ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5780/2020

Ședința publică din data de 5 noiembrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2016 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, astfel cum a fost precizată la data de 07.11.2016, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții INSPECȚIA JUDICIARĂ și CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, a formulat contestație împotriva Rezoluției de clasare nr. 4024/IJ/2186/DIJ/13.07.2016 și a Adresei nr. x/27.09.2016, ambele emise de Inspecția Judiciară, solicitând obligarea pârâților la sancționarea doamnei judecător B. cu avertisment.

1.2. Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin sentința civilă nr. 464 din 15 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii, și a fost respinsă pentru acest motiv cererea formulată în contradictoriu cu acest pârât.

Instanța a respins, ca inadmisibilă, cererea de anulare a Adresei nr. x/27.09.2016 emise de Inspecția Judiciară și a respins, ca neîntemeiată, cererea de anulare a Rezoluției nr. 4024/IJ/2186/DIJ/13.07.2016 emise de Inspecția Judiciară, formulată în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamantul A., fiind criticată sentința atacată.

Recurentul a reluat în motivarea cererii de recurs argumentele prezentate la instanța de fond și a solicitat admiterea recursului, admiterea contestației și desființarea rezoluției de clasare emisă de Inspecția Judiciară, cu trimiterea dosarului la această intimată pentru continuarea procedurii disciplinare în vederea sancționării judecătorului de caz.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte de Casație și Justiție analizând actele și lucrările cauzei constată că hotărârea pronunțată de instanța de primă jurisdicție este definitivă, în sensul art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

În conformitate cu dispozițiile art. 125 alin. (3) și art. 128 din Constituție, competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

C. proc. civ. reglementează căile de atac ordinare și extraordinare ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătorești, prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga, în cuprinsul art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. statuându-se că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Înalta Curte, văzând actele și lucrările dosarului, constată că hotărârea pronunțată de instanța de fond nu este o hotărâre ce poate fi atacată cu recurs, întrucât în situația atacării rezoluției, conform dispozițiilor art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, hotărârea secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București este definitivă. Or, nu poate fi identificată nicio rațiune pentru care, în situația atacării unei rezoluții de clasare, hotărârea curții de apel să poată fi atacată.

Având în vedere dispozițiile art. 634 C. proc. civ., care definesc noțiunea de hotărâre definitivă, dar și pe cele ale art. 483 alin. (1) C. proc. civ., care enumeră categoriile de hotărâri împotriva cărora se poate promova calea de atac a recursului, se apreciază că decizia Curții de Apel București nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, având caracter definitiv.

De altfel, Plenul judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție a adoptat soluția de unificare a practicii judiciare, în ședința din data de 9 octombrie 2017, în conformitate cu care "în ipoteza în care contestația împotriva rezoluției de clasare a sesizării pronunțată de CSM-Direcția de Inspecție Judiciară în temeiul art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004 a fost soluționată pe fond de prima instanță, prin prisma dispozițiilor de procedură din Legea nr. 317/2004, recursul este inadmisibil".

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinței civile nr. 464 din 15 februarie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 5 noiembrie 2020.