ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1068/2017
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1068/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 5 ianuarie 2016, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Superior al Magistraturii, Inspecția Judiciară, B., C. și D., a solicitat anularea Rezoluției nr. 4664/1J/2816/DIJ/2015 din data de 5 noiembrie 2015, obligarea pârâților la întocmirea unui raport al Inspecției Judiciare, prin administrarea unui probatoriu adecvat și conform normelor dreptului comunitar european în vederea stabilirii situației reale de fapt, precum și la plata daunelor morale în cuantum de 30.000 RON.
Prin cererea înregistrată la data de 6 iunie 2016, reclamantul A. a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 47 alin. (1) lit. b) teza finală, raportat la art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2014.
Hotărârea instanței de fond
Prin încheierea de ședință din data de 14 noiembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de reclamantul A.
Cererea de recurs
Împotriva încheierii de ședință din 14 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A..
Apărările formulate în cauză
Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului.
Soluția instanței de recurs.
Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte va anula recursul, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin încheierea de ședință din data de 14 noiembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de reclamantul A..
În raport de dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea prin care instanța s-a pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare.
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din Noul C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Înalta Curte constată că, la data de 14 noiembrie 2016 a fost pronunțată încheierea prin care instanța de fond a respins sesizarea Curții Constituționale, iar la data de 16 noiembrie 2016 a fost transmisă prin fax declarația de recurs, aspect în raport de care declarația de recurs a fost formulată cu respectarea termenului de 48 ore de la pronunțare.
Potrivit art. 487 alin. (1) din Noul C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs.
Dispozițiile art. 470 alin. (5) din același act normativ statuează în mod expres faptul că în cazul în care termenul pentru exercitarea apelului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea apelului se va face într-un termen de aceeași durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii.
La calculul termenelor se au în vedere dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 1 din Noul C. proc. civ., potrivit cărora atunci când termenul se socotește pe ore, acesta începe să curgă de la ora zero a zilei următoare.
În raport de aceste dispoziții rezultă că, pentru înregistrarea motivelor de recurs, partea recurentă avea obligația de a respecta termenul de 48 ore de la comunicarea încheierii atacate.
Având în vedere faptul că încheierea instanței de fond a fost comunicată reclamantului la data de 30 decembrie 2016, conform procesului-verbal de înmânare, rezultă fără putință de tăgadă că ultima zi în care recurentul-reclamant avea posibilitatea să înregistreze motivele de recurs a fost data de 5 ianuarie 2017, iar înregistrarea motivelor de recurs la data de 23 ianuarie 2017 s-a realizat cu depășirea termenului legal.
Procedând în acest fel, devin incidente dispozițiile art. 486 alin. (3) din Noul C. proc. civ., potrivit cărora mențiunile statuate de alin. (1) lit. d) ale aceluiași articol sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Astfel fiind, față de considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., în raport cu faptul că cererea de recurs formulată nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se sprijină și nici dezvoltarea acestora, Înalta Curte va anula recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva Încheierii din 14 noiembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 martie 2017.
Procesat de GGC - LM