ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 761/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 2670 din 13.06.2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

- a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate și ca neîntemeiată cererea de sesizare a Curții Constituționale;

- a respins recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 10/04.01.2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, ca nefondat;

- a dispus sancționarea recurentului-reclamant cu amendă judiciară în cuantum de 500 RON, în temeiul art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a din C. proc. civ.

La data de 8.08.2017, recurentul-reclamant A. a formulat cerere de reexaminare a amenzii judiciare în cuantum de 500 RON, stabilită în sarcina sa prin Decizia nr. 2670 din 13.06.2017, formându-se astfel dosarul nr. x/2016.

Prin încheierea de ședință de la 6.09.2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus emiterea unei adrese către Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal pentru a înainta dosarul de fond nr. x/2016 și a acordat termen la data de 18.10.2017, Camera de Consiliu, Completul 11 Recurs, sala E 68, ora 09:00, pentru când urmau a fi citate părțile.

Împotriva acestei acestei încheieri a declarat recurs reclamantul A.

Ulterior, din înscrisurile depuse la dosar la data de 8 februarie 2018, rezultă că recurentul-reclamant a formulat cerere de renunțare la judecata recursului, solicitând instanței să ia act de această renunțare.

Examinând cererea formulată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile incidente, Înalta Curte va lua act de renunțarea recurentului-reclamant la judecată și va dispune anularea în tot a încheierii recurate.

Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Înalta Curte, sesizată cu soluționarea recursului declarat de reclamant împotriva încheierii de ședință de la 6.09.2017, a luat act de faptul că la dosarul cauzei au fost depuse de către recurent înscrisuri din care rezultă faptul că acesta înțelege să renunțe la judecarea recursului promovat în prezenta cauză.

Astfel, în prezentul dosar, la data de 8.11.2017, recurentul-reclamant a fost citat cu mențiunea de a indica obiectul recursului (respectiv încheierea recurată), deoarece prin încheierea din 6 septembrie 2017 (indicată în memoriul de recurs) instanța doar a amânat cauza pentru termenul din data de 18.10.2017, în vederea atașării dosarului de fond nr. x/2016, și nu a soluționat cererea de sesizare a Curții Constituționale în sensul respingerii acesteia, astfel cum a susținut recurentul în motivele de recurs foermulate.

La data de 8 februarie 2018, recurentul-reclamant a depus la dosar înscrisuri din care rezultă faptul că înțelege să formuleze cerere de renunțare la judecata recursului, solicitând instanței să ia act de această renunțare.

Prin cererea de renunțare la judecată recurentul a indicat, ca motiv al renunțării sale, faptul că ulterior formulării și depunerii cererii de recurs, pe portalul instanței de judecată a fost postată soluția referitoare la admiterea cererii reclamantului de sesizare a Curții Constituționale în prezenta cauză, astfel că cererea acestuia a rămas fără obiect.

Potrivit dispozițiilor art. 406 C. proc. civ.:

"(1) Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă.

(2) Cererea se face personal sau prin mandatar cu procură specială.

(3) Dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului, îl va obliga pe reclamant la cheltuielile de judecată pe care pârâtul le-a făcut.

(4) Dacă reclamantul renunță la judecată la primul termen la care părțile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunțarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părți. Dacă pârâtul nu este prezent la termenul la care reclamantul declară că renunță la judecată, instanța va acorda pârâtului un termen până la care să își exprime poziția față de cererea de renunțare. Lipsa unui răspuns până la termenul acordat se consideră acord tacit la renunțare.

(5) Când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză.

(6) Renunțarea la judecată se constată prin hotărâre supusă recursului, care va fi judecat de instanța ierarhic superioară celei care a luat act de renunțare. Când renunțarea are loc în fața unei secții a Înaltei Curți de Casație și Justiție, hotărârea este definitivă."

Constatând că, în speță, recurentul-reclamant a formulat cerere de renunțare la judecată, instanța de control judiciar are în vedere și dispozițiile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., republicat, potrivit cărora:

"Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel".

De asemenea, instanța reține faptul că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al reclamantului care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.

Astfel fiind, pentru considerentele arătate și în temeiul art. 406 alin. (1) și alin. (6) teza a II-a din C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunțarea recurentului-reclamant la judecată și, pe cale de consecință, va anula încheierea atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea recurentului-reclamant A. la judecata recursului declarat împotriva încheierii din 06.09.2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, conform art. 406 alin. (5) C. proc. civ.

Anulează încheierea din 06.09.2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 februarie 2018.