ÎCCJ, Decizia nr. 14/2019

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Hotărârea nr. 23J din 31 octombrie 2016, secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, cu majoritate, a hotărât următoarele: admite în parte acțiunea disciplinară exercitată de Inspecția Judiciară; în baza art. 100 lit. e) din Legea nr. 303/2004, aplică pârâtei A., judecător în cadrul Judecătoriei Arad, sancțiunea disciplinară constând în "excluderea din magistratură", pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) teza întâi și lit. j) din aceeași lege; respinge acțiunea disciplinară pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) teza a doua din Legea nr. 303/2004, ca neîntemeiată.

Prin Decizia civilă nr. 266 din 9 octombrie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, a respins, ca nefondate, recursul declarat de Inspecția Judiciară împotriva Hotărârii nr. 23J din 31 octombrie 2016, pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători în materie disciplinară, în Dosarul nr. x/2016 și recursurile declarate de A., judecător în cadrul Judecătoriei Arad, împotriva aceleiași hotărâri, precum și împotriva încheierii din 14 septembrie 2016 și încheierii din camera de consiliu de la 3 ianuarie 2017, pronunțate de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători în materie disciplinară în Dosarul nr. x/2016.

Împotriva Deciziei civile nr. 266 din 9 octombrie 2017, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2017, recurenta-pârâtă A. a formulat contestație în anulare, în temeiul dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 și 3 C. proc. civ., care a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, sub nr. x/2017.

Prin Decizia civilă nr. 2 din 15 ianuarie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, a respins, ca nefondată, contestația în anulare formulată de A. împotriva Deciziei civile nr. 266 din 9 octombrie 2017, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2017.

Contestatoarea A. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei menționate la pct. 4 din prezenta decizie, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., pentru criticile expuse în cele ce succed.

Compunerea completului de 5 judecători - Civil 1 pentru anul 2018, care a pronunțat Decizia nr. 2/2018, a fost stabilită prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 68/2017.

Prin Decizia nr. 685/2018, Curtea Constituțională a constatat că, încă din anul 2014, a constatat existența unui conflict de natură constituțională între Parlament și Înalta Curte de Casație și Justiție, generat de hotărârile Colegiului de conducere al Înaltei Curți, începând cu Hotărârea nr. 3/2014, potrivit cărora au fost desemnați prin tragere la sorți doar 4 dintre cei 5 membri ai completurilor de 5 judecători, contrar dispozițiilor art. 32 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 255/2013.

Față de această situație, calea de atac ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/2017, în care a fost pronunțată Decizia nr. 2/2018 a fost soluționată de un complet nelegal constituit. Curtea Constituțională a reținut că Decizia nr. 685/2018 se aplică de la data publicării sale, atât situațiilor pendinte, respectiv în cauzele aflate în curs de judecată, precum și în cele finalizate în măsura în care justițiabilii sunt încă în termenul de exercitare a căilor de atac extraordinare corespunzătoare, cât și situațiilor viitoare.

În cauză, revizuenta susține că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire pentru argumentele arătate în continuare.

Înscrisul nou invocat este Decizia Curții Constituționale nr. 685/2018, iar jurisprudența și doctrina sunt unanime în a considera că și un înscris ulterior pronunțării hotărârii judecătorești supuse revizuirii poate fi considerat înscris nou dacă se referă la situații sau înscrisuri anterioare, preexistente rămânerii definitive a hotărârii atacate.

În cauză, înscrisul nou invocat este obținut ulterior pronunțării hotărârii supuse revizuirii, însă se referă la situații anterioare, respectiv la Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 68/2017 privind compunerea completurilor de 5 judecători pentru anul 2018 și la nerespectarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a dispozițiilor art. 32 din Legea nr. 304/2004, inclusiv la momentul desemnării completului care a soluționat recursul în cauza pendinte.

În raport cu dreptul la un proces echitabil în fața unei instanțe, garantat de art. 6 din Convenție și a principiului certitudinii juridice, revizuirea unei hotărâri irevocabile poate interveni numai pentru un "defect fundamental", care a devenit cunoscut numai după terminarea procesului (cauza Popescu Stanca împotriva României). Instanța supremă a statuat cu valoare de principiu că o hotărâre judecătorească intervenită într-o cauză după soluționarea unui alt litigiu, poate fi considerată în anumite situații ca un act nou în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ. din 1865 [art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. din 2010], care să poată fi invocat într-o cerere de revizuire. În acest sens, este invocată și Decizia Curții Constituționale nr. 233/2017.

Referitor la imposibilitatea prezentării înscrisului, revizuenta reiterează faptul că înscrisul nou este ulterior hotărârii supuse revizuirii și susține că acest înscris este determinant, întrucât, dacă ar fi fost cunoscut, ar fi condus la constatarea nulității Hotărârii Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 68/2017, prin care a fost stabilită compunerea completului de 5 judecători - Civil 1 pentru anul 2018, și la soluționarea contestației în anulare într-o altă compunere, astfel încât hotărârea pronunțată nu ar mai fi fost nulă absolut.

Intimata Inspecția Judiciară a formulat concluzii scrise, prin care a invocat inadmisibilitatea cererii de revizuire, motivat de faptul că decizia supusă revizuirii nu a fost dată pe fondul recursului. Totodată, intimata argumentează că, față de Decizia Curții Constituționale nr. 685/2018, revizuenta avea deschisă calea contestației în anulare, în măsura în care ar fi invocat în fața completului încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței. Se mai arată că, în ipoteza în care, după soluționarea cauzei a fost pronunțată o decizie a Curții Constituționale, legiuitorul a reglementat motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curți

La termenul de judecată de astăzi, instanța a rămas în pronunțare cu privire la admisibilitatea cererii de revizuire, în temeiul art. 513 alin. (3) C. proc. civ., conform căruia "Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază".

Analizând cererea de revizuire, în raport cu motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este inadmisibilă, pentru considerentele următoare.

Conform art. 509 alin. (1) pct. 5 și alin. (2) C. proc. civ.:

"Art. 509. - (1) Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: [...]

(2) Pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7 - 10 sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul."

Din interpretarea literară a textelor procedurale citate, rezultă că prima dintre condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. rezidă în faptul că este supusă revizuirii numai o hotărâre pronunțată asupra fondului sau care evocă fondul, întrucât motivul de revizuire invocat nu este enumerat în cuprinsul alin. (2) al articolului printre motivele în cazul cărora sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul.

Contrar susținerilor revizuentei, în jurisprudență și doctrină s-a reținut că nu sunt hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul cele pronunțate în soluționarea unei contestații în anulare.

Spre exemplu, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a reținut că este inadmisibilă cererea de revizuire formulată împotriva hotărârii prin care a fost soluționată o contestație în anulare, întrucât aceasta nu îndeplinește cerința de admisibilitate de a fi pronunțată asupra fondului sau de a evoca fondul (Deciziile nr. 385 din 19 februarie 2016, nr. 210 din 31 ianuarie 2017, nr. 434 din 14 martie 2017 și nr. 466 din 16 martie 2017 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, publicate pe pagina de internet a Înaltei Curți de Casație și Justiție în secțiunea de jurisprudență).

Astfel fiind, nu pot fi primite susținerile prin care revizuenta tinde să argumenteze teoria că hotărârea pronunțată în contestația în anulare este o hotărâre pronunțată asupra fondului întrucât analizează condițiile acestei căi de atac, privite ipso facto ca litigiu de fond.

În consecință, întrucât nu este îndeplinită cerința preliminară de admisibilitate a cererii de revizuire referitoare la hotărârile ce pot forma obiectul acestei căi extraordinare de atac de retractare, are caracter superfluu analiza subsecventă a faptelor pe care se întemeiază cererea din perspectiva motivului prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 513 alin. (3) raportat la art. 509 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire dedusă judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 2 din 15 ianuarie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - CT