ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3727/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 17.03.2017, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, a solicitat obligarea pârâtei la soluționarea plângerii în termenul stabilit prin art. 25 alin. (5) și (6) din Legea nr. 677/2001, cu înlăturarea procedurii de tip cameră preliminară instituită ilegal de pârâtă, prin "Procedura de soluționare a plângerilor și sesizărilor"; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, iar în subsidiar, a solicitat sesizarea CJUE, cu privire la aspectele de drept ce trebuiesc lămurite, în aplicarea Dreptului UE față de dispozițiile și interpretările dreptului național, dacă instanța consideră că nu are suficiente informații relevante din jurisprudența CJUE, în soluționarea prezentei cereri și sesizarea Curții Constituționale a României cu privire la interpretările dispozițiilor neclare și lipsite de previzibilitate din Legea nr. 677/2001, precum și a altor dispoziții incidente sesizate după depunerea întâmpinării, până la primul termen de judecată.

Prin sentința civilă nr. 3732 din data de 16.10.2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererile de sesizare a Curții Constituționale, respectiv a Curții de Justiție a Uniunii Europene ca inadmisibile; a respins excepțiile ca neîntemeiate; a admis acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal; a obligat pârâta să soluționeze plângerea reclamantului înregistrată sub nr. x/25.01.2017 cu respectarea termenului prevăzut de art. 25 alin. (6) din Legea nr. 677/2001.

Împotriva sentinței civile nr. 3732 din data de 16.10.2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, hotărârea pronunțată de instanța de fond a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, deoarece în mod greșit s-a reținut că "autoritatea pârâtă avea obligația de a soluționa efectiv" cererea reclamantului în termenul de 30 de zile având în vedere prevederile art. 25 alin. (6) din Legea nr. 677/2001, făcând aplicarea greșită a normelor de drept material, prin faptul că toate plângerile trebuie soluționate în acest termen de la depunerea acestora.

Autoritatea de supraveghere a făcut dovada prin documentele atașate la întâmpinare, că a emis un răspuns la plângerea intimatului nr. 1466 din 25.01.2017, iar adresa Autorității naționale de supraveghere înregistrată sub nr. x/09.03.2017, a fost atașată la cererea de chemare în judecată.

Prin urmare, nu se poate admite lipsa unui răspuns la plângerea depusă de intimat.

De asemenea, așa cum se poate constata și din răspuns, nu poate fi vorba nici de un refuz nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim, întrucât Autoritatea de Supraveghere a analizat cele sesizate de intimat și a decis efectuarea unei investigații în scris dispusă fața de operatorul reclamat, investigația fiind, la momentul promovării acțiunii în instanță de către intimat, în curs de desfășurare.

Cu toate acesta, instanța de fond nu a luat în considerare aceste dovezi.

Din analizarea petiției d-lui A. s-a constatat faptul că au fost îndeplinite cerințele legale pentru admisibilitatea acesteia, comunicându-i-se în termen legal, răspunsul Autorității naționale de supraveghere nr. 5310/09.03.2017 prin care acesta a fost informat că "vor fi efectuate demersuri în limitele competenței Autorității de Supraveghere."

De asemenea, Autoritatea națională de supraveghere a analizat cele sesizate de intimatul-reclamant prin petiția sa și a decis că cererea sa este întemeiată urmând a face obiectul unor demersuri, în limitele de competență legală a instituției.

Copia de pe mesajul trimis prin intermediul poștei electronice, de unde rezultă data expedierii (și a primirii de către intimatul-reclamant), respectiv 09.03.2017, ora 11:25 este depusă chiar de intimat, alături de răspunsul primit.

Așa cum se poate constata, intimatul a fost informat că aspectele sesizate au fost reținute, urmând a face obiectul unei investigații, în limitele competențelor legale.

Prin urmare, nu poate fi vorba de un refuz nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim, așa cum instanța de fond a reținut în mod eronat.

Intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 31 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 11 decembrie 2019.

Intimatul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere prin care a solicitat obligarea pârâtei la soluționarea plângerii în termenul stabilit prin art. 25 alin. (5) și (6) din Legea nr. 677/2001, cu înlăturarea procedurii de tip cameră preliminară instituită ilegal de pârâtă, prin "Procedura de soluționare a plângerilor și sesizărilor".

Prima instanță a admis cererea dedusă judecății și a obligat pârâta să soluționeze plângerea reclamantului înregistrată sub nr. x/25.01.2017 cu respectarea termenului prevăzut de art. 25 alin. (6) din Legea nr. 677/2001.

Învestită cu soluționarea cererii de recurs, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate.

Prin petiția înregistrată sub nr. x din 25.01.2017, intimatul-reclamant A. a reclamat Autorității de supraveghere faptul că o instituția financiar-bancară, B., l-a raportat la Biroul de Credit cu informații negative, fără o informare prealabilă cu minim 15 zile înainte de raportare și fără a-i comunica toate informațiile obligatorii prevăzute de art. 9 din Decizia nr. 105/2007, după caz, așadar fără respectarea prevederilor Legii nr. 677/2001.

După analizarea petiției recurenta-pârâtă a constatat faptul că au fost îndeplinite cerințele legale pentru admisibilitatea acesteia, comunicându-i-se patentului, în termen legal, răspunsul Autorității naționale de supraveghere nr. 5310/09.03.2017 prin care acesta a fost informat că "vor fi efectuate demersuri în limitele competenței Autorității de Supraveghere" aspecte care rezultă din copia mesajului trimis prin intermediul poștei electronice, din data de 09.03.2017, ora 11:25 și depusă la dosar de intimatul-reclamant, alături de răspunsul primit.

Deci, se constată că Autoritatea Națională de Supraveghere nu a rămas în pasivitate cu privire la petiția înregistrată la recurenta-pârâtă sub nr. x/25.01.2017, ci a emis un răspuns (adresa nr. x/09.03.2017 - dosar fond) prin care a comunicat intimatului-reclamant că plângerea a fost înregistrată și că aspectele semnalate vor face obiectul unei investigații în limitele competențelor legale.

În acord cu susținerile recurentei-pârâte, Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (5) și (6) din Legea nr. 677/2001:

"(5) Dacă plângerea este găsită întemeiată, autoritatea de supraveghere poate decide oricare dintre măsurile prevăzute la art. 21 alin, (3) lit. d). Interdicția temporară a prelucrării poate fi instituiri numai până la încetarea motivelor care au determinat luarea acestei măsuri. (6) Decizia trebuie motivată și se comunică părților interesate în termen de 30 de zile de la data primirii plângerii."

Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 25 alin. (5) și (6) din Legea nr. 677/2001, rezultă că Autoritatea de supraveghere este abilitată să emită o decizie în termen de 30 de zile de la data înregistrării plângerii numai în cazul în care consideră că este necesară aplicarea unei măsuri dintre cele prevăzute de art. 21 alin. (3) lit. d) din aceeași lege menționată anterior (suspendarea provizorie, încetarea prelucrării datelor, ștergerea parțială sau integrală a datelor).

Per a contrario, în cazul în care pentru verificarea aspectelor semnalate Autoritatea Națională de Supraveghere apreciază că sunt necesare investigații amănunțite, termenul de 30 de zile nu se aplică, cum este și în cazul în speță.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte constată că ulterior finalizării investigațiilor, intimatul-reclamant A. a fost înștiințat cu privire la rezultatele acestora, prin adresa nr. x/11.07.2017, după cum urmează:

"În ceea ce privește prelucrarea datelor pozitive la Biroul de Credit, s-a constatat că banca a realizat informarea dvs. la data încheierii contractului de credit nr. x din 22.07.2011, în care este inclus < Acordul de transmitere, prelucrare și consultare a informațiilor la S.C. Biroul de Credit pentru împrumutat>. De asemenea, banca a mai precizat faptul că, < în urma solicitării clientului, C. a depus demersurile necesare în vederea excluderii clientului din campaniile de transmitere a mesajelor publicitare>".

Față de aceste aspecte, Înalta Curte constată că nu poate fi vorba de lipsa unui răspuns la o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim, deoarece cererea intimatului-reclamant a fost soluționată.

Având în vedere că obiectul acțiunii îl reprezintă pretenția concretă a reclamantului și acesta este unul dintre elementele esențiale ale acțiunii civile, potrivit art. 148 alin. (1) C. proc. civ., precum și faptul că, în speță, obiectul cererii deduse judecății l-a constituit obligarea pârâtului la emiterea unei decizii referitoare la petiția înregistrată sub nr. x/26.07.2017, instanța de control judiciar reține că această pretenție a fost satisfăcută și, în consecință, este întemeiată excepția rămânerii fără obiect a cererii deduse judecății.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și rejudecând: va respinge cererea de chemare în judecată, ca rămas fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal împotriva sentinței nr. 3732 din 16 octombrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și rejudecând:

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 iulie 2020.