ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3982/2020

Ședința publică din data de 29 iulie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 10 martie 2017, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, a contestat Decizia nr. 2871/19.03.2017, emisă de pârâtă, prin care se prelungește termenul de soluționare a plângerii depusă de reclamant sub nr. x/09.02.2017, solicitând:

(i) obligarea pârâtei la soluționarea plângerii, în termenul stabilit prin art. 25 alin. (5) și (6) din Legea nr. 677/2001, cu înlăturarea procedurii de tip cameră preliminară instituită ilegal de pârâtă, prin "Procedura de soluționare a plângerilor și sesizărilor", respectiv:

a. Constatarea faptului că pârâta eludează cu bună știință obligațiile ce îi revin conform legislației în vigoare, prin interpretarea greșită a legii în raport cu dreptul UE;

b. Constatarea faptului că pârâta tergiversează nejustificat începerea investigațiilor cu care a fost învestită;

c. Constatarea nelegalității dispozițiilor art. 25 alin. (2) și (3) din Legea nr. 677/2001, contrare Directivei 95/46/CE și jurisprudenței CJUE, iar prin aplicarea art. 4 C. proc. civ., înlăturarea lor directă, acestea fiind nule și neconstituționale;

d. Constatarea nelegalității "Procedurii de soluționare a sesizărilor și plângerilor", adoptată de pârâtă cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 677/2001, raportat la Directiva 95/46/CE.

(ii) aplicarea dispozițiilor art. 18 alin. (5) și (6) din Legea nr. 554/2004, pentru ca instanța să dea efectivitate hotărârii judecătorești;

(iii) obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

(iv) în subsidiar, reclamantul a solicitat sesizarea CJUE cu privire la aspectele de drept ce trebuie lămurite în aplicarea dreptului UE față de dispozițiile și interpretările dreptului național, dacă instanța consideră că nu are suficiente informații relevante din jurisprudența CJUE în soluționarea prezentei cereri, precum și sesizarea Curții Constituționale cu privire la interpretările dispozițiilor neclare și lipsite de previzibilitate din Legea nr. 677/2001.

Prin sentința civilă nr. 3414 din 02 octombrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

(i) a respins excepția necompetenței acestei instanțe, excepția nulității cererii pentru nesemnare, excepția netimbrării cererii, excepția prematurității cererii, excepția lipsei de interes a cererii, excepția inadmisibilității cererii, excepția lipsei de obiect a cererii, excepția lipsei îndeplinirii procedurii plângerii prealabile, invocate de pârâtă;

(ii) a respins, ca inadmisibile, excepția de nelegalitate, cererea de sesizare a Curții Constituționale și cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene;

(iii) a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal;

(iv) a obligat pârâta să comunice reclamantului un răspuns scris cu privire la modul de soluționare a sesizării;

(v) a respins cererea reclamantului de aplicare a prevederilor art. 18 alin. (5) și (6) din Legea nr. 554/2004, ca neîntemeiată;

(vi) a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 50 de RON către reclamant.

Împotriva sentinței civile nr. 3414 din 02 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

Intimatul-reclamant A. nu a depus întâmpinare în dosarul instanței de recurs.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând, în raport de dispozițiile art. 248 C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.", iar conform art. 129 din Constituția României:

"Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."

Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior, rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

În cauza de față, reclamantul A. a formulat critici față de nesoluționarea în termen a plângerii adresate pârâtei Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării datelor cu Caracter Personal, solicitând obligarea acestei autorități la emiterea unei decizii, potrivit art. 25 din Legea nr. 677/2001. La dosarul cauzei a fost depusă adresa nr. x/09.03.2017, prin care autoritatea pârâtă a informat reclamantul că va efectua o investigație cu privire la aspectele sesizate, urmând ca rezultatul demersurilor să fie comunicat la finalizarea verificărilor.

Soluționând acțiunea cu care a fost învestită, instanța de fond a constatat caracterul parțial temeinic al cererii de chemare în judecată, reținând că adresa nr. x/09.03.2017 reprezintă un răspuns prin care reclamantul este informat cu privire la înregistrarea plângerii sale, iar nu rezultatul final în situația semnalată, astfel încât a obligat pârâta la emiterea unei decizii cu privire la plângerea depusă de reclamant.

Potrivit art. 26 din Legea nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date:

"Împotriva oricărei decizii emise de autoritatea de supraveghere în temeiul dispozițiilor prezentei legi operatorul sau persoana vizată poate formula contestație în termen de 15 zile de la comunicare, sub sancțiunea decăderii, la instanța de contencios administrativ competentă. Cererea se judecă de urgență, cu citarea părților. Soluția este definitivă și irevocabilă."

Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 se asimilează actelor administrative și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.

În speță, instanța de fond a pronunțat o soluție în considerarea refuzului nejustificat al autorității pârâte de a soluționa cererea depusă de reclamant. Și în acest caz, calea de atac judicioasă rămâne cea prevăzută de legea specială pentru situația soluționării cererii prin emiterea actului administrativ.

Pe cale de consecință, sentința recurată are caracter definitiv, conform tezei finale a art. 26 alin. (1) din Legea nr. 677/2001, iar recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal este inadmisibil, hotărârea atacată nefiind susceptibilă de recurs în sensul art. 483 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia:

"Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Este adevărat că instanța de fond a menționat în dispozitivul hotărârii calea de atac a recursului, dar mențiunea greșită din cuprinsul hotărârii judecătorești nu deschide dreptul părții la formularea unei căi de atac neprevăzute de lege.

Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității recursului și va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității recursului.

Respinge recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal împotriva sentinței civile nr. 3414 din 02 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 iulie 2020.