ÎCCJ, Decizia nr. 92/2019

Prin Rezoluția din 22 iunie 2017, emisă în Dosarul nr. x/2017, înregistrată la 29 iunie 2017 pe rolul secției pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii (denumite în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, "Secția pentru procurori" și "CSM") sub nr. x/2017, Inspecția Judiciară a dispus următoarele: (i) admite sesizarea procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău și, în parte, a sesizării din oficiu a Inspecției Judiciare; (ii) exercită acțiunea disciplinară față de A., la data rezoluției prim-procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Huși, sub aspectul săvârșirii abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h), lit. g) și lit. m) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare ("Legea nr. 303/2004"); (iii) respinge sesizarea din oficiu a Inspecției Judiciare cu privire la abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004; (iv) sesizarea secției pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii cu acțiunea disciplinară astfel exercitată.

Prin Încheierea de ședință din 25 octombrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/2017: (i) au fost încuviințate Inspecției Judiciare probele, astfel cum au fost solicitate, constând în înscrisurile aflate la dosar și în audierea pârâtei; (ii) a fost admisă în parte proba cu înscrisuri solicitată de pârâtă; (iii) s-a amânat judecarea cauzei pentru termenul din 22 noiembrie 2017 și s-a dispus emiterea unei adrese către Parchetul de pe lângă Judecătoria Roman pentru a comunica următoarele înscrisuri: copiile rechizitoriilor emise în Dosarele penale nr. x/2013, nr. y/2014, nr. z/2014, nr. w/2014 nr. xx/P/2015, nr. yy/P/2015, nr. zz/P/2015, nr. xxx/P/2015, nr. yyy/P/2015, nr. zzz/P/2015 și nr. xxxx/P/2015, copii ale notelor întocmite de grefierii din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Roman la solicitarea prim procurorului cu privire la neregulile constatate în activitatea acestora, bilanțurile aferente anilor 2015 - 2016, situația constând în numărul de dosare, plângeri împotriva soluțiilor și a actelor procurorilor, a cererilor de recuzare repartizate spre soluționare pârâtei, defalcat pe tipuri de soluții, precum și situația cu numărul de dosare, plângeri împotriva soluțiilor și a actelor procurorului, a cererilor de recuzare soluționate de pârâtă, defalcat pe tipuri de soluții.

Prin Încheierea de ședință din 22 noiembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate pârâtei să depună concluzii scrise, s-a dispus amânarea pronunțării la 6 decembrie 2017, dată la care pronunțarea a fost amânată pentru 13 decembrie 2017.

Prin Hotărârea nr. 13P din 13 decembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, secția pentru procurori a hotărât următoarele: (i) respinge, ca neîntemeiată, excepția prescripției răspunderii disciplinare ridicată de pârâta prim-procuror; (ii) admite acțiunea disciplinară formulată de Inspecția Judiciară; (iii) în baza art. 100 lit. a) din Legea nr. 303/2004, aplică doamnei A., prim-procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Huși, sancțiunea disciplinară constând în "avertisment" pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h), lit. g) și lit. m) din Legea nr. 303/2004.

Doamna A. a fost numită prim-procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Roman începând cu 15 iulie 2013, iar, de la data de 15 iulie 2016, deține funcția de prim-procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Huși.

La data de 9 octombrie 2015, pârâta prim-procuror și-a repartizat, spre soluționare, un număr de 40 de dosare. La 22 și 30 decembrie 2015, pârâta a predat grefierei B. dosarele, solicitându-i prin dispoziție verbală să opereze în sistemul ECRIS finalizarea acestora, deși ele nu erau efectiv soluționate și scăzute în Registrul de evidență a activității de urmărire penală și de supraveghere a acesteia, în scopul cuprinderii lor în datele statistice ale anului 2015. La momentul predării dosarelor, pârâta nu a pus la dispoziția grefierului soluțiile redactate în toate cauzele, pe unele dosare existând bilețele din care rezulta temeiul dispoziției de clasare (în principiu, ca urmare a retragerii plângerii prealabile, a lipsei plângerii prealabile sau a împăcării), precum și data soluției. Modalitatea de lucru adoptată de pârâtă era aceea de a pune la dispoziția grefierilor, în format electronic, modele pentru soluțiile de clasare care conțineau elementele obligatorii, grefierul urmând să completeze numele părților, infracțiunea etc.. Cele 40 de dosare au fost dactilografiate la 9 - 10 iunie 2016, toate soluțiile fiind de clasare și purtând datele de soluționare 17, 18 și 21 decembrie 2015, însă au fost operate în sistemul ECRIS ca fiind soluționate la 22 decembrie 2015 și 5 ianuarie 2016. În perioada iulie - decembrie 2016, grefiera C. și grefiera-șefă D. au comunicat pârâtei faptul că este necesar să vină la parchet pentru a semna ordonanțele și comunicările în dosarele respective, primind din partea pârâtei promisiunea ca va veni să semneze documentele. Apropiindu-se sfârșitul anului 2016, întrucât pârâta nu s-a prezentat pentru a semna documentele și nu își mai desfășura activitatea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Roman, grefiera B. a adus la cunoștința prim-procurorul delegat de la acea dată, E., situația celor 40 de dosare. Potrivit informării întocmite de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, cele 40 de dosare au fost redistribuite la 22 decembrie 2016 prim-procurorului delegat E. care le-a soluționat la 22 decembrie 2016 și 27 decembrie 2016, soluțiile fiind de clasare. În sensul celor arătate, în evidențele Parchetului de pe lângă Judecătoria Roman există neconcordanțe cu privire la soluționarea dosarelor respective. Toate cele 40 de dosare au fost repartizate la 9 octombrie 2015, deși erau intrate la date diferite în parchet, după cum urmează: 2 septembrie 2015, 19 august 2015, 11 septembrie 2015, 14 septembrie 2015, 16 septembrie 2015, 21 septembrie 2015, 23 septembrie 2015, 28 septembrie 2015, 29 septembrie 2015, 30 septembrie 2015, existând dosare care au stat la mapa prim-procurorului pentru repartizare perioade de până la 1 lună și jumătate.

Prim-procurorul A. a emis Ordinul nr. 27 din 5 iulie 2016, prin care a dispus redistribuirea unui număr de 28 de dosare penale unui procuror stagiar, care urma să își desfășoare activitatea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Roman începând cu 15 iulie 2016. La aceeași dată, dosarele respective au fost predate grefierei D., conform Procesului-verbal nr. x/2016.

În privința celor 28 de dosare, redistribuite la 5 iulie 2016, au fost reținute următoarele aspecte:

Unele dosare au stat la mapa prim-procurorului, în vederea repartizării, perioade lungi de timp, chiar și aproximativ 5 luni, contrar dispozițiilor art. 127 alin. (4) și (5) din Regulamentul de ordine interioară al parchetelor, aprobat prin Ordinul ministrului justiției nr. 2632/C/2014.

Pârâta a ținut 8 dosare, cu referate de terminare a urmăririi penale, au, în vederea repartizării, pe parcursul unor perioade cuprinse între 1 an și 2 luni - 1 an și 11 luni. Dosarele au fost repartizate potrivit vizei înscrise pe adresele de la dosar de către pârâtă unui procuror stagiar la 15 iulie 2016, dată de la care de fapt funcționa la Parchetul de pe lângă Judecătoria Huși și nu se mai afla la Parchetul de pe lângă Judecătoria Roman.

În privința acestor dosare, repartizate la 15 iulie 2016, au fost reținute următoarele:

Pârâta și-a repartizat spre soluționare, în anul 2015 un număr total de 610 dosare, toate cu propunere de clasare, dintre care a soluționat cu întârziere sau a redistribuit următoarele dosare: (i) 52 dosare soluționate după 4 luni de la repartizare; (ii) 146 de dosare soluționate după 3 luni de la repartizare; (iii) 61 de dosare le-a redistribuit.

Pârâta a completat defectuos condica de evidență a dosarelor și lucrărilor, într-o manieră din care nu rezultă data și soluția dispusă și nici data predării la grefă și semnătura de primire. Aceste aspecte au fost evidențiate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău în Procesul-verbal din 08 iulie 2016, la lucrare fiind atașată o copie a condicii pe anul 2015. În urma verificărilor prealabile și a cercetării disciplinare efectuate în cauză s-a constatat că, de fapt, condica de evidența a dosarelor și lucrărilor procurorului nu era completată de pârâtă, ci de către grefier. De altfel, după controlul efectuat de conducerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, respectiv ulterior datei de 08 iulie 2016, grefierul a completat în condica aferentă anului 2015 la toate dosarele data și soluția dispusă în cauză, precum și data predării la grefă, în condițiile în care anterior controlului erau completate numai 238 de poziții din totalul de 616, situație care poate pune sub semnul întrebării realitatea datelor înscrise.

În anii 2015 și 2016, pârâta a soluționat plângerile împotriva actelor și măsurilor de urmărire penală cu depășirea termenului de 20 de zile prevăzut de art. 338 C. proc. pen. În acest sens, au fost identificate situații în care plângerile au fost soluționate peste termen, data de pe ordonanță fiind cea reală sau plângeri care au fost redactate de prim-procuror la o dată, însă ordonanța poartă o altă dată care să ateste că plângerea este soluționată în termen. Modalitatea de lucru care a rezultat în urma cercetării disciplinare efectuate în cauză era următoarea: (i) prim-procurorul preda grefierilor plângerile pe care se regăseau bilete cu data formulării plângerii, data la care i-a fost comunicată petentului soluția, mențiunea "în termen" sau "tardivă", mențiunea R (respinsă) sau A (admisă) și data soluționării plângerii; (ii) data cu care grefierii trebuiau să soluționeze plângerile era uneori cu 3-4 săptămâni anterioară datei când erau aduse pentru dactilografiere; (iii) grefierii lucrau pe formularele pe care le aveau în calculator și completau numele petentului, data ordonanței de clasare, infracțiunea pentru care s-a dispus clasarea, temeiul juridic în care s-a dispus clasarea, situația de fapt din soluțiile procurorului sau din referatele polițistului, data când a fost formulată plângerea, data când a fost comunicată soluția, temeiul juridic; (iv) formularele conțineau și motivarea în cazul plângerilor respinse; (v) după dactilografiere, soluțiile erau predate prim-procurorului, în format electronic pe un dispozitiv de stocare ("memory stick"), pentru a le verifica, iar apoi aceasta le returna pentru a întocmi formele de comunicare; (vi) conform susținerilor grefierilor, prim-procurorul ținea uneori soluțiile pentru verificare chiar și o lună de zile și, câteodată, le modifica conținutul, inclusiv inițialele grefierului. La 5 noiembrie 2015, prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț, verificând Compartimentul grefă, a observat că într-unul dintre registre existau plângeri care nu erau soluționate din perioada martie- iulie 2015, bifând în registru plângerile care nu erau soluționate la 5 noiembrie 2015 și făcând mențiunea pe registru "Rog sol. cu prioritate". Ulterior, pârâta a soluționat plângerile, însă cu date anterioare zilei de 5 noiembrie 2015, când a fost efectuat controlul, numai data predării fiind menționată în registru ca fiind ulterioară datei de 5 noiembrie 2015.

Situația plângerilor soluționate cu întârziere, inclusiv prin antedatare, pentru anul 2015 - 2016 este expusă în cuprinsul hotărârii atacate.

Pârâta a soluționat cu depășirea termenului legal prevăzut de art. 69 alin. (3) C. proc. pen. cereri de recuzare și de abținere, după cum urmează:

Sub aspectul laturii obiective, pârâta nu a respectat dispozițiile art. 91 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, art. 10 din Legea nr. 304/2004, art. 69 alin. (3), art. 322, art. 338 din C. proc. pen., art. 12 și art. 13 din Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 328/2005 și art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, conform cărora orice persoană învinuită de săvârșirea unei infracțiuni are dreptul "să nu rămână multă vreme, nejustificat, sub o asemenea acuzație", corelate cu jurisprudența CEDO în care s-a reținut că aprecierea caracterului rezonabil al duratei unei proceduri judiciare trebuie făcută în fiecare cauză în parte, în funcție de circumstanțele sale, precum și prin raportare la criteriile consacrate în materie de jurisprudență a Curții.

Raportat la perioada îndelungată de timp în care pârâta procuror a lăsat nesoluționate, respectiv a soluționat cu încălcarea principiul celerității dosarele menționate în cuprinsul situației de fapt, modalitatea de gestionare a dosarelor constituie o practică a pârâtei, respectiv o exercitare necorespunzătoare a atribuțiilor judiciare prevăzute de legi și regulamente, de natură a afecta drepturile procesuale ale părților, precum și soluționarea dosarelor într-un termen rezonabil.

Tergiversarea soluționării dosarelor și lucrărilor expuse, precum și nesoluționarea cu celeritate a dosarelor anterior precizate are un caracter imputabil pârâtei procuror, nefiind justificate de cauze obiective, care să le circumscrie unei culpe scuzabile.

Sub aspectul laturii subiective, s-a reținut că vinovăția pârâtei procuror în săvârșirea faptei este dovedită și rezultă din modul în care aceasta a înțeles să gestioneze situația dosarelor repartizate spre soluționare, respectiv să soluționeze cauzele într-un termen rezonabil. În același sens, vinovăția pârâtei rezultă din conduita pasivă adoptată, dezinteresul pe care l-a manifestat, aceasta lăsând un număr ridicat de cauze în nelucrare perioade însemnate de timp. Toate acestea conduc fără echivoc la concluzia că atitudinea psihică a pârâtei față de acțiunile sale a fost aceea de prevedere a rezultatelor faptelor sale pe care, chiar dacă nu le-a urmărit, a acceptat producerea lor.

Sub aspectul laturii obiective, pârâta nu a respectat dispozițiile art. 2 și art. 5 din Ordinul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 5 din 10 ianuarie 2007 privind modul de utilizare a sistemului informatic ECRIS în cadrul parchetelor, sistem care presupune evidențierea dosarelor și lucrărilor judiciare înregistrate la parchete. Potrivit dispozițiilor respective, introducerea informațiilor în baza de date privind dosarele penale și celelalte categorii de lucrări se face de către personalul auxiliar de specialitate care realizează evidența manuală a acestora, prin intermediul registrelor de evidență specifice Ministerului Public, iar conducătorul fiecărei unități de parchet va urmări modul în care se face implementarea și exploatarea sistemului informatic ECRIS și va aviza solicitările de actualizare a nomenclatoarelor naționale formulate de utilizatorii aplicațiilor.

Pârâta nu a respectat prevederile menționate și a solicitat grefierului să introducă în ECRIS un număr de 40 de dosare penale ca fiind soluționate, deși în realitate nu erau finalizate și nu erau scăzute în Registrul de evidență a activității de urmărire penală și supravegherea cercetărilor.

În esență, principiul controlului ierarhic, ca garanție a unității de acțiune a membrilor Ministerului Public, constă, pe de o parte, în exercitarea de către procurorii cu funcție de conducere a unui control asupra actelor, măsurilor și soluțiilor adoptate de procurorii din subordine, iar pe de altă parte, în exercitarea unui control de tip administrativ.

Sub aspectul laturii subiective, în aprecierea vinovăției, secția a avut în vedere standardele de conduită profesională impuse procurorilor de art. 12 din Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 328 din 24 august 2005, și etalonul "procurorului diligent", precum și faptul că nerespectarea dispozițiilor menționate a avut drept consecință raportarea eronată a unor date statistice, cu repercusiuni asupra realității datelor înscrise în rapoartele de activitate ale parchetului.

Sub aspectul elementului material al laturii obiective, s-a reținut încălcarea dispozițiilor art. 127 alin. (4) și (5) din Regulamentul de ordine interioară al parchetelor, întrucât, deși grefierul intenționa să-i prezinte spre examinare mapele, pârâta îi solicita să nu i le aducă, ci să le ducă într-un birou unde venea să le examineze după aproximativ 3 - 4 săptămâni. Uneori, pârâta repartiza lucrările în ziua în care îi erau prezentate, iar alteori le ținea perioade mai lungi, ajungându-se în situația în care: (i) din cele 40 de dosare care au fost raportate ca fiind soluționate, un număr de 30 dosare, au fost repartizate fără respectarea dispozițiilor menționate anterior, chiar și după 2 luni; (ii) din cele 28 de dosare nesoluționate de prim procuror și redistribuite, un număr de 24 dosare au fost repartizate fără respectarea dispozițiilor menționate anterior, chiar și după aproximativ 5 luni; (iii) un număr de 8 dosare, au fost ținute de prim procuror fără a fi distribuite perioade cuprinse între 1 an și o lună și 1 an și 11 luni, în condițiile în care toate dosarele erau cu propunere de terminare a urmăririi penale.

Tot sub aspectul elementului material al laturii obiective, s-a reținut încălcarea dispozițiilor art. 173 din Regulamentul de ordine interioară al parchetelor, întrucât pârâta nu completa Condica de evidență a dosarelor și lucrărilor procurorilor, aceasta fiind completată de grefier.

În aprecierea vinovăției, în raport cu standardele de conduită profesională impuse de art. 12 din Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor și cu etalonul "procurorului diligent", secția pentru procurori a reținut că nu există nicio justificare pentru conduita neconformă a pârâtei.

Instanța disciplinară a avut în vedere împrejurările concrete în care au fost săvârșite faptele reținute în sarcina pârâtei, gravitatea acestora, precum și urmările produse, volumul ridicat de muncă, faptul că pe lângă activitatea de soluționare a dosarelor pârâta a avut de îndeplinit și alte activități specifice, precum și circumstanțele personale, respectiv vechimea în profesie și faptul că se află pentru prima dată în fața secției pentru procurori în materie disciplinară.

Pârâta A. a declarat recurs împotriva hotărârilor menționate la pct. II, invocând motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. cu referire la art. 174 alin. (1) și alin. (2) și art. 176 pct. 6 C. proc. civ., recurenta susține că, atât prin încheierea din 22 noiembrie 2017, cât și prin Hotărârea nr. 13P din 13 decembrie 2017, instanța de disciplină a încălcat regulile de procedură prevăzute de art. 248 alin. (1), alin. (4) și alin. (5), art. 235 teza a II-a, art. 234 alin. (1), art. 395 alin. (1), art. 401 alin. (1) și art. 425 alin. (1) C. proc. civ., deoarece: (i) secția pentru procurori ar fi trebuit să se pronunțe la 22 noiembrie 2017, atunci când a rămas în pronunțare asupra excepției, printr-o încheiere separată, iar nu prin Hotărârea din 13 decembrie 2017; (ii) în mod greșit s-a pus prima dată în discuția părților excepția invocată și, abia ulterior, după ce părțile au pus concluzii, în urma deliberării, s-a dispus unirea excepției cu fondul; (iii) secția pentru procurori ar fi trebuit să întocmească o minută separată cu privire la soluția asupra excepției, în privința căreia a rămas în pronunțare la 22 noiembrie 2017, atunci când s-au depus și concluzii scrise cu privire la aceasta; (iv) în mod greșit, secția pentru procurori s-a pronunțat asupra unirii excepției cu fondul numai în considerentele încheierii, fără a fi prevăzută soluția și în dispozitivul încheierii.

Din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se susține că Hotărârea nr. 13P din 13 decembrie 2017 nu cuprinde toate motivele invocate, întrucât instanța disciplinară nu a motivat excepția cu privire la nerepartizarea în termenele legale a 24 de dosare dintre cele 28, iar considerente sunt contradictorii, în condițiile în care prin dispozitiv a fost respinsă excepția în integralitatea sa, iar nu numai cu privire la motivele la care instanța disciplinară a făcut referire.

Din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sunt formulate următoarele critici: (i) în mod greșit s-a reținut o unitate legală a inacțiunilor prevăzute la art. 99 lit. h) și lit. m), unitate care are un moment al consumării și un moment al epuizării, însă motivarea expusă excedează noțiunea de unitate legală a unor acte materiale; (ii) în mod eronat s-a reținut că nerespectarea în mod repetat a dispozițiilor legale privitoare la soluționarea cu celeritate a dosarelor penale, întârzierea repetată în efectuarea lucrărilor și nerespectarea dispozițiilor ori deciziilor cu caracter administrativ, ar fi acțiuni/inacțiuni rezultate din acte materiale cu același conținut, care ar determina forma continuată a acestor abateri disciplinare. În opinia recurentei, intenția legiuitorului în stabilirea acestor abateri disciplinare a fost aceea de a se analiza îndeplinirea tuturor condițiilor privind dreptul la acțiune disciplinară (inclusiv a prescripției răspunderii disciplinare) pentru fiecare acțiune/inacțiune în parte, raportat la fiecare termen stabilit, pentru ca, astfel, să se poată concluziona dacă acestea au fost săvârșite în mod repetat sau nu. În caz contrar, s-ar ajunge la situația de a se stabili repetabilitatea unor acțiuni/inacțiuni, independent de orice cauze obiective sau subiective din activitatea procurorului, cu privire la fiecare act material în parte; (iii) nu se poate reține forma continuată în cazul nesoluționării dosarelor penale în termenul de 15 zile, în cazul nesoluționării plângerilor împotriva soluțiilor procurorului în termenul de 20 de zile, în cazul nesoluționării unei declarații de abținere în termenul de 48 de ore și în cazul nerepartizării unor lucrări în termenul de 3 zile, deoarece toate acestea sunt acte materiale distincte; (iv) momentul final al comiterii actelor materiale în formă continuată este cel al comiterii ultimului act material, iar nu cel al constatării acestuia, astfel cum, în mod nelegal, a reținut instanța disciplinară; (v) în ceea ce privește aceste abateri disciplinare, termenul de prescripție trebuie să fie analizat distinct pentru fiecare act material în parte; (vi) în considerarea argumentelor expuse, în temeiul art. 247 alin. (1) C. proc. civ., recurenta invocă excepția absolută a prescripției răspunderii disciplinare cu privire la cele 198 de dosare, toate cu soluții de clasare, susținând că, la data exercitării acțiunii disciplinare, 22 iunie 2017, a intervenit prescripția răspunderii disciplinare.

Din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., s-a susținut că, prin Hotărârea nr. 13P din 13 decembrie 2017, instanța de disciplină a încălcat regulile de procedură prevăzute de art. 211, art. 249, art. 264 alin. (1), art. 309 alin. (3), art. 315 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. și ale art. 190 alin. (4) din Regulamentul de ordine interioară al parchetelor, deoarece situația de fapt reținută cu privire la cele 40 de dosare penale nu este reală și constituie rezultatul unei analize incorecte a probelor administrate, fiind stabilită numai în baza declarației grefierei B., combătute prin înscrisurile aflate la dosar, în condițiile în care starea de dușmănie din partea acesteia era evidentă. Totodată, se susține că declarația acestei grefiere cuprinde aspecte contradictorii și este contrazisă și de declarația grefierei D..

Din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sunt reluate criticile expuse la pct. 33 din prezenta decizie, cu susținerea suplimentară că situația de fapt a fost în mod greșit stabilită prin luarea în considerare a declarației subiective și tendențioase a prim-procurorului delegat E..

Din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se susține că nu sunt întrunite cumulativ elementele constitutive ale abaterii disciplinare, fiind formulate criticile arătate în continuare.

Cu privire la nesoluționarea în termen legal de 15 zile a celor 40 de dosare, pe care și le-a repartizat spre soluționare la data de 9 octombrie 2015, se susține existența unor cauze obiective, exoneratoare de răspundere disciplinară, în sensul următor: (i) deși principalele sale responsabilități vizau activitatea managerială, iar nu soluționarea dosarelor, pentru a-și ajuta colegii în ceea ce privește stocul mare de dosare vechi pe care le aveau în lucru de peste 1 an și pentru a nu sesiza Inspecția judiciara în ceea ce-i privește, în cursul anului 2015, și-a repartizat spre soluționare mai mult de 600 de dosare penale, printre care se regăsesc și cele 40 de dosare în discuție, pe care și le-a repartizat la 9 octombrie 2015 și pentru care, la 17, 18 și 21 decembrie 2015, a predat grefierei B., în vederea tehnoredactării, ciornele conținând soluțiile dispuse, toate fiind de clasare; (ii) soluționarea cu întârziere a celor 40 de dosare a fost cauzată de volumul mare de activitate cu care s-a confruntat în perioada de referință și de complexitatea activități manageriale desfășurate, aspecte dovedit de înscrisurile depuse, iar nu de anumite motive imputabile, cum ar fi reaua-credință sau dezinteresul; (iii) astfel, sub aspectul laturii subiective, exercitarea obligațiilor profesionale nu este rezultatul lipsei de diligență sau de preocupare; (iv) instanța de disciplină nu a acordat o corectă relevanță contextului factual demonstrat, ce a determinat creșterea gradului de dificultate a muncii prestate, precum și crearea unui cadru propice suprasolicitării neuropsihice și producerii unor deficiențe în activitate, raportat la lipsa unei "normări", efective a muncii, toate acestea demonstrând inexistența caracterului imputabil al faptei.

Cu privire la nesoluționarea unui număr de 28 de dosare penale, pe care ulterior le-a redistribuit, circumscris motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se susține că instanța disciplinară nu a dat relevanță următoarelor aspecte: (i) a soluționat un număr mult mai mare de dosare decât unii colegi procurori fără atribuții de conducere, soluționând 726 dosare în anul 2015 și în prima jumătate a anului 2016; (ii) instanța de disciplină nu a acordat o corectă relevanță contextului factual demonstrat, ce a determinat creșterea gradului de dificultate a muncii prestate, precum și crearea unui cadru propice suprasolicitării neuropsihice și producerii unor deficiențe în activitate, raportat la lipsa unei "normări", efective a muncii, toate acestea demonstrând inexistența caracterului imputabil al faptei.

Cu privire la soluționarea cu depășirea termenelor legale a 52 de dosare penale repartizate în 2015 (4 luni de la repartizare), respectiv a 146 dosare penale repartizate în 2015 (3 luni de la repartizare), sunt formulate criticile expuse în continuare: (i) din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se susține că, raportat la prevederile art. 20, art. 22 alin. (1), art. 211, art. 249, art. 264 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază și cuprinde motive străine de natura cauzei, întrucât instanța nu a analizat și nu a motivat îndeplinirea cumulativă a condițiilor generale referitoare la faptă, vinovăție și nex cauzal, probele administrate fiind, sub acest aspect, insuficiente, pârâta fiind lipsită de dreptul la apărare, deoarece i-a fost respinsă cererea de administrare de probe cu privire la fapta în discuție; (ii) din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se susține, în esență, că lipsește caracterul imputabil, fapta nefiind rezultatul lipsei de diligență sau al unei atitudini de pasivitate neechivocă, ci al factorilor de ordin obiectiv învederați și dovediți.

Cu privire la nesoluționarea în termenul legal de 20 de zile, inclusiv prin antedatare, a 118 plângeri împotriva actelor, măsurilor și soluțiilor procurorului, înregistrate în anul 2015 și 26 în primul semestru al anului 2016: (i) din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., se susține că instanța de disciplină a încălcat regulile de procedură prevăzute de art. 20, art. 22 alin. (1), art. 211, art. 249, art. 264 alin. (1) și (2), art. 309 alin. (3) și (5), art. 315 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., art. 123 lit. c), art. 124 alin. (1) lit. a), art. 134 alin. (1), (2), (3), (4) și (5), art. 175 alin. (3) și (5) din Regulamentul de ordine interioară al parchetelor, deoarece situația de fapt stabilită este nereală, fundamentându-se pe analiza incorectă a probelor administrate și pe înlăturarea nemotivată a apărărilor formulate, fiind combătută de înscrisurile din dosar, neexistând niciun document oficial care să fundamenteze soluția. Astfel, înscrisurile pe care instanța de disciplină și-a întemeiat motivarea nu au nicio putere doveditoare, deoarece nu îndeplinesc rigorile normative și nu fac dovada certă a predării-primirii lucrărilor către/de la grefieri, reținându-se greșit că grefierele B. și F. au o evidență în care se regăsește data la care au primit plângerile spre dactilografiere de la procuror și le-au predat dactilografiate acestuia; (ii) din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se susține că nu sunt întrunite cumulativ elementele constitutive ale abaterii disciplinare, întrucât: a) nu există latură obiectivă, fiind în mod eronat reținută situația de fapt, deoarece, așa cum s-a dovedit, a soluționat plângerile împotriva soluției procurorului în termenul legal de 20 de zile, însă acestea stăteau în ciornă în lucru la grefieri perioade mari de timp, motiv pentru care există diferențe între data ordonanțelor și data la care grefierii tehnoredactau ciornele, înscrisurile olografe nefăcând dovada datei certe a predării respectivelor lucrări; b) nu există legătură de cauzalitate dintre faptă și rezultatul produs, acesta fiind consecința deficiențelor din activitatea grefierilor; c) nu există latura subiectivă, deoarece nu s-a făcut dovada existenței cumulative a factorului intelectiv și volitiv, deci a existenței vreunei forme de vinovăție în producerea respectivei fapte.

Cu privire la nesoluționarea în termenul legal de 48 de ore a 3 cereri de recuzare, din care, una în anul 2015 și două în primul semestru al anului 2016, circumscris motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se susține că nu sunt întrunite cumulativ elementele constitutive ale abaterii disciplinare, pentru următoarele argumente: (i) nu există latura obiectivă, deoarece, așa cum a dovedit cu copiile de pe stick-ul pe care le-a redactat, a soluționat în termen cele trei cereri de recuzare, ordonanțele purtând data la care le-a tehnoredactat, împrejurarea că acestea nu erau scăzute în condica sa de lucrări neavând relevanță, fiind o eroare materială evidentă ce nu putea conduce automat la concluzia nesoluționării lor; (ii) soluția instanței disciplinare se bazează pe analiza eronată a probelor administrate, pe ignorarea apărărilor formulate și pe înlăturarea nemotivată a acestora; c) nu există nu există legătură de cauzalitate dintre faptă și rezultatul produs, acesta fiind consecința deficiențelor din activitatea grefierilor și a unei erori materiale; d) nu există nici latura subiectivă, deoarece nu s-a făcut dovada existenței vreunei forme de vinovăție în săvârșirea faptei.

Din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., se susține că instanța de disciplină a încălcat regulile de procedură prevăzute de art. 20, art. 22 alin. (1), art. 211, art. 249, art. 264 alin. (1), art. 309 alin. (3) și art. 315 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., întrucât: (i) a stabilit eronat, pe baza declarației unui grefier care se afla într-o stare de dușmănie evidentă, că a solicitat verbal respectivului grefier să opereze în aplicația ECRIS finalizarea a 40 de dosare reținute spre soluționare la 9 octombrie 2015, cu toate că acestea nu erau efectiv soluționate; (ii) au fost înlăturate nemotivat apărările referitoare la declarația grefierei B., sancționată disciplinar la 14 martie 2017, martoră care a fost audiată cu privire la acest aspect atât în perioada în care era cercetată disciplinar pentru situația celor 40 de dosare, cât și ulterior, după sancționarea sa.

Din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se argumentează că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei abateri disciplinare, nici sub aspectul laturii obiective, nici sub aspectul laturii subiective, întrucât: (i) starea de fapt reținută pe baza unei analize incorecte a dovezilor dosarului și cu ignorarea probelor administrate în apărare, a căror înlăturare nu a fost motivată, fiind nereală; (ii) menționarea în aplicația ECRIS, fără a fi îndeplinite condițiile legale, a celor 40 de dosare, reprezintă o decizie unilaterală a grefierei B., care a introdus arbitrar datele de 22 și 30 decembrie 2015, fără a o consulta sau informa pe pârâtă, deși ciornele sale erau datate 17, 18 și 21 decembrie 2015; (iii) probele atestă în mod convergent situația de fapt astfel expusă, că a depus diligențe și că s-a implicat activ în îndatoririle stabilite ierarhic, precum și că nu avea motivație să dea o asemenea dispoziție verbală, în condițiile în care, în condica sa de lucrări, C1 și în registrul penal R1 dosarele figurau nesoluționate, iar o atare faptă profita numai grefierei B.; (iv) nu există legătură de cauzalitate dintre faptă și rezultatul produs, acesta fiind consecința deciziei unilaterale a grefierului, iar, sub aspectul laturii subiective, nu s-a făcut dovada existenței vreunei forme de vinovăție.

În privința faptului că nu a completat condica de evidență a dosarelor și lucrărilor procurorului (C1), aceasta fiind completată de grefier: (i) din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., se susține că, prin încheierea din 22 noiembrie 2017, instanța de disciplină a încălcat regulile de procedură prevăzute de art. 7 alin. (2), art. 13 alin. (2), art. 14 alin. (3), (4) și (6), art. 20, art. 22 alin. (1), art. 211, art. 216 alin. (4), art. 224, art. 231 alin. (6), art. 249 și art. 264 alin. (1) C. proc. civ., precum și principiile legalității, egalității și dreptului la apărare, întrucât această abatere disciplinară nu a fost supusă dezbaterii contradictorii, nu i-au fost adresate întrebări cu privire la aceasta și nici nu i s-a permis să o aducă în discuție în concluziile orale; (ii) din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sunt formulate următoarele critici: a) angajarea răspunderii sale disciplinare pentru această abatere s-a făcut pe baza interpretării eronate a textelor legale incidente; b) dispozițiile art. 7 alin. (3) din Ordinul nr. 11 din 27 ianuarie al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, art. 124 alin. (1) lit. b), c) și d), art. 134 alin. (4) și (5) din Regulamentul de ordine interioară al parchetelor și art. 63 lit. a) - k) din Legea nr. 304/2004 nu prevăd atribuția legală a procurorului de completare a registrelor, condicilor și a altor evidențe existente la nivelul unității de parchet; c) având în vedere că nu există nicio normă care să prevadă obligația respectivă și întrucât din motivarea hotărârii instanței de disciplină nu rezultă care este prevederea legală încălcată, nu există latura obiectivă a abaterii; d) starea de fapt nu a fost reținută în mod just, fiind ignorate probele administrate, a căror înlăturare nu a fost argumentată; e) nu există legătură de cauzalitate între faptă și rezultatul produs, acesta fiind consecința deficiențelor din activitatea grefierilor și nu s-a făcut dovada existenței vreunei forme de vinovăție, sub aspectul laturii subiective.

În privința faptului că nu a repartizat spre soluționare 30 de dosare (din cele 40) în ziua prezentării corespondenței sau cel mai târziu în 3 zile de la prezentare de către grefier: (i) din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., se susține că, prin Hotărârea nr. 13P din 13 decembrie 2017, instanța de disciplină a încălcat regulile de procedură prevăzute de art. 20, art. 22 alin. (1), art. 211, art. 249, art. 264 alin. (1), art. 301 alin. (1), art. 302 alin. (1) pct. 1, art. 303 alin. (3) pct. 1 și 4 și art. 309 alin. (3) și (5) C. proc. civ., întrucât: a) nu au fost analizate corect probele administrate, b) a fost reținută declarația grefierei G. împotriva și peste ceea ce cuprind înscrisurile de la dosar; c) a fost respinsă administrarea unor probe relevante, lămuritoare cu privire la circuitul lucrărilor pe care îl avea cu grefierul menționat; d) instanța disciplinară nu s-a pronunțat cu privire la nota grefierei D. cu privire la volumul de activitate din 8 octombrie 2015, notele grefierei G. privind activitatea în perioada 5 - 27 februarie 2015; (ii) din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se argumentează că nu sunt întrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare, întrucât: a) nu există latura obiectivă, starea de fapt reținută pe baza unei analize incorecte a dovezilor dosarului și cu ignorarea probelor administrate în apărare, a căror înlăturare nu a fost motivată, fiind nereală; b) cele 30 de dosare repartizate i-au fost prezentate de grefiera G. la 9 octombrie 2015, la aceeași dată când le-a rezoluționat, iar nu în perioada 19 august - 30 septembrie 2015, cum se susține în hotărâre; c) dosarele au stat la registratură, iar nu la mapa sa, pe fondul neglijenței și al dezinteresului pentru îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, ale grefierei G., care îi prezenta cu întârzieri semnificative dosarele al mapă, stocând nejustificat un număr mare de dosare; d) declarația grefierei este nereală, fiind trunchiată, scoasă din context și nesusținută de evidențele unității de parchet; e) nu există legătură de cauzalitate dintre faptă și rezultatul produs, acesta fiind consecința deficiențelor din activitatea grefierilor; e) nu există latura subiectivă, nefăcându-se dovada existenței cumulative a factorului intelectiv și volitiv, deci a existenței vreunei forme de vinovăție.

În privința repartizării spre soluționare cu întârziere de aproximativ 5 luni, a 24 de dosare (din cele 28) în ziua prezentării corespondenței sau cel mai târziu în 3 zile de la prezentare de către grefier: (i) din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sunt formulate critici identice celor expuse anterior, la pct. 43 (i) a)-c) din prezenta decizie; (ii) din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se susține că nu sunt întrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare, întrucât: a) înscrisurile depuse demonstrează contrariul situației de fapt reținute în acțiunea disciplinară, în ceea ce privește deficiențele pe care le-a constatat în activitatea grefierei G. în perioada 2013 - 2015, pe fondul neglijenței și al organizării sale ineficiente a timpului de lucru; b) nu există nici legătura de cauzalitate dintre faptă și rezultatul produs și nici latura subiectivă.

În privința repartizării cu întârziere spre soluționare a 8 dosare, rezoluționate la 14 iulie 2016, cu toate că au fost înregistrate la parchet în perioada 18 august 2014 - 1 aprilie 2015, din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se susține că nu sunt întrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare, în sensul celor arătate în continuare: (i) nu există latura obiectivă, starea de fapt reținută pe baza unei analize incorecte a dovezilor dosarului și cu ignorarea probelor administrate în apărare, a căror înlăturare nu a fost motivată, fiind nereală; (ii) cele 8 dosare repartizate i-au fost prezentate de grefiera G. la aceeași dată când le-a rezoluționat, deși au intrat în unitatea de parchet cu mult timp înainte de a fi depuse la mapă, acestea fiind regăsite printre cele 1562 dosare găsite de grefierul șef în arhiva mică a parchetului; (iii) afirmația grefierului menționat, în sensul că ar fi refuzat primirea mapei, aceasta e nereală, fiind trunchiată, scoasă din context și nesusținută de evidențele unității de parchet; (iv) nu s-a stabilit cu certitudine că dosarele respective au intrat în unitate în perioada 18 august 2014 - 1 aprilie 2015, că i-au fost prezentate în aceeași zi cu data intrării în unitate și că dosarele au stat la mapa sa, iar nu la registratură; (v) în ceea ce privește modalitatea de lucru, grefiera G., contrar dispozițiilor ierarhice, îi aducea la mapă dosare penale fără a fi îndosariate și cu urmele atașate, invocând că aceste operațiuni necesitau un timp prea mare în raport cu volumul de muncă. În aceste condiții, pârâta îi restituia dosarele pentru a se conforma dispozițiilor ierarhice. Însă, pe fondul neglijenței și al dezinteresului pentru îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, grefiera G., în loc să se conformeze, depozita dosarele în biroul registraturii și al prim-procurorului adjunct, până când le îndosaria și le constituia urmele, prezentându-i-le ulterior, cu întârzieri semnificative; (vi) nu există legătură de cauzalitate dintre faptă și rezultatul produs, acesta fiind consecința deficiențelor din activitatea grefierilor; (vii) nu există latura subiectivă, deoarece nu s-a făcut dovada existenței cumulative a factorului intelectiv și volitiv, deci a existenței vreunei forme de vinovăție.

Din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., se susține că instanța de disciplină a încălcat regulile de procedură prevăzute de art. 2 alin. (2), art. 20 alin. (1), art. 211, art. 249, art. 264 alin. (1), art. 309 alin. (3) și (5), art. 425 alin. (1) lit. b) teza finală, art. 174 alin. (1), art. 174 alin. (2) și art. 176 pct. 6 C. proc. civ., întrucât a respins cererea sa de a fi atașate la dosar copii de pe registrele R15 și R34 și condicile procurorilor C1, în condițiile în care aceste înscrisuri erau esențiale pentru a dovedi contrariul aspectelor declarate de grefiera G. în sensul că examina mapele după aproximativ 3 - 4 săptămâni de la data prezentării acestora. Totodată, instanța de disciplină nu a arătat care sunt motivele pentru care a respins cererea de a fi atașate la dosar înscrisurile respective, încălcând astfel dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) teza finală C. proc. civ.

Cu titlu prealabil, în sensul Deciziei Curții Constituționale nr. 381/2018 și în acord cu cele statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârile din 21 iunie 2016 pronunțate în cauzele Tato Marinho Dos Santos Costa Alves Dos Santos și H. împotriva Portugaliei (cererile nr. x și y) și Ramos Nunes de Carvalho E Sá împotriva Portugaliei (cererile x, y și z), în cadrul recursului declarat în temeiul art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 împotriva hotărârilor pronunțate de CSM în materie disciplinară, sunt supuse analizei inclusiv criticile referitoare la temeinicia hotărârii instanței de disciplină în ceea ce privește stabilirea situației de fapt și aprecierea probatoriului administrat (Deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători nr. 129/2017, nr. 139/2017, nr. 164/2017, nr. 5/2018 - pct. 70, nr. 173/2018 - pct. 78).

Criticile formulate de recurentă subsumat motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. cu privire la soluția și considerentele referitoare la abaterile disciplinare analizate vizează modul de apreciere a probatoriului administrat, iar nu încălcarea unor reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, motiv pentru care se reține caracterul nefondat al acestui motiv.

Prin criticile formulate, recurenta tinde să argumenteze faptul că instanței îi revine obligația exorbitantă de a răspunde efectiv, punctual și exhaustiv cu privire la fiecare dintre multiplele acte materiale expuse în cuprinsul situației de fapt.

Din perspectiva criticilor recurentei, sunt relevante argumentele Curții Europene a Drepturilor Omului în sensul că:

În ceea ce privește cerința motivării, inclusiv din perspectiva jurisprudenței expuse a Curții Europene a Drepturilor Omului, în cauză, contrar susținerilor recurentei, se constată că hotărârea atacată cuprinde argumentele de fapt și de drept, ca elemente ale raționamentului logico-juridic, în considerarea cărora a fost admisă acțiunea disciplinară. În alți termeni, argumentele de fapt și de drept care au format convingerea instanței în sensul îndeplinirii cumulative a condițiilor de angajare a răspunderii disciplinare sunt, în același timp, considerentele instanței pentru care nu au fost primite argumentele prin care pârâta tinde să demonstreze contrariul.

Pentru aceste considerente, se reține caracterul nefondat al criticilor formulate din perspectiva motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. reglementează ipoteza în care "prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității". În sensul acestui motiv de recurs, incidența sancțiunii nulității este analizată prin prisma dispozițiilor art. 174-179 C. proc. civ., care reglementează nulitatea actelor de procedură.

Recurenta-pârâtă invocă acest motiv de recurs în raport cu dispozițiile art. 174 alin. (1) și (2) și art. 176 pct. 6 C. proc. civ., conform cărora:

alte cerințe legale extrinseci actului de procedură, dacă legea nu dispune altfel."

Nulitatea absolută reglementată de art. 174 alin. (2) C. proc. civ. presupune nerespectarea unei cerințe care ocrotește un interes public, cum sunt, spre exemplu, nulitățile necondiționate prevăzute la art. 176 pct. 1-5 C. proc. civ., în cazul încălcării dispozițiilor legale referitoare la capacitatea procesuală, reprezentarea procesuală, competența instanței, compunerea sau constituirea instanței sau publicitatea ședinței de judecată. Însă, în susținerea motivului de recurs, recurenta-pârâtă nu invocă o încălcare a dispozițiilor legale în sensul celor expuse.

Or, niciuna dintre dispozițiile indicate de recurenta-pârâtă - art. 248 alin. (1), (4) și (5), art. 235 teza a doua, art. 234 alin. (1), art. 395 alin. (1), art. 401 alin. (1) și art. 425 alin. (1) C. proc. civ. - nu interzic și nu prevăd sancțiunea nulității pentru modul în care a procedat instanța disciplinară, respectiv: unirea excepției prescripției cu fondul cauzei; amânarea pronunțării asupra excepției; pronunțarea asupra excepțiilor prin încheiere distinctă de hotărârea dată asupra fondului.

De altfel, în acord cu dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., se constată că instanța disciplinară s-a pronunțat cu prioritate și expres asupra excepției prescripției, așa cum rezultă din considerentele și dispozitivul hotărârii date asupra fondului.

Prin criticile formulate recurenta-pârâtă tinde să dea dispozițiilor procedurale invocate o interpretare și o aplicare caracterizate de formalism excesiv, în dezacord cu rațiunile de suplețe și flexibilitate necesar a fi avute în vedere în derularea oricărei proceduri administrativ-jurisdicționale pentru atingerea scopului urmărit.

Raportat la criticile recurentei întemeiate pe dispozițiile art. 176 pct. 6 C. proc. civ., se constată că sunt cerințe legale extrinseci actului de procedură - altele decât cele expres enumerate la pct. 1 - 5 ale articolului - a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității necondiționate, spre exemplu: neplata taxei judiciare de timbru ori efectuarea actului de procedură în termenul prohibit de lege. Însă, niciuna dintre criticile recurentei-pârâte nu se încadrează în ipoteza reglementată de acest text procedural.

Referitor la criticile circum