ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 442/2020

Ședința publică din data de 29 ianuarie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 01 noiembrie 2016, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, a solicitat instanței să constate refuzul pârâtei de a soluționa, în condițiile Legii nr. 317/2004, o nouă sesizare, introdusă potrivit prevederilor art. 47 alin. (2) din Legea nr. 317/2004, precum și obligarea pârâtei la plata daunelor materiale și morale în valoare de 200.000 RON.

Prin sentința civilă nr. 947 din 17 martie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondată, excepția inadmisibilității cererii, invocată de pârâtă și a respins, a nefondată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară.

Împotriva sentinței civile nr. 947 din 17 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 6, 7 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii.

În motivarea recursului, reclamantul a criticat sentința de fond cu privire la soluția de respingere a cererii de chemare în judecată, ca nefondată. A arătat reclamantul că, în mod greșit, instanța de fond a limitat aplicarea în cauză a Legii nr. 317/2004 doar la prevederile art. 47 alin. (1) lit. b), aplicând în completare prevederile legii generale a contenciosului administrativ, Legea nr. 554/2004 și cele ale O.G. nr. 27/2002. Or, înlăturând de la aplicare legea specială, instanța de fond a încălcat jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit căreia norma specială se aplică cu prioritate față de norma generală.

O altă critică formulată de reclamant privește împrejurarea că dispozițiile art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 au fost declarate neconstituționale prin decizia Curții Constituționale nr. 397/2014, în ceea ce privește sintagma "rezoluția de clasare este definitivă". A apreciat recurentul că neconstituționalitatea afectează întregul text al art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004, nu doar sintagma anterior indicată și, întrucât textul de lege nu a fost modificat de Parlament în termen de 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, orice rezoluție de clasare emisă de intimata-pârâtă după data de 30 august 214 este nelegală.

Recurentul-reclamant a mai susținut că acțiunea sa este una în constatare, întrucât o acțiune în realizare este posibilă doar în condițiile art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004. Intimata-pârâtă Inspecția Judiciară nu respectă dispozițiile Legii nr. 317/2004 cu privire la soluționarea petițiilor și, astfel, blochează accesul petiționarilor la justiție, făcând imposibilă promovarea unei acțiuni în realizare.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 04 iulie 2017, intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În esență, intimata-pârâtă a susținut că recursul nu se circumscrie cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 și 7 C. proc. civ., iar în ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din același cod, intimata-pârâtă a susținut că instanța de fond a făcut o corectă aplicare în speță a dispozițiilor art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004.

La data de 19 iulie 2017, recurentul-reclamant a înregistrat la dosarul cauzei răspuns la întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă Inspecția Judiciară, în cuprinsul căruia a susținut că întâmpinarea nu răspunde, concret, criticilor formulate prin motivele de recurs, pe care a înțeles să le reitereze.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte apreciază că, față de criticile de nelegalitate formulate de recurentul-reclamant, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., întrucât motivul de casare referitor la depășirea atribuțiilor puterii judecătorești privește nerespectarea unor competențe jurisdicționale în cadrul organizării statale, potrivit principiului separației și echilibrului puterilor, respectiv săvârșirea, de către instanța de judecată, a unor acte aflate în sfera de competență a organelor puterii executive sau legislative, situație care nu se regăsește în speță.

Totodată, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu a expus critici circumscrise motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., iar din verificarea considerentelor sentinței recurate, în raport de actele procesuale ale părților (cererea de chemare în judecată, întâmpinarea, răspunsul la întâmpinare), nu au fost decelate motive contradictorii ori străine de natura pricinii. Totodată, hotărârea îndeplinește condițiile prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., cuprinzând expunerea motivelor de fapt și de drept pe care se sprijină.

În ceea ce privește cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., referitor la încălcarea autorității de lucru judecat, Înalta Curte constată că reclamantul nu a expus critici circumscrise acestui motiv de nelegalitate, respectiv nu a făcut trimitere la o hotărâre judecătorească anterioară, având același obiect și cauză, pronunțată între aceleași părți, prin care să fi fost dezlegate aspectele litigioase din prezenta speță, astfel cum prevăd dispozițiile art. 430 și următoarele din C. proc. civ.

În consecință, Înalta Curte va examina recursul dedus judecății prin prisma motivului de nelegalitate reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticile formulate de reclamant fiind circumscrise acestui caz de casare.

Criticile referitoare la aplicarea prioritară a dispozițiilor legii generale în defavoarea legii speciale vor fi respinse, ca nefondate.

Din cuprinsul sentinței recurate, rezultă că instanța de fond a avut în vedere, primordial, dispozițiile art. 47 din Legea nr. 317/2004, inclusiv din perspectiva efectelor produse de decizia Curții Constituționale nr. 397/2014, prin care s-a constatat neconstituționalitatea parțială a art. 47 alin. (1) lit. b), iar în subsidiar, în completarea legii speciale, a avut în vedere prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, precum și cele ale O.G. nr. 27/2002 privind activitatea de soluționare a petițiilor.

Mai exact, pretinsul refuz nejustificat de soluționare a unei sesizări, invocat de către reclamant, a fost analizat de instanța de fond prin prisma dispozițiilor Legii nr. 317/2004, care stabilesc atribuțiile și reglementează activitatea intimatei-pârâte de verificare a posibilelor cazuri de abatere disciplinară săvârșite de magistrați. Este de necontestat împrejurarea că au fost avute în vedere de către prima instanță și dispozițiile Legii nr. 554/2004, care definesc refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri și dreptul persoanei vătămate prin acest refuz de a se adresa instanței de contencios administrativ, precum și prevederile art. 10 din O.G. nr. 27/2002, referitoare la posibilitatea clasării petițiilor succesive, cu același conținut, însă Înalta Curte constată că aceste norme generale au fost aplicate fără a fi încălcat principiul priorității normei speciale în raport de norma generală.

Înalta Curte va respinge, ca nefondate și criticile referitoare la întinderea efectelor deciziei Curții Constituționale nr. 397/2014 asupra conținutului art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004. Din lecturarea atât a dispozitivului, cât și a considerentelor deciziei forului constituțional, reiese cu claritate că aspectul de neconstituționalitate a privit doar sintagma "rezoluția de clasare este definitivă", iar nu textul de lege în integralitate, astfel încât atribuția legală a Inspecției Judiciare de emitere a rezoluțiilor de clasare a fost menținută.

În fine, argumentul recurentului-reclamant privind admisibilitatea prezentei acțiuni, formulată ca o acțiune în constatare, este nerelevant față de soluția pronunțată în fond. Aceste argumente constituie, în realitate, un răspuns la excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de intimata-pârâtă Inspecția Judiciară în fața instanței de fond, însă excepția a fost respinsă prin sentința recurată, iar părțile nu au contestat această soluție, respectiv pârâta Inspecția Judiciară nu a declarat recurs, iar reclamantul a apreciat, în cadrul cererii de recurs, că soluția de respingere a excepției inadmisibilității este corectă.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că prima instanță a concluzionat în mod corect că, în speță, nu s-a dovedit existența unui refuz nejustificat al pârâtei de a soluționa o nouă sesizare formulată de reclamant, iar motivele de nelegalitate formulate prin recurs nu sunt de natură a infirma această soluție. Petiția reclamantului nu întrunește condiția noutății, ci reprezintă o reluare a aspectelor invocate printr-o primă petiție, care a fost deja soluționată de pârâtă, astfel încât, în sarcina intimatei-pârâte nu există o obligație legală de a răspunde unei sesizări ulterioare, cu un conținut identic.

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 6, 7 și 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 947 din 17 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 ianuarie 2020.