ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4032/2020

Ședința publică din data de 30 iulie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 17.01.2017 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, obligarea acestuia să îi comunice Ordonanța din 15.09.2016 privind cererea sa de trimitere a dosarului nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Drăgășani la un alt parchet egal în grad, să trimită cererea sa spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție sau instanței competente și să i se plătească daune morale și despăgubiri în sumă de 10.000 RON.

Prin sentința civilă nr. 2896 din 10 iulie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția inadmisibilității invocată de pârât și s-a respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public- Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Împotriva sentinței civile nr. 2896 din 10 iulie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând în principal admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, casarea hotărârii recurate și admiterea acțiunii, cu obligarea pârâtului să-i comunice ordonanța și să procedeze potrivit art. 73 și art. 326 din C. proc. pen. la plata daunelor morale.

În motivarea recursului arată că hotărârea recurată este nelegală, fiind dată cu încălcarea normelor de drept material, apreciindu-se greșit că ordonanța emisă de procuror nu are caracterul unui act administrativ și că demersul său nu se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004.

Consideră că sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 554/2004, întrucât potrivit art. 5 alin. (2) din aceeași lege nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară, or, în cauză nu există o altă procedură de atacare a refuzului pârâtului de comunicare a Ordonanței și nici de obligare a pârâtului să procedeze potrivit art. 73 din C. proc. pen., în sensul trimiterii dosarului de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Drăgășani la un alt parchet egal în grad. Susține că refuzul de comunicare a Ordonanței constituie un refuz nejustificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.

Intimatul - pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciind că în mod corect prima instanță a respins acțiunea ca inadmisibilă.

II. Soluția instanței de recurs

2.1. Analizând cu prioritate excepția de netimbrare a cererii de recurs, potrivit art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 197 C. proc. civ.:

"În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii."

De asemenea, conform dispozițiilor art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege.

În cauză sunt incidente și dispozițiile art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora se taxează cu 50 de RON cererile pentru exercitarea apelului sau, după caz, a recursului împotriva hotărârilor prin care s-a respins cererea ca inadmisibilă.

Prin citațiile emise pentru termenele de judecată din datele de 07.05.2020 și 30.07.2020, comunicate recurentului la datele de 31.01.2020 și 04.06.2020, conform procesului-verbal de înmânare aflat la dosar și dovezii de înmânare de la dosar, Înalta Curte a adus la cunoștința părții obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 de RON, aferente cererii de recurs formulate împotriva sentinței civile nr. 2896 din 10 iulie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Cu toate acestea, până la termenul de judecată din data de 30 iulie 2020 recurentul-reclamant nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul stabilit de instanță.

Înalta Curte constată că prezenta cerere de recurs nu este scutită de plata taxei judiciare de timbru și că recurentul-reclamant a formulat în cadrul acestui dosar o cerere de ajutor public judiciar, care a fost respinsă prin încheierea din data de 17.11.2017, precum și o cerere de rexaminare a încheierii din data de 17.11.2017, pentru soluționarea căreia s-a format dosarul nr. x/2017, cerere ce a fost respinsă prin încheirea camerei de consiliu din data de 15.02.2018.

Prin urmare, obligația de a achita taxa judiciară de timbru a rămas în sarcina recurentului-reclamant.

Consecința neachitării taxei judiciare de timbru aferente căii de atac a recursului este prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. raportat la alin. (3) al aceluiași text de lege, sancțiunea fiind nulitatea recursului netimbrat.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Prin urmare, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 raportat la art. 486 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va anula, ca netimbrat, recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 2896 din 10 iulie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 2896 din 10 iulie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 iulie 2020.