ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3316/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea adresată Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 8.02.2016, reclamantul A. a formulat contestație împotriva rezoluției de clasare a sesizării nr. 5906/IJ/3499/DIJ/2015 din 26 ianuarie 2016, emisă de Inspecția Judiciară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

Prin sentința civilă nr. 1773 din 26.05.2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția inadmisibilității pentru lipsa procedurii prealabile și a fost respinsă acțiunea reclamantului A., ca inadmisibilă, în contradictoriu cu Inspecția Judiciară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, privind anularea rezoluției de clasare emisă de Inspecția Judiciară nr. 5906/IJ/3499/DIJ/2015.

Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, reclamantul a formulat recurs la data de 2.06.2016, conform datei aflată pe plicul de corespondență, criticând ca nelegală hotărârârea atacată.

La data de 17.10.2016 recurentul a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinarea formulată de Inspecția Judiciară, în care a precizat faptul că a depus la dosarul cauzei, cu scrisoare recomandată, la data de 30.06.2016, cerere de anulare a acțiunii de recurs și a atașat un exemplar al acesteia.

La data de 1.11.2016, urmare a măsurilor dispuse de completul de recurs prin rezoluția din 19.10.2016, recurentul-reclamant a depus la dosar precizări cu privire la obiectul cererii înregistrate la dosar la data de 17.10.2016, din care rezultă că prin această cerere a înțeles să renunțe la judecata recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 1773 din 26 mai 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

II. Decizia instanței de recurs

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea prezentului recurs, având în vedere cererea de renunțare la judecata recursului, va lua act de această manifestare de voință a recurentului.

Constatând că, în cauză, recurentul a formulat cerere de renunțare la judecata recursului, instanța de control judiciar are în vedere dispozițiile art. 22 alin (6) C. proc. civ., republicat, care prevăd: „Judecatorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel”.

Având în vedere faptul că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecata cererii de recurs, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al recurentului-reclamant, care nu este supus cenzurii instanței de judecată, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, Înalta Curte va lua act de cererea formulată, ce reprezintă o achiesare la hotărârea pronunțată în cauză.

Potrivit dispozițiilor art. 463 alin. (1) C. proc. civ., republicat, achiesarea la hotărâre reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 463 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va lua act de renunțarea la judecata recursului ce face obiectul prezentei cauze.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea reclamantului A. la judecarea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 1773 din 26 mai 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 noiembrie 2016.