ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3053/2017

Obiectul cererii de chemare în judecată și hotărârile pronunțate în cauză Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal la data de 9 aprilie 2015, sub nr. de Dosar nr. x/2015, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Judecătoria sectorului 3 București, a reclamat refuzul nejustificat al pârâtei de a judeca cererea de chemare în judecată a secției 10 Poliție București și a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București, care au refuzat soluționarea plângerii penale nr. x/2013. Prin încheierea de ședință din data de 2 iulie 2015, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în temeiul art. 200 alin. (4), raportat la art. 194 lit. a) și c) C. proc. civ. Împotriva încheierii de ședință din 2 iulie 2015 a formulat cerere de reexaminare reclamanta A., înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal la data de 25 august 2015, sub nr. de Dosar nr. x/2015 Prin încheierea de ședință din data de 19 noiembrie 2015, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de reexaminare formulată de petenta A.. Împotriva încheierii de ședință din 19 noiembrie 2015 a formulat contestație în anulare reclamanta A., cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal la data de 16 martie 2016, sub nr. de Dosar nr. x/2016

Hotărârea instanței de fond Prin încheierea de ședință din data de 7 aprilie 2016, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de reclamanta A.. Prin încheierea de ședință din data de 21 aprilie 2016, prima instanță a admis sesizarea din oficiu și a dispus îndreptarea erorii materiale din cuprinsul încheierii din 7 aprilie 2016, în sensul menționării numărului corect al dosarului în care s-a pronunțat încheierea atacată cu contestație în anulare, respectiv nr. x/2015/a1, în loc. de nr. x/2015*. Prin încheierea de ședință din data de 2 iunie 2016, prima instanță a admis cererea formulată de reclamanta A. și a dispus îndreptarea erorii materiale din cuprinsul încheierii din 21 aprilie 2016, în sensul că se va menționa numele corect al reclamantei ca fiind A., în loc. de A..

Calea de atac exercitată împotriva încheierii din 7 aprilie 2016 și împotriva încheierii din 21 aprilie 2016, pronunțate de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal. Împotriva încheierii de ședință din 7 aprilie 2016 a formulat recurs reclamanta A., înregistrat la data de 28 aprilie 2016, iar la data de 18 mai 2016 reclamanta a formulat recurs împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale din 21 aprilie 2016.

Încheierea de suspendare a judecării cauzei Prin încheierea de ședință din 22 septembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a suspendat soluționarea recursului declarat de A., în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Calea de atac exercitată împotriva încheierii din 22 septembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal Împotriva încheierii din 22 septembrie 2016 a formulat recurs reclamanta A., înregistrat la data de 6 octombrie 2016, solicitând anularea încheierii atacate. În susținerea recursului, reclamanta a arătat că nu s-a prezentat la termenul de judecată întrucât nu a avut cunoștință de acesta, nefiindu-i înmânată nicio citație. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, încheierea recurată în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat, pentru următoarele considerente: Prin încheierea de suspendare a judecării cauzei din data de 22 septembrie 2016, Curtea de Apel București a dispus această măsură în raport de dispozițiile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., reținând că părțile nu s-au prezentat la termenul de judecată și nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă. Prevederile art. 411 alin. (1) C. proc. civ. reglementează suspendarea voluntară a judecării cauzei, pct. 2 stabilind două condiții pentru ca judecătorul cauzei să dispună această măsură: (i) niciuna din părțile legal citate nu s-a prezentat la strigarea cauzei; (ii) niciuna din părțile cauzei nu a solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă. Aceste condiții cumulative sunt îndeplinite în cauză, măsura suspendării fiind dispusă în mod corect de Curte. Astfel, din încheierea recurată rezultă că părțile nu au răspuns la apelul nominal efectuat în ședința publică, la niciuna din cele două strigări dispuse de instanță. De asemenea, la dosarul cauzei nu există cereri scrise prin care părțile să solicite judecarea cauzei în lipsă. Cât privește critica recurentei-reclamante privind necunoașterea termenului de judecată, Înalta Curte reține că reclamanta a fost legal citată pentru termenul de judecată din 22 septembrie 2016, conform dovezii de înmânare a citației din data de 8 iulie 2016, aflată la dosarul Curții de Apel București. Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 414 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamanta A., ca nefondat.