ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4550/2020

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de la data de 30.01.2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal obligarea acesteia să îi soluționeze plângerea formulată la data de 20.12.2016 în termenul prevăzut de Legea 677/2001.

Hotărârea instanței de fond Prin încheierea din data de 20 iulie 2017 a respins ca nefondată cererea de îndreptare eroare materială formulată de petentul-reclamant A.. Prin sentința civilă nr. 1561 din 2 mai 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile invocate și a admis acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal. A obligat pârâta să soluționeze plângerea reclamantului înregistrată sub nr. x/20.12.2016 în termenul prevăzut de art. 25 alin. (6) din Legea nr. 677/2001.

Calea de atac exercitată în cauză 3.1 Împotriva încheierii din data de 20 iulie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a formulat recurs reclamantul A. criticând-o pentru nelegalitate și solicitând îndreptarea erorii materiale strecurate în sentința civilă nr. 1561/02.05.2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în sensul menționării faptului că sentința este fără cale de atac, astfel cum prevede art. 26 alin. (1) din Legea nr. 677/2001. Cu privire la noțiunea de decizie în sensul dispoziției legale anterior menționate, reclamantul arată că "simplu fapt că actul emis fără semnătură, ștampilă, dată și număr de înregistrare pe ieșire, nu este intulat decizie, nu poate exclude de plano posibilitatea ca în fapt actul emis să întrunească condițiile unei decizii". Totodată, în cuprinsul cererii de recurs reclamantul a invocat excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 677/2001, fără însă a o motiva. 3.2 Împotriva sentinței civile nr. 1561 din 2 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, criticând-o pentru nelegalitate și solicitând admiterea recursului și respingerea în tot a cererii. În motivarea recursului pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal arată că instanța de fond a interpretat în mod greșit dispozițiile art. 25 alin. (5) și (6) din Legea nr. 677/2001, în sensul că pentru soluționarea unei plângeri se impun efectuarea de demersuri diferite pe o perioadă de timp care nu se poate stabili, astfel că legiuitorul nu a stabilit un termen de soluționare.

Apărările formulate în recurs Intimata - pârâtă Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal a formulat întâmpinare în cuprinsul căreia a solicitat respingerea recursului reclamantului, ca nefondat și a excepției de nelegalitate, ca inadmisibilă.

Asupra excepției de nelegalitate invocată de recurentul reclamant. Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "Legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu ori la cererea părții interesate. Excepția de nelegalitate astfel reglementată reprezintă un mijloc procesual de apărare, ce poate fi invocat în cadrul unui proces deja început, indiferent de obiectul acestuia, fiind o formă de control judecătoresc al legalității actului administrativ diferită de acțiunea directă în contencios administrativ, prin care se tinde la anularea actului emis de o autoritate publică. În prezenta cauză, reclamantul A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, obligarea acesteia să îi soluționeze plângerea formulată la data de 20.12.2016 în termenul prevăzut de Legea nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date. În privința art. 26 alin. (1) din actul normativ anterior menționat recurentul a invocat excepția de nelegalitate. Excepția de nelegalitate este una dintre formele de exercitare a controlului judecătoresc asupra actelor administrative (control indirect) și tinde la înlăturarea unui act administrativ nelegal ce are incidență într-o cauză aflată pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de obiect sau de stadiu procesual. Prima operațiune pe care o are de îndeplinit instanța este aceea de verificare a admisibilității excepției de nelegalitate, prin prisma următoarelor condiții: - să vizeze un act administrativ individual, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. c) teza întâi din Legea nr. 554/2004; - actul administrativ individual în discuție să nu fie exceptat de la controlul judecătoresc pe calea contenciosului administrativ, potrivit art. 126 alin. (6) din Constituția României și art. 5 din Legea nr. 554/2004; - soluția ce urmează a fi pronunțată asupra litigiului să depindă de actul administrativ cu caracter individual. În speță, prima condiție de admisibilitate nu este îndeplinită, Legea nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date nu este nu act administrativ individual în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea privind contenciosul administrativ nr. 554/2004. Prin urmare, se va respinge ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a art. 26 alin. (1) din Legea nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date. 6 Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor Analizând actele și lucrările dosarului, încheierea și sentința recurate în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte reține următoarele: Referitor la recursul formulat de reclamant împotriva încheierii din data de 20 iulie 2017 instanța de recurs are în vedere dispozițiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, prevăd că "împotriva oricărei decizii emise de autoritatea de supraveghere în temeiul dispozițiilor prezentei legi operatorul sau persoana vizată poate formula contestație în termen de 15 zile de la comunicare, sub sancțiunea decăderii, la instanța de contencios administrativ competentă. Cererea se judecă de urgență, cu citarea părților. Soluția este definitivă și irevocabilă". Interpretând prevederile articolului anterior citat că, în mod corect instanța de fond a reținut prin încheierea recurată că "potrivit acestei dispoziții legale, doar soluția dată contestației formulate împotriva deciziei emise de către autoritatea de supraveghere este definitivă." Raportat la speța dedusă judecății, în mod corect Curte de Apel București prin încheierea din data de 20.07.2017 a reținut că "prin petitul cererii de chemare în judecată nu s-a solicitat anularea unei decizii emise de către pârâtă, ci obligarea pârâtei să soluționeze plângerea formulată de către reclamant.". În acest context, Înalta Curte, având în vedere și dispozițiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din data de 20 iulie 2017 ca nefondat, reținând că instanța de fond a interpretat și aplicat dispozițiile legale incidente, în mod corect, și a constatat că "nu se identifică nicio eroare materială". Referitor la recursul formulat de pârâtă Înalta Curte constată că, potrivit înscrisurilor depuse de aceasta la dosarul cauzei, la data de 05.05.2017 reclamantul a fost înștiințat asupra finalizării investigației, potrivit adresei nr. x/05.05.2017. Având în vedere că obiectul acțiunii îl reprezintă pretenția concretă a reclamantului și acesta este unul dintre elementele esențiale ale acțiunii civile, potrivit art. 148 alin. (1) C. proc. civ., precum și faptul că, în speță, obiectul cererii deduse judecății l-a constituit obligarea pârâtei la soluționarea plângerii formulate la data de 20.12.2016 în termenul prevăzut de Legea nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, instanța de control judiciar reține că această pretenție a fost satisfăcută și, în consecință, este întemeiată excepția rămânerii fără obiect a cererii de chemare în judecată, cu consecința respingerii acesteia ca atare. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal împotriva sentinței civile nr. 1561 din 2 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, va casa sentința recurată și, rejudecând, va respinge acțiunea ca rămasă fără obiect, menținând celelalte dispoziții ale sentinței privind respingerea excepțiilor.