ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6682/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, la data de 09.03.2017, sub nr. x/2017, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, solicitând obligarea pârâtei la soluționarea plângerii în termenul stabilit prin art. 25 alin. (5) și (6) din Legea nr. 677/2001, cu înlăturarea procedurii de tip cameră preliminară instituită ilegal de pârâtă, prin "Procedura de soluționare a plângerilor și sesizărilor"; constatarea faptului că pârâta eludează cu bună știință obligațiile ce îi revin conform legislației în vigoare, prin interpretarea greșită a legii în raport cu Dreptul UE; constatarea faptului că pârâta tergiversează nejustificat începerea investigațiilor cu care a fost investită; constatarea nelegalității dispozițiilor art. 25 alin. (2) și (3)din Legea nr. 677/2001 incidente, contrare Directivei 95/46/CE, și jurisprudenței CJUE, iar prin aplicarea art. 4 noul C. proc. civ., înlăturarea lor directă, prin neaplicare, acestea fiind lovite de nulitate, precum și neconstituționalitatea acestora; constatarea nelegalității "Procedurii de soluționare a sesizărilor și plângerilor", adoptată de pârâtă cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 677/2001 raportat la Directiva 95/46/CE; aplicarea dispozițiilor art. 18 alin. (5) și (6) din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, pentru ca instanța să de efectivitate hotărârii judecătorești, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin cererea formulată la data de 12.12.2017, petenta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal a formulat cerere de lămurire a sentinței civile nr. 4732 din 05.12.2017 pronunțată în dosarul nr. x/2017.

În motivare, a arătat că în dosarul cauzei nr. x/2017 aflat pe rolul Curții de Apel București a fost pronunțată sentința civilă nr. 4732 din 05.12.2017.

Conform informațiilor postate pe portalul instanțelor, prin sentința civilă nr. 4732 din 05.12.2017 sus menționată s-a dispus respingerea cererii reclamantei A., ca fiind lipsită de obiect.

Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin sentința nr. 4732 din 5.12.2017, Curtea de Apel București a respins excepțiile necompetenței materiale, nulității cererii de chemare în judecată, netimbrării, prematurității, inadmisibilității, lipsei procedurii prealabile, ca neîntemeiate; a respins cererea de sesizare a CJUE și a Curții Constituționale, ca inadmisibilă; a admis excepția lipsei de obiect; a respins acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Datelor cu Caracter Personal, ca rămasă fără obiect; a obligat pârâta la plata sumei de 50 RON către reclamantă, reprezentând cheltuieli de judecată.

Prin încheierea din data 02 octombrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a respins cererea de lămurire a hotărârii și înlăturare a dispozițiilor contradictorii formulate de petenta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucării Datelor au Caracter Personal în contradictoriu cu intimata A., ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu caracter Personal, fiind criticată sentința atacată.

Recurenta a susținut că încheierea recurată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material - art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității căii de atac formulate, Înalta Curte o va admite având în vedere considerentele ce urmează.

Argumentele de fapt și de drept relevante

Așa cum rezultă din înscrisurile existente la dosarul cauzei, prin plângerea formulată, reclamanta A. a arătat că operatorul B. a prelucrat datele sale pozitive și negative în sistemul de evidență de tipul birourilor de credite fără înștiințarea prealabilă conform art. 5 alin. (1) și alin. (2), art. 8 alin. (2) și alin. (3) și art. 9 alin. (1) din decizia ANSPDCP nr. 105/2007.

Conform adresei nr. x din 26.04.2017, comunicată reclamantei ulterior introducerii acțiunii, urmare a investigației efectuate, operatorul B. a fost sancționat contravențional pentru fapta prevăzută de art. 32 raportat la art. 5 alin. (1) din Legea nr. 677/2001 coroborat cu art. 8 alin. (1) din Decizia nr. 105/2007.

Astfel, instanța de fond în mod corect a reținut că obiectul cererii introductive se încadrează în prevederile art. 26 din Legea nr. 667/2004.

În conformitate cu prevederile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 667/2001, în vigoare la data sesizării instanței, "împotriva oricărei decizii emise de autoritatea de supraveghere în temeiul dispozițiilor prezentei legi operatorul sau persoana vizată poate formula contestație în termen de 15 zile de la comunicare, sub sancțiunea decăderii, la instanța de contencios administrativ competentă. Cererea se judecă de urgență, cu citarea părților. Soluția este definitivă și irevocabilă."

Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că nu există nicio rațiune pentru tratamentul juridic diferit al plângerilor respinse de A.N.S.P.D. C. pen. această interpretare este susținută și de considerentele deciziei Curții Constituționale nr. 751/2017, în cuprinsul cărora s-a arătat că "prevederile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 677/2001 dispun în mod neechivoc în legătură cu faptul că o contestație în justiție în justiție se poate formula "împotriva oricărei decizii emise de autoritatea de supraveghere", astfel încât, contrar susținerilor autorului excepției de neconstituționalitate, formula redacțională a textului de lege criticat îndeplinește în mod obiectiv cerințele de claritate a legii, una din componentele principiului securității raporturilor juridice, reglementat de art. 1 alin. (5) din Constituție. Astfel, în temeiul textului de lege criticat, persoana vizată de orice prelucrare de date cu caracter personal care intră sub incidența Legii nr. 677/2001 sau respectiv operatorul de date poate contesta în justiție orice decizie a autorității de supraveghere, adoptată în temeiul art. 21 alin. (3) din Legea nr. 677/2001, potrivit cărora autoritatea de supraveghere exercită, între altele, următoarele atribuții: primește și analizează notificările privind prelucrarea datelor cu caracter personal, anunțând operatorului rezultatele controlului prealabil; autorizează prelucrările de date în situațiile prevăzute de lege; poate dispune, în cazul în care constată încălcarea dispozițiilor Legii nr. 677/2001, suspendarea provizorie sau încetarea prelucrării datelor, ștergerea parțială ori integrală a datelor prelucrate; primește și soluționează plângeri, sesizări sau cereri de la persoanele fizice și comunicăsoluția dată ori, după caz, diligențele depuse; efectuează investigații din oficiu sau la primirea unor plângeri ori sesizări."

Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este cel al legalității căilor de atac și presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, și nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

În conformitate cu dispozițiile art. 125 alin. (3) și art. 128 din Constituție, competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

C. proc. civ. reglementează căile de atac ordinare și extraordinare care pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătorești, în cuprinsul art. 457 alin. (1) din același cod statuându-se că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

În cazul dedus judecății legea specială aplicabilă (Legea nr. 667/2001) prevede faptul că hotărârea instanței de fond este definitivă.

Înalta Curte reține că în conformitate cu prevederile art. 634 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., hotărârile definitive nu sunt susceptibile de a fi atacate cu apel/recurs, textul de lege arătat definind noțiunea de hotărâri definitive, ca fiind "hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului".

În concluzie, instanța de control judiciar constată că recurenta nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva sentinței recurate, pentru că aceasta a fost îndreptată împotriva unei hotărâri definitive, hotărâre care nu face parte din categoria celor supuse recursului.

Astfel, văzând dispozițiile art. 634 C. proc. civ., care definesc noțiunea de hotărâre definitivă, dar și pe cele ale art. 483 alin. (1) C. proc. civ., care enumeră categoriile de hotărâri împotriva cărora se poate promova calea de atac a recursului, și constatând că hotărârea atacată în cauza de față nu poate fi atacată cu recurs, Înalta Curte va respinge calea de atac exercitată în cauză, ca inadmisibilă.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Autoritatea Natională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal împotriva încheierii din 02 octombrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 decembrie 2020.