ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2531/2020

Ședința publică din data de 16 iunie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 13.04.2017 sub nr. de dosar x/2017 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal obligarea pârâtei la emiterea și comunicarea deciziei conform art. 25 alin. (5) și (6) din Legea nr. 677/2001, aplicarea dispozițiilor art. 18 alin. (5) și (6) din Legea nr. 554/2004, obligarea la plata sumei de 1.000 RON, reprezentând c/v daunei morale, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 3582 pronunțată în data de 9 octombrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei de obiect ca neîntemeiată, a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 3582 din 9 octombrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate.

Recurentul-reclamant a precizat că hotărârea a fost dată cu încălcarea legii și a dreptului Uniunii Europene, judecătorul fondului depășindu-și atribuțiile, întrucât nu trebuia să se pronunțe pe aspecte de fond.

Menționează că plângerea sa nu a fost soluționată în termenul și condițiile stabilite de lege, aspect care a condus la o stare de incertitudine cu privire la securitatea datelor sale cu caracter personal.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4 și 8 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă a invocat excepția nulității recursului pentru netimbrare și excepția lipsei calității de reprezentant, iar, pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca vădit nefondat.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 22 noiembrie 2018, s-a fixat termen de judecată la data de 20 octombrie 2020, în ședință publică, cu citarea părților. Ulterior, termenul de judecată a fost preschimbat pentru data de 16 iunie 2020, prin încheierea de ședință din data de 17 aprilie 2019.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând cu prioritate regularitatea învestirii sale cu recursul de față, Înalta Curte constată neîndeplinirea condițiilor de formă prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., sub sancțiunea nulității dispusă la alin. (3) al aceluiași articol, cererea de recurs nefiind legal timbrată.

Potrivit prevederilor art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru:

"(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ.

(2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."

Dispozițiile art. 33 alin. (1) și alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013 prevăd că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege, iar în cazul în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, titularului acesteia i se pune în vedere obligația de timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Înalta Curte reține că recurentul-reclamant A., nu și-a îndeplinit obligația de achitare a taxei judiciare de timbru, aferentă motivelor de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 și 8 C. proc. civ. invocat prin cererea de recurs, deși i-a fost adusă la cunoștință la data de 24 noiembrie 2017, conform dovezii de înmânare a citației, aflată la dosar.

Totodată, se constată că, recurentul-reclamant nu a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, astfel cum permit dispozițiile art. 39 din același act normativ.

Așa fiind, văzând și dispozițiile art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., în conformitate cu care la cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 486 alin. (3) care dispun că mențiunile prevăzute la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) teza finală coroborat cu art. 486 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula recursul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 3582 din 9 octombrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 iunie 2020.