ÎCCJ, Decizia nr. 19/2019

Acțiunea disciplinară Prin acțiunea disciplinară înregistrată pe rolul secției pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, sub nr. x/2016, Inspecția Judiciară a solicitat aplicarea uneia dintre sancțiunile prevăzute de art. 100 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pârâtei A., la acel moment, judecător în cadrul Judecătoriei Arad, pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. j) și lit. t) teza întâi și a doua din aceeași lege. I.

Hotărârile pronunțate de instanța de disciplină Prin Încheierea ședinței publice din 14 septembrie 2016, secția pentru judecători în materie disciplinară a dispus, printre altele: - respinge excepțiile invocate, prin întâmpinare, de pârâta A. referitoare la: nelegalitatea rezoluției de începere a cercetării disciplinare; nelegalitatea rezoluției de începere a cercetării disciplinare din 23 iunie 2016; nelegalitatea sesizării Inspecției Judiciare prin procesul-verbal de sesizare din oficiu din 28 aprilie 2016; nelegalitatea celui de-al doilea proces-verbal de sesizare din oficiu; faptul că rezoluția de începere a cercetării disciplinare din 23 iunie 2016 nu a fost comunicată conform dispozițiilor legale de către președintele Judecătoriei Arad, ci de către grefierul șef al instanței; - dispune citarea în vederea audierii a următorilor martori: B. - avocat în cadrul Baroului Arad; C. - secretar în cadrul Baroului Arad; D. - decanul Baroului Arad; E. - grefier în cadrul Judecătoriei Arad; F. - vicepreședintele Judecătoriei Arad și G.. Prin Încheierea ședinței publice din 26 octombrie 2016, pronunțată la data de 27 octombrie 2016, secția pentru judecători a amânat pronunțarea hotărârii la data de 31 octombrie 2016. Prin Hotărârea nr. 23J din 31 octombrie 2016, secția pentru judecători, cu majoritate, a hotărât următoarele: admite în parte acțiunea disciplinară; în baza art. 100 lit. e) din Legea nr. 303/2004, aplică pârâtei A., judecător în cadrul Judecătoriei Arad, sancțiunea disciplinară constând în "excluderea din magistratură", pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) teza întâi și lit. j) din aceeași lege; respinge acțiunea disciplinară pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) teza a doua din Legea nr. 303/2004, ca neîntemeiată. Soluționând cererea formulată de pârâta A., în temeiul art. 442 din C. proc. civ., de îndreptare a erorilor materiale strecurate în cuprinsul încheierii de amânare a pronunțării din 26 octombrie 2016, prin încheierea din camera de consiliu de la 3 ianuarie 2017, pronunțată în același dosar, secția pentru judecători a dispus următoarele: admite în parte cererea de îndreptare a erorilor materiale strecurate în cuprinsul încheierii de amânare a pronunțării asupra fondului cauzei, formulată de pârâta A.; îndreaptă eroarea materială strecurată în cuprinsul încheierii de amânare a pronunțării asupra fondului cauzei în sensul că, la pagina 19 din încheiere, se consemnează și următoarea întrebare respinsă de secție, întrebare adresată de pârâta A. martorei H.: "dacă era un lucru ieșit din comun la Judecătoria Arad ca un soț să-și viziteze soția și dacă doar soțul meu mă vizita la birou sau erau și alte persoane vizitate" respinge, în rest, cererea de îndreptare a erorilor materiale formulată de pârâta A., ca neîntemeiată. I.

Cererile de recurs Împotriva Hotărârii nr. 23J din 31 octombrie 2016 pronunțată de secția pentru judecători, a declarat recurs reclamanta Inspecția Judiciară, invocând motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. Împotriva încheierii din camera de consiliu de la 3 ianuarie 2017, pronunțată de secția pentru judecători în Dosarul nr. x/2016, a declarat recurs pârâta A., în temeiul art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii raportat la art. 442 - 446 din C. proc. civ., prin care a invocat motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 și 8 din C. proc. civ., solicitând casarea în parte a încheierii recurate și admiterea în totalitate a cererii de îndreptare a erorilor materiale. Pârâta A. a declarat recurs și împotriva încheierii din 14 septembrie 2016 și a Hotărârii nr. 23J din 31 octombrie 2016 pronunțate de secția pentru judecători în același dosar, invocând motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1, 5, 6 teza întâi și pct. 8 din C. proc. civ. Recursurile au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, formând obiectul Dosarului nr. x/2017 I.

Hotărârea instanței de recurs Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, prin decizia civilă nr. 266 din 9 octombrie 2017, a hotărât următoarele: - respinge, ca nefondat, recursul declarat de Inspecția Judiciară împotriva Hotărârii nr. 23J din 31 octombrie 2016, pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători în materie disciplinară în Dosarul nr. x/2016; - respinge, ca nefondate, recursurile declarate de A., judecător în cadrul Judecătoriei Arad, împotriva aceleiași hotărâri, precum și împotriva încheierii din 14 septembrie 2016 și încheierii din camera de consiliu de la 3 ianuarie 2017, pronunțate de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători în materie disciplinară în Dosarul nr. x/2016. I.

Cererile de revizuire Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători la 21 noiembrie 2017, recurenta A. a formulat, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., cerere de revizuire împotriva Deciziei civile nr. 266 din 9 octombrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, solicitând schimbarea în tot a deciziei atacate, cu consecința admiterii recursului pe care l-a formulat împotriva Hotărârii nr. 23J/31 octombrie 2016, pronunțate de secția pentru Judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii și a modificării hotărârii recurate, în sensul respingerii acțiunii disciplinare, cu cheltuieli de judecată. În motivarea cererii, partea a susținut că înscrisul nou pe care își fundamentează calea de atac este Minuta ședinței din 24 octombrie 2017 a Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, combaterea corupției și petiții din cadrul Senatului României, prin care s-a reținut, cu unanimitate de voturi, statutul său de avertizor în interes public începând cu data de 1 februarie 2016, în sensul dispozițiilor art. 3 lit. b) din Legea nr. 571/2004, precum și faptul că beneficiază de protecție în sensul legii. La datele de 4 iunie și, respectiv, 22 iunie 2018, revizuenta A. a formulat alte două cereri de revizuire a aceleiași decizii, cereri întemeiate în drept tot pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., cu un petit similar, prin care autoarea a invocat drept înscrisuri noi: Protocolul declasificat la data de 4 mai 2018, încheiat în luna martie 2012 între Serviciul Român de Informații și Consiliul Superior al Magistraturii și, respectiv, Protocolul declasificat la data de 18 iunie 2018, încheiat în perioada iunie - septembrie 2009 între Serviciul Român de Informații, Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. În privința fiecăreia dintre cele două cereri, revizuenta a susținut, în esență, că sunt întrunite condițiile de admisibilitate, ambele înscrisuri evocate fiind în vigoare la data judecării recursului, neputând fi cunoscute la momentul respectiv și având caracter determinat, deoarece, în opinia sa, soluția a fost fundamentată de aplicarea protocoalelor indicate, pe baza unor informații transmise în privința sa de către Serviciul Român de Informații, Consiliului Superior al Magistraturii și Înaltei Curți de Casație și Justiție, informații secrete, la care nu a putut avea acces, fiindu-i încălcat în mod flagrant dreptul la apărare. I.

Decizia pronunțată în soluționarea cererilor de revizuire Prin Decizia civilă nr. 175 din 3 octombrie 2018, pronunțate în Dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători a respins, ca inadmisibile, cererile de revizuire formulate de A. împotriva Deciziei civile nr. 266 din 9 octombrie 2017, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2017. II. Cererea de revizuire Revizuenta A. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei menționate la pct. I.6. din prezenta decizie, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., pentru criticile expuse în cele ce urmează. Compunerea Completului de 5 judecători - Civil 1 pentru anul 2018, care a pronunțat Decizia nr. 175/2018, a fost stabilită prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 68/2017. Prin Decizia nr. 685/2018, Curtea Constituțională a constatat că, încă din anul 2014, a constatat existența unui conflict de natură constituțională între Parlament și Înalta Curte de Casație și Justiție, generat de hotărârile Colegiului de conducere al Înaltei Curți, începând cu Hotărârea nr. 3/2014, potrivit cărora au fost desemnați prin tragere la sorți doar 4 dintre cei 5 membri ai completurilor de 5 judecători, contrar dispozițiilor art. 32 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 255/2013. Față de această situație, calea de atac ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/2017, în care a fost pronunțată Decizia nr. 175/2018 a fost soluționată de un complet nelegal constituit. Curtea Constituțională a reținut că Decizia nr. 685/2018 se aplică de la data publicării sale, atât situațiilor pendinte, respectiv în cauzele aflate în curs de judecată, precum și în cele finalizate în măsura în care justițiabilii sunt încă în termenul de exercitare a căilor de atac extraordinare corespunzătoare, cât și situațiilor viitoare. În cauză, revizuenta susține că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire pentru argumentele arătate în continuare. Înscrisul nou invocat este Decizia Curții Constituționale nr. 685/2018, iar jurisprudența și doctrina sunt unanime în a considera că și un înscris ulterior pronunțării hotărârii judecătorești supuse revizuirii poate fi considerat înscris nou dacă se referă la situații sau înscrisuri anterioare, preexistente rămânerii definitive a hotărârii atacate. În cauză, înscrisul nou invocat este obținut ulterior pronunțării hotărârii supuse revizuirii, însă se referă la situații anterioare, respectiv la Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 68/2017 privind compunerea completurilor de 5 judecători pentru anul 2018 și la nerespectarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a dispozițiilor art. 32 din Legea nr. 304/2004, inclusiv la momentul desemnării completului învestit cu soluționarea revizuirii în cauza pendinte. În raport cu dreptul la un proces echitabil în fața unei instanțe, garantat de art. 6 din Convenție și a principiului certitudinii juridice, revizuirea unei hotărâri irevocabile poate interveni numai pentru un "defect fundamental", care a devenit cunoscut numai după terminarea procesului (cauza Popescu Stanca împotriva României). Instanța supremă a statuat cu valoare de principiu că o hotărâre judecătorească intervenită într-o cauză după soluționarea unui alt litigiu, poate fi considerată în anumite situații ca un act nou în sensul art. 322 pct. 5 din C. proc. civ. din 1865 [art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. din 2010], care să poată fi invocat într-o cerere de revizuire. În acest sens, este invocată și Decizia Curții Constituționale nr. 233/2017. Referitor la imposibilitatea prezentării înscrisului, revizuenta reiterează faptul că înscrisul nou este ulterior hotărârii supuse revizuirii și susține că acest înscris este determinant, întrucât, dacă ar fi fost cunoscut, ar fi condus la constatarea nulității Hotărârii Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 68/2017, prin care a fost stabilită compunerea Completului de 5 judecători - Civil 2 pentru anul 2018, și la soluționarea cererii de revizuire într-o altă compunere, astfel încât hotărârea pronunțată nu ar mai fi fost nulă absolut. III. Apărările intimatei Inspecția Judiciară Intimata Inspecția Judiciară a formulat concluzii scrise, prin care a invocat inadmisibilitatea cererii de revizuire, motivat de faptul că decizia supusă revizuirii nu a fost dată pe fondul recursului. Totodată, intimata argumentează că, față de Decizia Curții Constituționale nr. 685/2018, revizuenta avea deschisă calea contestației în anulare, în măsura în care ar fi invocat în fața completului încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței. Se mai arată că, în ipoteza în care, după soluționarea cauzei a fost pronunțată o decizie a Curții Constituționale, legiuitorul a reglementat motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ. IV. Considerentele Înaltei Curți La termenul de judecată din 14 ianuarie 2019, instanța a rămas în pronunțare cu privire la declararea în termen a cererii de revizuire, precum și asupra admisibilității cererii de revizuire, în temeiul art. 513 alin. (3) C. proc. civ., conform căruia "Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază". Prioritar, Înalta Curte constată că cererea de revizuire este declarată în termenul legal, prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Conform art. 511 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în cazul motivului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se calculează de la data descoperirii înscrisurilor ce se invocă. În cauză, se constată că cererea de revizuire a fost formulată în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., înscrisul nou invocat fiind Decizia Curții Constituționale nr. 685 din 7 noiembrie 2018, care a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1021 din 29 noiembrie 2018. Or, în condițiile în care cererea de revizuire a fost formulată la data de 10 decembrie 2018, așa cum reiese din rezoluția de înregistrare pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, aflată la fila x, se constată că a fost respectat termenul de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., calculat de la data de 29 noiembrie 2018, când Decizia Curții Constituționale nr. 685/2018 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, dată de la care se poate prezuma că revizuenta a luat cunoștință de existența și conținutul deciziei invocată ca înscris nou (termen care s-a împlinit la data de 3 ianuarie 2019 - ultima zi cade într-o zi nelucrătoare, sâmbătă - 29 decembrie 2018). În consecință, se constată a fi declarată în termen cererea de revizuire. Analizând cererea de revizuire, în raport cu motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este inadmisibilă, pentru considerentele următoare. Conform art. 509 alin. (1) pct. 5 și alin. (2) C. proc. civ.: "Art. 509. - (1) Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: [...] 5. după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților. (2) Pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7 - 10 sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul." Din interpretarea literară a textelor procedurale citate, rezultă că prima dintre condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. rezidă în faptul că este supusă revizuirii numai o hotărâre pronunțată asupra fondului sau care evocă fondul, întrucât motivul de revizuire invocat nu este enumerat în cuprinsul alin. (2) al articolului printre motivele în cazul cărora sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul. Or, în speță, nu se identifică o asemenea situație, întrucât prin decizia împotriva căreia a fost exercitată prezenta cerere de revizuire, a fost respinsă ca inadmisibilă, o altă cerere de revizuire. Contrar susținerilor revizuentei, hotărârea nu este pronunțată de o instanță asupra fondului sau care evocă fondul, ci a fost pronunțată în cadrul soluționării unei cereri de revizuire. O astfel de hotărâre ar putea evoca fondul numai în situația în care ar fi fost admisă calea de atac și s-ar fi rejudecat în același timp și fondul cauzei, nefiind susceptibile de revizuire hotărârile prin care au fost respinse cererile de revizuire. Așa fiind, cum decizia atacată cu revizuire, nu evocă fondul pricinii, ci, dimpotrivă, prin această hotărâre, Înalta Curte a constatat că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate ale unor cereri de revizuire, hotărârea atacată nu este susceptibilă a fi reformată printr-o altă revizuire. De altfel, în jurisprudență și doctrină s-a reținut că nu sunt hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul cele prin care s-au respins cererile de revizuire. Spre exemplu, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a reținut că este inadmisibilă cererea de revizuire formulată împotriva hotărârii prin care a fost respinsă ca inadmisibilă o cerere de revizuire, întrucât aceasta nu îndeplinește cerința de admisibilitate de a fi pronunțată asupra fondului sau de a evoca fondul (Deciziile nr. 1683 din 27 octombrie 2017, nr. 1228 din 19 septembrie 2017, ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, publicate pe pagina de internet a Înaltei Curți de Casație și Justiție în secțiunea de jurisprudență). Prin urmare, întrucât se constată că nu este îndeplinită o condiție generală de admisibilitate a cererii de revizuire, condiție impusă de prevederile imperative ale art. 509 alin. (1) cu referire la alin. (2) al aceluiași articol din C. proc. civ., analiza condițiilor specifice reglementate de pct. 5, se privește ca fiind un demers inutil. În concluzie, fiind inadmisibilă exercitarea căii extraordinare de atac, de retractare a revizuirii îndreptată împotriva unei decizii prin care au fost respinse, ca inadmisibile, alte cereri de revizuire, conform art. 509 alin. (1) pct. 5 și alin. (2) C. proc. civ. coroborat cu art. 513 alin. (3) din același cod, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, prezenta cerere de revizuire. PENTRU ACESTE MOTIVE,