ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4044/2018

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 19 martie 2015, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Superior al Magistraturii și B., a solicitat desființarea Rezoluției din data de 16.02.2015, emisă de Inspecția Judiciară din Cadrul Consiliului Superior al Magistraturii și trimiterea dosarului în vederea continuării procedurii disciplinare referitoare la faptele sesizate. Prin cererile completatoare depuse la 29 mai 2015 și 13 octombrie 2015, reclamanta A. a precizat că înțelege să se judece în contradictoriu și cu pârâții Inspecția Judiciară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii și Tribunalul București.

Soluția instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 3259 din 08 decembrie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal: (i) a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Consiliul Superior al Magistraturii și Tribunalul București; (ii) a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Superior al Magistraturii și Tribunalul București, ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă; (iii) a admis excepția lipsei procedurii prealabile; (iv) a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Inspecția Judiciară și B., pentru lipsa procedurii prealabile.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva Sentinței civile nr. 3259/08.12.2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și casarea hotărârii atacate. În susținerea recursului, reclamanta apreciază că, în cauză, nu trebuia parcursă procedura prealabilă anterior contestării rezoluției de clasare în fața instanței de judecată, susținere confirmată de Ghidul publicat de Inspecția Consiliului Superior al Magistraturii pe site-ul propriu, precum și de soluția pronunțată de Curtea Constituțională a României cu privire la dispozițiile art. 45 din Legea nr. 317/2004. Recurenta-reclamantă susține că hotărârea primei instanțe cuprinde considerente din hotărâri judecătorești pronunțate în alte cauze, iar consecința argumentării defectuoase o reprezintă încălcarea dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Recurenta-reclamantă contestă și soluția pronunțată asupra excepției lipsei calității procesuale a Tribunalului București, considerând că principiul repartizării aleatorii constituie un element indispensabil activității de judecată, ce nu poate fi eludat de intimatul-pârât.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 10.03.2016, intimatul-pârât Tribunalul București a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 22.03.2016 intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 24.03.2016 intimatul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii a invocat excepția nulității recursului pentru lipsa semnăturii și a solicitat instanței de control judiciar să constate că recurenta-reclamantă nu a criticat soluția instanței de fond cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât.

Procedura de soluționare a recursului Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 17 ianuarie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ. Prin încheierea din 26 septembrie 2018, Înalta Curte a stabilit termenul pentru judecata pe fond a recursului, constatând că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. este fondat, în următoarele limite și pentru următoarele considerente: II.1. Referitor la motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. Prin această critică de nelegalitate, sumar motivată, s-a susținut de către recurenta-reclamantă că hotărârea de fond cuprinde considerente străine pricinii, preluate din cuprinsul altor hotărâri judecătorești. Verificând sentința recurată prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că hotărârea îndeplinește cerințele prevăzute de art. 425 C. proc. civ., cuprinzând motivele de fapt și de drept pe care judecătorul fondului și-a întemeiat soluția, raportat la datele specifice cauzei, astfel încât nu se confirmă susținerile recurentei-reclamante privitoare la caracterul necorespunzător al motivării hotărârii. Pe cale de consecință, Înalta Curte va respinge acest motiv de recurs, ca nefondat. II.2. În ceea ce privește critica din recurs, referitoare la soluția pronunțată de instanța de fond asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Tribunalul București Cu caracter prealabil, Înalta Curte constată că aspectele de nelegalitate sesizate de recurenta-reclamantă, vizând modalitatea de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive, deși întemeiate pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se circumscriu motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., urmând a fi analizate din această perspectivă. Înalta Curte va respinge acest motiv de recurs, ca nefondat, reținând că pârâtul Tribunalul București nu are nici calitatea de emitent, nici pe cea de beneficiar al actului administrativ contestat în cauză. Prin sesizarea adresată Inspecției Judiciare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, recurenta-reclamantă a solicitat efectuarea verificărilor cu privire la abaterile disciplinare de care a apreciat că se face vinovată pârâta B., judecător în cadrul Tribunalului București. Având în vedere că dispozițiile art. 97 din Legea nr. 303/2004 dispun în sensul că: "Orice persoană poate sesiza Consiliul Superior al Magistraturii, direct sau prin conducătorii instanțelor ori ai parchetelor, în legătură cu activitatea sau conduita necorespunzătoare a judecătorilor sau procurorilor, încălcarea obligațiilor profesionale în raporturile cu justițiabilii ori săvârșirea de către aceștia a unor abateri disciplinare", Înalta Curte constată că subiect al cercetării disciplinare îl reprezintă persoana fizică ce exercită funcția de judecător sau procuror, iar nu instanța sau parchetul în cadrul căruia activează. Nici argumentul recurentei-reclamante, în sensul că pârâtul Tribunalul București a avut o atitudine culpabilă, prin aceea că a ignorat principiul repartizării aleatorii, nu poate fi primit, atât timp cât sesizarea reclamantei a fost formulată în raport de prevederile Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor și Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, acte normative care reglementează procedura specială de cercetare și sancționare în ceea ce privește activitatea sau conduita necorespunzătoare a magistraților, iar nu a instituțiilor în cadrul cărora funcționează. De asemenea, eventuala încălcare a principiului repartizării aleatorii poate fi imputată persoanei care exercită atribuții în acest sens, iar nu instanței de judecată în ansamblul său. Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că, în procedura judiciară de contestare a rezoluției emise de Inspecția Judiciară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, pârâtul Tribunalul București nu are legitimare procesuală pasivă, motiv pentru care Înalta Curte va respinge, ca nefondată, critica din recurs vizând soluția pronunțată asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Tribunalul București. II.3. În ceea ce privește critica din recurs, referitoare la soluția pronunțată de instanța de fond asupra excepției inadmisibilității cererii Similar aspectelor expuse la punctul II.2., Înalta Curte apreciază că criticile de nelegalitate vizând modalitatea de soluționare a acestei excepții, deși întemeiate pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se circumscriu motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., urmând a fi analizate din această perspectivă. În cauză, recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând examinarea legalității Rezoluției de clasare nr. x/IJ/3966/DIJ/2014, prin care s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 45 alin. (4) lit. b), raportat la art. 47 lit. b) din Legea nr. 317/2004, clasarea sesizării formulate de petenta A.. Instanța de fond a respins acțiunea, ca inadmisibilă, constatând că reclamanta nu a făcut dovada parcurgerii procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004 și că legea specială, Legea nr. 317/2014, nu conține nicio prevedere derogatorie cu privire la procedura prealabilă în cazul contestării unei rezoluții de clasare. Înalta Curte reține că, prin Decizia nr. 397/03.07.2014, Curtea Constituțională a României a constatat că sintagma "rezoluția de clasare este definitivă" din cuprinsul art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii este neconstituțională, în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din aceeași lege. Ulterior pronunțării instanței de contencios constituțional, în jurisprudență au fost exprimate opinii diferite cu privire la regimul juridic al căilor de atac formulate împotriva rezoluțiilor de clasare emise de Inspecția Judiciară, unele instanțe apreciind că rezoluțiile vor fi atacate în condițiile reglementate de dispozițiile dreptului comun (Legea nr. 554/2004), cum a reținut și instanța de fond în speța de față, alte instanțe opinând pentru aplicarea regimului juridic prevăzut de Legea nr. 317/2004, referitor la rezoluțiile de respingere a sesizărilor adresate Inspecției Judiciare. Urmare acestor interpretări contrare, exercitând rolul său principal de unificator de jurisprudență, Înalta Curte, prin Soluția de principiu adoptată la data de 13 februarie 2017 de secția de contencios administrativ și fiscal, a stabilit că: "Rezoluția de clasare a sesizării pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii - Direcția de Inspecție Judiciară în temeiul dispozițiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, poate fi contestată, în fața instanței de contencios administrativ, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile." Pentru a dispune în acest sens, secția de contencios administrativ și fiscal, a avut în vedere aplicarea principiului prevăzut de art. 5 alin. (3) din C. proc. civ., referitor la judecarea pricinilor potrivit dispozițiilor edictate pentru instituția juridică asemănătoare (cea mai apropiată), respectiv conform regimului juridic aplicabil acțiunii exercitate împotriva rezoluției de respingere a sesizării (art. 47 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii), și nu potrivit dispozițiilor Legii nr. 554/2004. Prin urmare, soluția instanței de fond, prin care s-a apreciat a fi necesară formularea unei plângeri prealabile împotriva Rezoluției de clasare nr. x/IJ/3966/DIJ/2014, emisă de Inspecția Judiciară, este nelegală și, reținând că prima instanță a apreciat în mod eronat cu privire la inadmisibilitatea acțiunii, fără a se mai intra în cercetarea fondului, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza instanței de fond pentru continuarea judecății. Totodată, reținând că recurenta-reclamantă nu a criticat soluția pronunțată de instanța de fond asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii, astfel încât această soluție a căpătat caracter definitiv, iar, pe de altă parte, motivul de recurs vizând modalitatea de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Tribunalul București este nefondat, Înalta Curte va menține dispozițiile din sentința atacată, privitoare la admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților Consiliul Superior al Magistraturii și Tribunalul București. Pentru aceste considerente, constatându-se incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recursul urmează a fi admis, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 497 C. proc. civ., dispunându-se casarea în parte a Sentinței civile nr. 3259 din 08 decembrie 2015 și trimiterea cauzei Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pentru continuarea judecății.