ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1983/2017

Decizia nr. 1983/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, la data de 02.10.2015, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General al Poliției Romane și Direcția Generală de Poliție a Municipiului București pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților să comunice în scris răspuns la sesizarea din 29.07.2015 orele 22.25; obligarea pârâților la dotarea Biroului Criminalistic al Secției 13 Poliție cu 3 unități de sistem (calculatoare) noi, în locul celor retrase abuziv, nejustificat; obligarea pârâților la plata de daune morale în cuantum de 10.000 RON; obligarea pârâților la publicarea hotărârii de condamnare într-un ziar central și pe pagina de internet a pârâților, ca despăgubire nepatrimonială pentru încălcarea dreptului său la condiții de muncă decente și obligarea pârâților la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 903 din 27 februarie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererile de sesizare a Curții Constituționale și a Înaltei Curții de Casație și Justiție, a respins excepțiile de nelegalitate și excepția lipsei calității de reprezentant și a respins recursul formulat de recurentul-reclamant A., împotriva sentinței civile nr. 2199 din data de 06.04.2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/3/2015, în contradictoriu cu intimații-pârâți Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General al Poliției Române și Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, ca nefondat.

Împotriva sentinței instanței de fond, reclamantul A. a formulat recurs.

Prin cererea de recurs, recurentul nu formulează critici concrete privind nelegalitatea hotărârii instanței de fond, ci reia susținerile și criticile din cererea de chemare în judecată.

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu motivele de recurs formulate, Înalta Curte constată că recursul este nul.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din noul C. proc. civ.:

„(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat”.

Art. 487 alin. (1) din noul C. proc. civ. prevede că: „Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs.”

Conform art. 489 alin. (1) din noul C. proc. civ.: „Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).”

Având în vedere textele legale sus citate, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care recurentul își întemeiază cererea.

De asemenea, dacă motivele de recurs sunt confuze, imprecise și generale, iar dezvoltarea acestora nu permite analizarea hotărârii recurate în cadrul niciunui motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 din noul C. proc. civ., această nelegalitate a cererii de recurs este sancționată cu nulitatea.

Înalta Curte, analizând cererea de recurs și susținerile recurentului, remarcă caracterul nesistematizat și nestructurat al căii de atac în motive care să vizeze nelegalitatea sentinței atacate.

Deoarece recurentul nu s-a conformat exigențelor cerute de instanță, neindicând în cererea de recurs vreunul din motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. și nu a formulat critici care să permită încadrarea lor, din oficiu, într-unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de acest text de lege, rezumându-se la expunerea unor succesiuni de fapte și afirmații, pe care nu le-a structurat din punct de vedere juridic, nesubliniind relevanța pe care acestea o prezintă în raport cu soluția instanței de fond, Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului.

Prin urmare, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din noul C. proc. civ., se va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 903 din 27 februarie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 mai 2017.