ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2487/2017

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 8 august 2013, reclamanta B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, anularea Rezoluției nr. 2646/IJ/1804/DIJ/2013.

Prin Sentința nr. 4021 din 13 decembrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta B., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca inadmisibilă.

Prin Decizia nr. 622 din 13 februarie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul reclamantei B., a casat hotărârea instanței de fond și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Cauza a fost înregistrată spre rejudecare, după casare, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a la data de 2 aprilie 2015.

1.2. Soluția primei instanțe în rejudecare după casare cu trimitere

Prin Sentința nr. 1302 din 8 mai 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII- a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta B., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca nefondată.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri, în condițiile art. 483 C. proc. civ., reclamanta B. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată.

Prin Raportul întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului și comunicat părților la data de 24 iulie 2017 raportorul a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiilor art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 potrivit cărora "Hotărârea secției de contencios administrativ și fiscal, a Curții de Apel București este irevocabilă".

Părțile nu au depus punct de vedere la raport.

II. Hotărârea Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului

Analizând calea de atac exercitată, în raport de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile procedurale incidente speței, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil pentru argumentele expuse în continuare.

În speță obiectul analizei instanței de fond l-a constituit Rezoluția de clasare nr. 2646/IJ/1804/DIJ/2013.

Cu privire la această categorie de rezoluții, art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 prevede următoarele: (1) În cazul în care sesizarea s-a făcut potrivit art. 45 alin. (2), inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluție scrisă și motivată: (…)

b) clasarea sesizării, în cazul în care aceasta nu este semnată, nu conține datele de identificare ale autorului sau indicii cu privire la identificarea situației de fapt care a determinat sesizarea, precum și în cazul prevăzut la art. 45 alin. (4) lit. b); rezoluția de clasare este definitivă;"

Cu privire la acest articol Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 397/2014 a constatat că sintagma "rezoluția de clasare este definitivă" din cuprinsul art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 este neconstituțională în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din aceeași lege.

În aceste condiții și întrucât legiuitorul nu a intervenit pentru modificarea textului de lege în sensul reglementării unei proceduri de contestare a deciziei de clasare, în practica judiciară s-a apreciat că sunt aplicabile prin asemănare prevederile referitoare la procedura de contestare a rezoluției de respingere a sesizării. În acest sens a fost și soluția de unificare a practicii judiciare adoptată de secția de contencios administrativ și fiscal, a Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 13 februarie 2017.

În consecință procedura de contestare a rezoluțiilor de clasare se supune normelor referitoare la rezoluția de respingere a sesizării.

Cu privire la această din urmă categorie de rezoluții art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată prevede că "rezoluția de respingere a sesizării prevăzută la alin. (1) lit. c) și alin. (4) poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la secția de contencios administrativ și fiscal, a Curții de Apel București, în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile", iar conform alin. (6) "soluțiile pe care le poate pronunța secția de contencios administrativ și fiscal, a Curții de Apel București sunt: a) respingerea contestației; b) admiterea contestației și desființarea inspectorului judiciar sau, după caz, a inspectorului șef și trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare".Totodată, alin. (7) al aceluiași articol prevede că "hotărârea secției de contencios administrativ și fiscal, a Curții de Apel București, în cazul rezoluțiilor de respingere este irevocabilă."

Împotriva hotărârilor judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga.

Conform dispozițiilor art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege".

Aceste dispoziții delimitează, expres și exclusiv, categoria hotărârilor judecătorești ce pot face obiectul căii de atac a recursului.

Art. 634 alin. (1) punctul 6 din C. proc. civ., republicat:

"Sunt hotărâri definitive: (…) orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs."

Prin urmare, reclamanta B. a declarat recurs împotriva unei hotărâri definitive, pentru care legea nu mai prevede nicio cale de atac.

Având în vedere aspectele prezentate, se constată că recursul nu îndeplinește condițiile de admisibilitate, în lipsa cerințelor de formă prevăzute de dispozițiile art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, atrăgând aplicarea prevederilor art. 493 alin. (5) din același cod, în temeiul cărora recursul va fi respins ca inadmisibil, decizia urmând a fi comunicată părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta B., împotriva Sentinței civile nr. 1302 din 8 mai 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 septembrie 2017.

Procesat de GGC - LM