ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3519/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sesizarea adresată Consiliului Superior al Magistraturii și înaintată Inspecției Judiciare, petentul A. a solicitat efectuarea verificărilor prealabile cu privire la abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004, republicată, săvârșită de domnul judecător B. din cadrul Judecătoriei Oradea.

Prin rezoluția emisă la data de 16 iunie 2016 în dosarul nr. 2270/IJ/1291/DIJ/2016, în baza art. 45 alin. (4) lit. b) raportat la art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii republicată, inspectorul judiciar a dispus clasarea sesizării formulate de petentul A., întrucât în urma verificărilor efectuate, nu au fost identificate indicii privind săvârșirea vreunei abateri disciplinare prevăzute de art. 99 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, de natură să atragă răspunderea disciplinară a judecătorului reclamat.

Prin acțiunea formulată și înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la data de 14.07.2016 sub nr. 5050/2/2016, reclamantul A. și-a exprimat nemulțumirea față de rezoluția de clasare din data de 16 iunie 2016 emisă în dosarul nr. 2270/IJ/1291/DIJ/2016 al Inspecției Judiciare, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin sentința civilă nr. 3971 din 09 decembrie 2016, instanța a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Inspecția Judiciară și B., ca nefondată, soluția fiind definitivă.

Împotriva sentinței menționate, recurentul-reclamant a formulat recurs, cererea fiind înregistrată pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 08.03.2017.

De asemenea, reclamantul A., a adresat Inspecției Judiciare o sesizare privind modul în care doamna inspector judiciar C. și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu cu ocazia instrumentării dosarului nr. 2270/IJ/1291/DIJ/2016, cererea fiind înregistrată ia Inspecția Judiciară la data de 30.09.2016, sub nr. 6585/IJ/3516/DIJ/2016.

Aspectele semnalate de reclamant au fost analizate, iar verificările prealabile au fost finalizate prin rezoluția de clasare nr. 6585/IJ/3516/DIJ/2016 din data de 23.11.2016.

Ulterior, la data de 28.12.2016, reclamantul a sesizat instanța de contencios administrativ și fiscal, cu privire la rezoluția de clasare nr. 6585/IJ/3516/DIJ/2016, solicitând anularea acesteia și trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare față de doamna inspector judiciar C..

Prin încheierea de ședință din 13 iunie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 413 alin. (1). 1 C. proc. civ., a suspendat judecarea cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Inspecția Judiciară și C., până la soluționarea definitivă a cauzei înregistrate sub nr. x/2/2016.

Pentru a pronunța această încheiere Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a suspendat judecarea cauzei până la soluționarea definitivă a cauzei înregistrate sub nr. x/2/2016, prin care a fost atacată de către reclamant rezoluția nr. 2270 din 16 iunie 2016 a Inspecției Judiciare întocmită de către pârâta C., față de faptul că acest din urmă act a reprezentat temeiul sesizării finalizate prin rezoluția contestată în prezenta cauză.

Împotriva încheierii din 13 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, Inspecția Judiciară a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 413 alin. (1) și (2) și art. 430 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că în cauză nu este incident motivul de suspendare prevăzut de art. 413 alin. (1) C. proc. civ., deoarece, așa cum se poate constata, în dosar nr. x/2016, instanța a pronunțat o hotărâre definitivă, anume sentința civilă nr. 3971 din 09 decembrie 2016.

În opinia recurentei nu se poate dispune suspendarea în temeiul art. 413 alin. (1) C. proc. civ., în situația în care, cauza la care instanța face trimitere ca motiv al suspendării, a fost deja soluționată printr-o hotărâre definitivă.

Indiferent de faptul că a fost promovată calea de atac a recursului, de către reclamantul A., împotriva sentinței civile nr. 3971 din 09 decembrie 2016, soluția dispusă are caracterul definitiv, așa cum a fost precizat în dispozitivul hotărârii atacate.

De altfel, în respectarea principiul liberului acces la justiție, orice cerere, chiar inadmisibilă, trebuie pusă în discuția unei instanțe, astfel că în mod firesc dosarul a fost înaintat instanței superioare, anume Înaltei Curți de Casație și Justiție, fără ca aceasta să presupună lipsirea hotărârii atacate de caracterul său definitiv.

În concluzie, odată cu pronunțarea sentinței civile nr. 3971 din data de 09.12.2016, prin care s-a respins cererea reclamantului privind anularea rezoluției de clasare nr. 2270/IJ/1291/DIJ/2016, cele constatate de instanță au caracter definitiv, iar dispozitivul și considerentele pe care acesta se sprijină au putere de lucru judecat, conform art. 430 alin. (2) C. proc. civ.

Încheierea de suspendare a judecății din data de 13.06.2017 a fost pronunțată de instanța de fond în considerentul faptului că rezoluția de clasare nr. 2270/IJ/1291/DIJ/2016 "a reprezentat temeiul sesizorii finalizate prin rezoluția contestata în prezenta cauză".

Această motivare este netemeinică, deoarece dezlegarea pe care instanța o va da în prezenta cauză nu poate depinde de soluția pronunțată în dosar nr. x/2016, deoarece nu există o legătură între cele două pricini.

Astfel, chiar dacă în dosar nr. x/2016 instanța de contencios este chemată să verifice legalitatea unui act al Inspecției Judiciare, întocmit în urma verificărilor efectuate cu privire la doamna inspector judiciar C., acest control, conform Legii nr. 544/2004, vizează actul în sine, nu activitatea doamnei inspector.

Rezoluția nr. 6585/IJ/3516/DIJ/2016, prin care s-a clasat sesizarea reclamantului și prin care s-a constatat că, în instrumentarea dosarului nr. 2270/IJ/1291/DIJ/2016, nu au fost constatate indicii privind săvârșirea de abateri disciplinare, trebuie să fie cenzurată de instanța de contencios prin prisma prevederilor relative la întocmirea și emiterea sa.

Dacă s-ar presupune că hotărârea pronunțată în dosar nr. x/2016 nu ar fi definitivă, indiferent de soluția ce ar fi dispusă cu privire la modul în care a fost emisă rezoluția obiect al acelui dosar, nu are a afecta constatările inspectorului privind săvârșirea de abateri disciplinare în întocmirea acelei rezoluții.

Altfel spus, considerând că soluția privind contestarea rezoluției întocmită de doamna inspector C. ar fi nefavorabilă, nu ar putea conduce în mod implicit la ideea că și rezoluția nr. 6585/IJ/3516/DIJ/2016 este nelegală, deoarece sunt verificate aspecte complet distincte, de către autorități cu competențe care nu se suprapun.

Prin întâmpinare, intimatul A. a solicitat:

- în principal, în temeiul art. 197 C. proc. civ. anularea recursului Inspecției Judiciare, ca netimbrat, iar în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ. obligarea recurentei Inspecția Judiciară la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea recursului.

- în secundar, în temeiul art. 496 alin. (1), teza III și art. 82 alin. (1) C. proc. civ., anularea recursului Inspecției Judiciare constatând lipsa dovezii calității de reprezentant legal al Inspecției Judiciare a semnatarului recursului, inspectorul șef D. iar în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ. să fie obligată recurenta Inspecția Judiciară la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea recursului.

- în al treilea rând, în temeiul art. 496 alin. (1), teza II C. proc. civ. respingerea recursului ca nefondat, iar în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ. să fie obligată recurenta la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea recursului.

I. Examinând excepțiile invocate de intimat, Înalta Curte constată că acestea sunt neîntemeiate, motiv pentru care le va respinge ca atare, pentru considerentele în continuare arătate.

În ceea ce privește excepția netimbrării recursului

Din actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că la data de 03.08.2017 a fost achitată taxa judiciară de timbru, iar dovada achitării a fost expediată la data de 08.08.2017 și înregistrată la dosarul cauzei la data de 10.08.2017.

În ceea ce privește lipsa calității de reprezentant a Inspecției Judiciare

Dispozițiile art. 69 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 317/2004, privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, stabilesc în mod expres faptul că "Inspectorul-șef îndeplinește, în principal, următoarele atribuții:

a) exercită funcția de conducere și organizare a activității Inspecției Judiciare;

b) reprezintă Inspecția Judiciară în relațiile cu Consiliul Superior al Magistraturii sau cu alte instituții interne sau internaționale;"

Prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 702 din 30 iunie 2015, document care este publicat pe site-ul Inspecției Judiciare, a fost numit în funcția de inspector-șef al Inspecției Judiciare, pe o perioadă de 3 ani domnul judecător D., începând cu data de 1 septembrie 2015, astfel că acesta are calitatea de reprezentant al recurentei

II. Analizând încheierea atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit art. 413 C. proc. civ. "Instanța poate suspenda judecata: 1.când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți".

Încheierea de suspendare a judecății dispusă la 13.06.2017 de judecătorul fondului, ce formează obiectul dosar nr. x/2016, a fost motivată în considerarea faptului că "rezoluția de clasare nr. 2270/IJ/1291/D1J/2016 a reprezentat temeiul avizării finalizate prin rezoluția contestată în prezenta cauză".

Între soluția dată în recursul exercitat împotriva sentinței civile nr. 3971 din 09 decembrie 2016 (cazul disciplinar al judecătorului B., soluționat cu clasarea sa de către inspectorul judiciar - judecător C.) și judecata ce face obiectul dosar nr. x/2016, suspendată prin încheierea din 13.06.2017 ce face obiectul prezentului recurs (cazul disciplinar al judecătorului - inspector judiciar C.) există o strânsă legătură ce este determinantă, în tot, pentru dezlegarea celei din urmă cauze disciplinare.

Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a reținut că se impune suspendarea cauzei până la soluționarea dosar nr. x/2016, apreciind ca fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o încheiere temeinică și legală.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepțiile invocate de intimatul-reclamant A..

Respinge recursul declarat de pârâta Inspecția Judiciară împotriva încheierii din 13 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 noiembrie 2017.