ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 19.01.2017, sub nr. de dosar x/2017, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal obligarea pârâtei la soluționarea plângerii nr. x/05.12.2016, în termenul stabilit prin art. 25 alin. (5) și (6) din Legea nr. 677/2001, cu înlăturarea procedurii de tip cameră preliminară instituită ilegal de pârâtă, prin "Procedura de soluționare a plângerilor și sesizărilor" obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, iar în subsidiar, a solicitat sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene, cu privire la aspectele de drept ce trebuiesc lămurite, în aplicarea Dreptului UE față de dispozițiile și interpretările dreptului național, dacă instanța consideră că nu are suficiente informații relevante din jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, în soluționarea prezentei cereri și sesizarea Curții Constituționale a României cu privire la interpretările dispozițiilor neclare și lipsite de previzibilitate din Legea nr. 677/2001, precum și a altor dispoziții incidente sesizate după depunerea întâmpinării, până la primul termen de judecată.

Prin Sentința nr. 1787 din 17 mai 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile ca neîntemeiate, a respins cererile de sesizare a Curții Constituționale, respectiv a Curții de Justiție a Uniunii Europene ca inadmisibile, a admis acțiunea formulată de A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, a obligat pârâta să soluționeze plângerea reclamantului înregistrată sub nr. x/05.12.2016 cu respectarea termenului prevăzut de art. 25 alin. (6) din Legea nr. 677/2001.

Împotriva acestei sentințe, pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și respingerea în tot a cererii de chemare în judecată.

Analizând, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., regularitatea învestirii sale cu recursul de față, Înalta Curte constată că hotărârea recurată este definitivă și irevocabilă, calea de atac promovată de recurentă nefiind prevăzută de lege.

Conform dispozițiilor art. 457 alin. (1) raportate la cele ale art. 634 alin. (1) pct. 1 și pct. 5 C. proc. civ. și având în vedere și dispozițiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, potrivit cărora:

"împotriva oricărei decizii emise de autoritatea de supraveghere în temeiul dispozițiilor prezentei legi operatorul sau persoana vizată poate formula contestație în termen de 15 zile de la comunicare, sub sancțiunea decăderii, la instanța de contencios administrativ competentă. Cererea se judecă de urgență, cu citarea părților. Soluția este definitivă și irevocabilă", se constată că Sentința nr. 1787 din 17 mai 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, este definitivă.

Potrivit art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile exprese prevăzute de lege".

Prevederile art. 634 alin. (1) pct. 1 și pct. 5 din C. proc. civ. arată că sunt hotărâri definitive hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului și hotărârile date recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii.

În cauză, recurenta a formulat recurs împotriva unei hotărâri care este definitivă și irevocabilă, nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.

Aceasta concluzie derivă și din principiul unicității dreptului de a folosi o cale de atac. Cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoana nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac.

Prin urmare, reținând că recurenta nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva deciziei atacate, care nu face parte din categoria celor supuse recursului, având caracter definitiv, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal împotriva Sentinței nr. 1787 din 17 mai 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 ianuarie 2020.

GGC - GV