ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2190/2020

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 19.01.2017 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicita în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal obligarea pârâtei la soluționarea plângerii în termenul stabilit prin art. 25 alin. (5) și (6) din Legea nr. 677/2001, cu înlăturarea procedurii de tip cameră preliminară instituită ilegal de pârâtă, prin "Procedura de soluționare a plângerilor și sesizărilor"; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, iar în subsidiar, a solicitat sesizarea CJUE, cu privire la aspectele de drept ce trebuiesc lămurite, în aplicarea Dreptului UE față de dispozițiile și interpretările dreptului național, dacă instanța consideră că nu are suficiente informații relevante din jurisprudența CJUE, în soluționarea prezentei cereri și sesizarea Curții Constituționale a României cu privire la interpretările dispozițiilor neclare și lipsite de previzibilitate din Legea nr. 677/2001, precum și a altor dispoziții incidente sesizate după depunerea întâmpinării, până la primul termen de judecată.

Sentința instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 1786 din data de 17 mai 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererile de sesizare a Curții Constituționale, respectiv a Curții de Justiție a Uniunii Europene ca inadmisibile, a respins excepțiile ca neîntemeiate, a admis acțiunea formulată de A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal și a obligat pârâta să soluționeze plângerea reclamantului înregistrată sub nr. x/05.12.2016 cu respectarea termenului prevăzut de art. 25 alin. (6) din Legea nr. 677/2001.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând, admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, trmiterea cauzei sprerejudecare aceleiași instanțe.

În motivarea căii de atac, recurenta a susținut, în esență, că instanța de fond apreciat în mod greșit că aplicabilitatea, în toate situațiile, a dispozițiilor art. 25 alin. (6) din Legea nr. 677/2001, prin faptul că plângerile trebuie soluționate în termenul de 30 zile de la data depunerii acestora.

Autoritatea pârâtă mai arată că priminând plângerea reclamantului, i-a comunicat acestuia diligențele depuse, respectiv faptul că a analizat-o și a demarat o investigație la operatorul reclamat(adresa nt. 159/04.01.2017), cu aplicarea dispozițiilor art. 21 alin. (3) lit. f) din actul normativ anterior menționat.

Concluzionând, autoritate pârâtă învederează că nu se poate fi vorba de un refuz nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim, așa cum a reținut instanța de fond, în mod eronat. Mai mult decât atât, recurenta arată că intimatul a obținut recunoașterea dreptului de a depune plângere, în raport de dispozițiile Legii nr. 677/2001, iar Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal și-a exercitat atribuțiile legale și a soluționat plângerea petentului, inclusiv prin luarea măsurii sancționării operatorului, acțiunea fiind, la acest moment, lipsită de obiect.

Intimatul-reclamant A. a depus întâmpinarea prin care a solicita respingerea recursului ca nefondat și recurs incident, solicitând admiterea acestuia și casarea sentinței civile nr. 1786 din data de 17 mai 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., apreciind că "documentul emis în soluționarea plângerii este inevitabil a DECIZIE nemotivată de prelungirea nejustificată a termenului de soluționare a plângerii, care produce efecte juridice prin încălcarea legii.".

Examinând excepția netimbrării recursului incident, invocată prin întâmpinare de către pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, asupra căreia trebuie să se pronunțe cu prioritate, astfel cum impun dispozițiile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013, "(1)Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 C. proc. civ. (2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON.", iar dispozițiile art. 33 alin. (1) din același act normativ statuează în mod expres că "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege".

În acest sens sunt și dispozițiile art. 148 alin. (6) C. proc. civ., conform cărora:

"Cererile adresate instanțelor judecătorești se timbrează, dacă legea nu prevede altfel", precum și dispozițiile art. 197 din același cod care prevăd în mod expres că "în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii."

Din analiza textelor de lege sus citate, rezultă obligația recurentului de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul datorat, astfel încât prin rezoluția din data de 28 aprilie 2020 s-a dispus citarea acestuia cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru.

De asemenea, conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, partea obligată poate formula cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate, însă recurenta nu a folosit acest mijloc procesual reglementat de norma specială menționată.

Înalta Curte constată că până la termenul de judecată acordat, deși a fost legal citată cu mențiunea de a achita taxa judiciară aferentă recursului promovat, astfel cum rezultă din dovada/procesul-verbal de înmânare a actului de procedură de la fila x, reclamantul nu a respectat cerința prevăzută de dispozițiile art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Consecința neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac extraordinare a recursului este prevăzută de dispozițiile art. 197 din C. proc. civ., sancțiunea fiind nulitatea recursului netimbrat.

Prin urmare, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune anularea, ca netimbrat, a recursului incident formulat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 1786 din data de 17 mai 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Totodată, analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte va admite recursul declarat de Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, va modifica sentința atacată, în sensul că va respinge acțiunea ca fiind rămasă fără obiect, pentru considerentele arătate în continuare.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, obligarea pârâtei la soluționarea plângerii depusă la data de 05.12.2016, în termenul stabilit prin art. 25 alin. (5) și (6) din Legea nr. 677/2001.

Instanța de contencios administrativ învestită cu soluționarea acestei cereri, a admis acțiunea și a obligat pârâta să soluționeze plângerea reclamantului înregistrată sub nr. x/05.12.2016 cu respectarea termenului prevăzut de art. 25 alin. (6) din Legea nr. 677/2001.

Ulterior, la data de 12 iulie 2017, recurentul-pârât a depus la dosarul causei Adresa nr. x din data de 12 iulie 2017 emisă de Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, prin care a fost soluționată soluționată petiția reclamantului nr. 27178/05.12.2016 în sensul sancționării operatorului B. S.R.L. pentru contravenția prevăzută de dispozițiile art. 32 din Legea nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, raportat la art. 13 din aceeași lege, respctiv "prelucrarea nelegală a datelor cu caracter personal".

Față de aspectele învederate, Înalta Curte constată că cererea formulată de către reclamantul A. a rămas fără obiect, în raport de faptul că prin emiterea Adresei nr. x din data de 12 iulie 2017 de către Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, aceasta a fost soluționată.

Prin urmare, având în vedere că, în cursul soluționării cauzei, respectiv la data de 12 iulie 2017, recurenta-pârâtă Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal a răspuns pretenției reclamantului și a procedat la soluționarea cererii formulate, pe fond, acțiunea reclamantului a rămas fără obiect.

Practica judiciară a consacrat soluția de respingere a cererii ca rămasă fără obiect, atunci când ceea ce s-a dedus judecății a fost deja executat de pârât (pârâți) de bunăvoie, înainte de finalizarea procesului, urmare a unei împrejurări intervenite ulterior introducerii cererii de chemare în judecată.

Deși nu este consacrată legislativ, o atare soluție își menține aplicabilitatea și se justifică sub imperiul dispoziițiilor C. proc. civ., fiind dedusă pe cale de interpretare din dispozițiile art. 194 lit. c) C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa, în parte, sentința atacată și, rejudecând, va respinge acțiunea ca rămasă fără obiect și va menține, în rest, celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul incident declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1786 din data de 17 mai 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Admite recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal împotriva sentinței civile nr. 1786 din data de 17 mai 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

Casează, în parte, sentința recurată și, în rejudecare,

Respinge acțiunea ca rămasă fără obiect.

Menține, în rest, celelalte dispoziții ale sentinței.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 iunie 2020.