarea pârâtei să comunice în scris informațiile solicitate în data de 20.04.2015 orele 01:09; obligarea pârâtei la plata de daune morale în cuantum de 1.000 RON; obligarea pârâtei la publicarea hotărârii de condamnare într-un ziar central și pe pagina de internet a pârâtei, ca despăgubire nepatrimonială pentru încălcarea dreptului meu la informație; obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 6240/03.11.2016 Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului, anularea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii și obligarea intimatei-pârâte D.G.P.M.B. să îndeplinească capetele de cerere legal formulate prin acțiunea din Dosarul nr. x/2016.

Prin decizia nr. 2669 din 13.06.2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale ca neîntemeiată; s-a respins excepția nulității recursului ca nefondată; s-a respins recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 6240/03.11.2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, ca nefondat.

Totodată, în baza art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a din C. proc. civ., s-a aplicat recurentului sancțiunea amenzii judiciare în cuantum de 500 RON și s-a dispus darea în debit a recurentului reclamant.

Ulterior, la data de 30.10.2017, petentul A. a formulat cerere de reexaminare, prin care a arătat că înțelege să conteste amenda judiciară de 500 RON ce i-a fost impusă abuziv.

De asemenea, în cuprinsul cererii de reexaminare petentul a invocat în temeiul art. 29 alin. (1) Legea nr. 47/1992 excepția de neconstituționalitate a art. 12, art. 22 alin. (7), art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a și b C. proc. civ., întrucât în opinia sa încalcă principiile garantate de art. 1 alin. (3)-(5) Constituție, art. 2, art. 15, art. 16 alin. (1) și 2, art. 20-21, art. 24 alin. (1), art. 31-31, art. 51 și art. 124 Constituție, lăsând legiuitorul la aprecierea judecătorului sa aplice amenzi, după bunul plac, respectiv sa aprecieze judecătorul în mod ocult/să considere dacă cererea este sau nu formulata cu buna credința, judecătorul, fără nici un temei legal ci ad hoc, statuând în mod netransparent că cererea este formulata cu rea credința.

Prin încheierea din 29.11.2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale și s-a dispus sesizarea CCR cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 12, art. 22(7), art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a C. proc. civ.

Totodată, s-a respins cererea de reexaminare formulată de petentul A., ca nefondată.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petentul A., solicitând casarea acesteia pentru motive încadrate în dispozițiile art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ., susținând că soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale încalcă în opinia sa principiile garantate prin art. 1 alin. (3) - (5), art. 2, art. 15, art. 16 alin. (1) și (2), art. 20-21, art. 24 alin. (1), art. 30-31 alin. (1) și (2), art. 51 și art. 124 din Constituție.

Prin întâmpinare, intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București a invocat excepția lipsei de interes în promovarea recursului și a solicitat respingerea recursului ca lipsit de interes, având în vedere că, prin încheierea recurată, Curtea de Apel București a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

Examinând actele și înscrisurile cauzei, prin raportare la susținerile părților și dispozițiile legale incidente, văzând soluția pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal prin încheierea din 29.11.2017, de admitere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 12, art. 22 alin. (7), art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de A. apare ca lipsit de interes, pentru argumentele ce urmează.

Înalta Curte are în vedere faptul că activitatea judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes legitim încălcat.

Literatura de specialitate și practica judiciară au statuat că interesul reprezintă o condiție generală de exercitare a dreptului la acțiune, ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să subziste nu doar cu prilejul promovării acțiunii, ci și pe tot parcursul soluționării unei cauze.

Pornind de la aceste premise teoretice, rezultă că interesul, definit ca folosul practic pe care partea îl poate obține prin promovarea căii de atac, trebuie să se reflecte într-un avantaj material sau juridic în patrimoniul sau persoana recurentului.

În măsura în care promovarea unei căi de atac nu prezintă un folos practic pentru cel care a recurs la ea, acea formă procedurală este lipsită de interes.

Astfel, în cauza de față, recurentul nu justifică un folos practic, legitim, în obținerea unei soluții de admitere a recursului și de casare a încheierii atacate, întrucât soluționarea cererii reclamantului de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 12, art. 22 alin. (7), art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a C. proc. civ., în sensul admiterii acesteia, lasă fără efect soluționarea căii de atac formulate.

Sancțiunea lipsei interesului, așa cum a fost ea consacrată de jurisprudență, este în cauza de față aceea a respingerii cererii de recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes invocată de intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București și va respinge recursul declarat de recurentul A. ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei de interes invocată de intimata-pârâtă Direcția Generală de Poliție a Municipiului București.

Respinge recursul declarat de A. împotriva încheierii din 29 noiembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 februarie 2018.