Decizia nr. 175/2018 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul litigiului dedus judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanții Municipiul Timișoara și Primăria Municipiului Timișoara, prin Primarul Municipiului Timișoara au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice - Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial de Mediu, anularea, în tot, a Deciziei nr. 134537 din 23 decembrie 2013 privind soluționarea contestației formulate de către Primăria Municipiului Timișoara împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare înregistrate sub nr. 134234 din 18 octombrie 2013, emisă de pârâtă, privind Contractul de lucrări nr. 221 din 06 decembrie 2011 - Retehnologizarea a trei cazane de abur CAE1, CAE2, CAE3(IMA6) în CET SUD" din cadrul proiectului "Retehnologizarea sistemului centralizat de termoficare din Municipiul Timișoara", și implicit a Notei de constatare menționate, ca act subsecvent al celui dintâi. 1.

Hotărârea primei instanțe Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 254 din 13 octombrie 2015, a admis acțiunea formulată de reclamanți, anulând Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. 134234 din 18 octombrie 2013 și Decizia nr. 134537 din 23 decembrie 2013, emise de pârât. 1.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal pârâtul Ministerul Finanțelor Publice în calitate de reprezentant legal al Ministerului Fondurilor Europene, succesor în drepturi al Direcției Generale Autoritatea de management POS Mediu din cadrul Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice, invocând motivele de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 7 și 8 C. proc. civ. În dezvoltarea recursului, au fost învederate, în esență, următoarele: Referitor la aplicabilitatea în cauză a art. 488 pct. 7 C. proc. civ., recurentul pârât a susținut că instanța de fond a nesocotit autoritatea de lucru judecat a Sentinței civile nr. 140 din 13 aprilie 2014 pronunțate în Dosarul nr. y/59/2014, prin care s-a respins ca inadmisibilă acțiunea în anulare a Notei de constatare cu nr. 134234 din 18 octombrie 2013. Instanța de fond trebuia, în temeiul art. 430 C. proc. civ., să constate ca fiind îndeplinită condiția triplei identități obiect, părți și cauză între Dosarul nr. y/59/2014 și Dosarul nr. x/59/2014 și să dispună, respingerea, în consecință, a criticilor formulate de reclamanți împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. 134234 din 18 octombrie 2013. În ce privește motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurentul pârât a susținut că hotărârea instanței de fond este în parte dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, art. 2 și art. 36 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 925/2006, art. 89 alin. (1) din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1605/2002. Astfel, se apreciază că în mod greșit instanța de fond a apreciat că legislația în domeniul achizițiilor publice a fost respectată, reținând că din modul de redactare a cerinței 1 de la pct. V.4.2. rezultă că nu se impune cumularea acestor coduri și că, mai mult decât atât, condiția ar prevedea în mod expres ca ofertantul să fi avut "calitatea de antreprenor în construcții-montaj", interpretând greșit fișa de date a achiziției. Fișa de date nu lasă posibilitatea ofertanților să prezinte mai multe contracte executate, care să îndeplinească valoarea solicitată și codurile enunțate ca experiență similară, ci identică, fie cumulat în cadrul aceluiași contract, fie în mod individual. Scopul de a avea o participare mai largă la procedura de achiziție publică nu conduce în mod direct la o ofertă mai avantajoasă financiar și nici nu justifică modificarea unor cerințe de calificare doar pentru,,diminuarea apariției oricărui risc de neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a contractului de achiziție publică ce urmează a fi atribuit. Astfel cum rezultă din fișa de date și ulterior, din anunțul de tip erată nr. 22366 din 23 aprilie 2011 la anunțul de participare/selecție nr. 118147 din 30 martie 2011, însăși autoritatea contractantă a solicitat ca, pentru demonstrarea experienței similare, ofertanții să depună unul sau mai multe contracte, însă pentru prima cerință de la pct. V 4.2. "Experiența ca Antreprenor/Proiectant, cel puțin unul din acestea trebuia să conțină lucrări corespunzătoare ambelor coduri CPV prevăzute în anunțul de participare și în fișa de date a achiziției, în valoare de minim 26.242.800 lei fără TVA." Cu toate acestea, ofertantul declarat câștigător a depus 3 contracte pentru a demonstra experiența similară ca antreprenor, însă niciunul dintre acestea nu răspundea cerințelor solicitate prin documentația de atribuire, atât din punct de vedere al codurilor CPV solicitate, cât și a valorii contractului, aspect necontestat însă de reclamanți. Chiar și după ce Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor (C.N.S.C) a admis contestația ofertantului SC A. SA și a anulat raportul procedurii nr. SC2011-20044 din 12 septembrie 2011, obligând autoritatea contractantă la reevaluarea ofertelor și la emiterea unui nou raport al procedurii de atribuire, recomandările C.N.S.C. nu au fost respectate de comisia de evaluare din cadrul autorității contractante, întrucât nu s-a solicitat nicio clarificare legată de faptul că niciunul dintre contractele prezentate de ofertant nu îndeplinește cumulativ cele 2 coduri CPV, ci s-au solicitat doar documente justificative din care să rezulte valoarea aferentă lucrărilor executate de către fiecare membru al asocierii pentru fiecare obiectiv în parte în cadrul contractului nr. 035/1800 din 06 iunie 2006. Prin noul Raport al procedurii de atribuire nr. SC2011-24.754 din 07 noiembrie 2011 a fost declarată admisibilă, conformă și câștigătoare oferta depusă de asocierea SC B. SA - SC C. SA, deși recomandările C.N.S.C. nu au fost respectate și prin urmare, nici această ofertă nu îndeplinea una din cerințele minime de calificare, referitoare la experiența similară. Or, așa cum s-a reținut și prin Decizia nr. 134537 din 23 decembrie 2013 contestată în cauză, pe de o parte, contractul prezentat de ofertantul declarat câștigător nu dovedește executarea de lucrări vizând și codul CPV 45251200-3, iar pe de altă parte, celelalte două contracte prezentate de ofertant nu acoperă valoarea impusă de 26.242.800 lei fără TVA, aspecte pe care instanța de fond nu le-a observat. Apreciem că instanța de fond trebuia să constate că precizările autorității contractante, respectiv susținerile reclamanților din acțiune, cu privire la deficiențele constatate confirmă tocmai faptul că, deși cunoșteau cerințele impuse prin fișa de date și ulterior, din Anunțul de tip erată nr. 22366 din 23 aprilie 2011 la Anunțul de participare/selecție nr. 118147 din 30 martie 2011, cu toate acestea, reclamanții au eludat cu bună știință aceste cerințe, printr-o interpretare proprie, dar deficitară, a,,principiului tratamentului egal", de natură să răspundă interesului afirmat,,de a acorda ofertanților o gamă largă în ceea ce privește modul de îndeplinire a experienței similare, tocmai pentru a crea un cadru concurențial adecvat și a nu obstrucționa participarea unor potențiali ofertanți la procedură", ceea ce nu reprezintă, în opinia recurentului, definiția sau scopul principiului tratamentului egal. 1.

Apărările formulate în cauză Intimații Unitatea Administrativ Teritorială municipiul Timișoara și Primăria municipiului Timișoara, prin primar au solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului ca inadmisibil, iar în subsidiar ca nefondat și menținerea, ca temeinică și legală, a Sentinței civile nr. 254 din 13 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara. În susținerea opțiunii lor procesuale intimații au susținut următoarele: Referitor la excepția inadmisibilității s-a învederat că actele a căror anulare s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată au fost emise de Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, instituție publică care are și legitimare procesuală pasivă în cauză, așa încât recurentul Ministerul Fondurilor Europene prin reprezentantul său legal nu are calitate de recurent în prezenta cauză. Excepția autorității de lucru judecat este neîntemeiată, în opinia intimaților, întrucât în speță nu sunt întrunite condițiile cerute de art. 430 C. proc. civ., care prevede că, pentru a exista autoritatea de lucru judecat, hotărârea trebuie să fi soluționat litigiul în fond, deci să fi fost o judecată contradictorie, ori, Sentința nr. 140 din 13 mai 2014 a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în Dosar nr. y/59/2014, nu a soluționat litigiul în fond. Instanța a soluționat pricina pe calea admiterii excepției inadmisibilității cererii intimaților, prin urmare nu a existat o judecata contradictorie, cu caracter contencios, fondul nu a fost dezbătut, astfel ca autoritatea de lucru judecat nu operează în cauză. Pe fondul cauzei se susține că, cerința impusă de autoritatea contractantă a fost ca ofertanții să facă dovada că au executat cel puțin un contract de lucrări similare în care acesta a avut calitatea de antreprenor în construcții-montaj în valoare de minim 26.242.800 lei fără TVA (cod CPV 45251200-3 sau 45255400-3) și dovada prestării în ultimii trei ani a cel puțin unui contract de servicii similare de proiectare (CVP 71320000-7) a cărui valoare este de minim 1.137.188 lei fără TVA. Această cerință nu contravine legislației, ci din contra, lasă posibilitatea ofertanților de a prezenta câte contracte au executat, astfel încât să îndeplinească valoarea solicitată. Mai mult decât atât, din cuprinsul fișei de date rezultă cu certitudine că autoritatea contractantă a acordat ofertanților o gamă largă în ceea ce privește modul de îndeplinire a experienței similare, tocmai pentru a crea un cadru concurențial adecvat și a nu obstrucționa participarea unor potențiali ofertanți la procedură. Codurile CPV menționate în paranteză au caracter exemplificativ, având rolul de a facilita înțelegerea cât mai corectă a caracterului contractului, respectiv execuție lucrări, cu trimitere exacta la "lucrări similare (...) în care ofertantul a avut calitatea de antreprenor construcții-montaj." Comisia de evaluare a analizat corect toate ofertele depuse și a cules toate informațiile considerate relevante prezentate de ofertanți pentru îndeplinirea cerințelor minime de calificare impuse prin cadrul fișei de date, având în vedere principiul de bază al O.U.G. nr. 34/2006 - "eficiența utilizării fondurilor", iar contractul a fost atribuit ofertantului care a îndeplinit în totalitate criteriul privind experiența similară, exact așa cum a fost solicitat prin anunțul de participare și fisa de date a achiziției și cu respectarea prevederilor art. 89 alin. (1) din Regulamentul Consiliului (EC) nr. 1605/2002, conform cărora "Toate contractele de achiziții publice finanțate integral sau parțial din buget respecta principiile transparenței, proporționalității, tratamentului egal și nediscriminării." Se precizează că evaluarea ofertelor s-a făcut împreună cu participarea expertului în achiziții publice din partea Consultantului extern, în baza contractului de management extern nr. 60 din 19 aprilie 2011. Totodată, se arătă că documentația de atribuire pentru contractele de servicii, a fost întocmită de către minister, cu consultarea Autorității Naționale pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice (instituția care gestionează sistemul de achiziții publice din România, având ca rol fundamental formularea la nivel de concepție, promovarea și implementarea politicii în domeniul achizițiilor publice), Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor, precum și Unitatea pentru Coordonarea și Verificarea Achizițiilor Publice (din cadrul Ministerului Finanțelor Publice), care exercită funcția de verificare a aspectelor procedurale pentru procedurile de atribuire finanțate din fonduri publice. De asemenea autoritatea contractantă, a avut obligația de a aproba documentația de atribuire în forma înaintată, fără nicio modificare, conform adresei nr. 102944 din 06 decembrie 2010 a Direcției Generale AM POS Mediu, transmisă Domnului Primar ulterior semnării Contractului de finanțare pentru proiect, sub sancțiunea pierderii finanțării proiectului. 1.

Procedura derulată în fața instanței de recurs Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 21 iunie 2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., pronunțând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 9 noiembrie 2017. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză 2.1. Referitor la excepția inadmisibilității recursului invocată de intimați prin întâmpinare, se constată a fi neîntemeiată, pentru considerentele ce urmează: Atât Decizia nr. 134537 din 23 decembrie 2013 de soluționare a contestației administrative formulate de intimați, cât și Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. 134537 din 18 octombrie 2013 au fost emise de Direcția Generală AM POS Mediu din cadrul Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice, așa încât, în lipsa altor dispoziții legale, această instituție publică avea legitimare procesuală pasivă în litigiile declanșate de persoanele vătămate prin emiterea acestor acte administrative pentru anularea lor. Însă, așa cum s-a menționat prin recursul declarat în cauză, potrivit art. 1 lit. a) din O.U.G. nr. 85/2014 pentru aprobarea unor măsuri de eficientizare a sistemului de gestionare a instrumentelor structurale, "Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, Ministerul Fondurilor Europene preia, în condițiile legii de la Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, activitatea, structura și personalul Direcției generale Autoritatea de management POS Mediu, care îndeplinește funcția de Autoritate de management pentru Programul operațional sectorial Mediu și 8 organisme intermediare pentru Programul operațional sectorial Mediu organizate ca direcții la nivelul celor 8 regiuni de dezvoltare stabilite prin Legea nr. 315/2004 privind dezvoltarea regională în România, cu modificările și completările ulterioare". Concomitent prin art. 3 din O.U.G. nr. 85/2014 se dispune că "Ministerul Fondurilor Europene preia toate drepturile și se subrogă în toate obligațiile care decurg din preluarea personalului, precum și din actele normative, contractele, convențiile, înțelegerile, protocoalele în care Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, în calitate de Autoritate de management pentru Programul operațional sectorial Mediu și prin organismele intermediare pentru acest program, respectiv Ministerul Transporturilor prin Direcția generală managementul fondurilor externe sunt părți, inclusiv în litigiile aferente activităților acestora". Așa fiind, Direcția generală Autoritatea de management pentru Programul operațional sectorial Mediu a fost preluată ca o structură fără personalitate juridică în cadrul Ministerului Fondurilor Europene, operând în același timp transmisiunea calității procesuale, de la Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice la Ministerul Fondurilor Europene, în temeiul subrogației legale, în litigiile referitoare la contractele de finanțare nerambursabilă în care structura preluată avea calitate de autoritate de management, cum este și în cauza de față. În fine, prin art. V din O.U.G. nr. 107 din 11 decembrie 2013 pentru stabilirea unor măsuri bugetare, alin. (4) al art. II din O.U.G. nr. 6/2013 a fost modificat, în sensul că "Reprezentarea Ministerului Fondurilor Europene în litigiile de pe rolul instanțelor judecătorești sau arbitrate din România, care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene ori din partea altor donatori internaționali și în care Ministerul Fondurilor Europene are calitatea de parte, reprezentarea Ministerului Fondurilor Europene se realizează prin intermediul Ministerului Finanțelor Publice, cu excepția situațiilor în care reprezentarea se asigură prin servicii de specialitate contractate de Ministerul Fondurilor Europene și decontate din fonduri europene nerambursabile, în condițiile legii." Așa fiind, Ministerului Finanțelor Publice i s-a recunoscut calitatea de reprezentant legal a Ministerului Fondurilor Europene în acest litigiu, ceea ce demonstrează că excepția inadmisibilității recursului promovat de această instituție publică este neîntemeiată și va fi respinsă în consecință. 2.1. Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, constată că recursul este fondat, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare. Criticile formulate de recurentul-reclamant subsumate motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., sunt nefondate. Pentru a fi incident acest motiv de nelegalitate este necesar ca hotărârea recurată să fi încălcat autoritatea de lucru judecat de care se bucură o altă hotărâre judecătorească, pronunțată anterior primei. Autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate cu privire la părțile, obiectul și cauza a două sau mai multor dosare, dintre care cel puțin unul dintre acestea să fie soluționat, așa cum reiese din dispozițiile art. 430 alin. (1) C. proc. civ. Potrivit art. 431 C. proc. civ. nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect. Litigiile dintre părți nu au avut același obiect, întrucât în primul dosar cererea de chemare în judecată a avut ca obiect numai anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. 134537 din 18 octombrie 2013, pe când în prezentul litigiu cererea de anulare a acestei note are un caracter accesoriu în raport de cererea de anulare a Deciziei nr. 134537 din 23 decembrie 2013, așa încât obiectul celor două cereri este diferit. Pe de altă parte, cadrul procesual inițial, sub aspectul obiectului cererii de chemare în judecată, a dus la respingerea cererii reclamanților, pe cale de excepție, ca inadmisibilă. În acest context, Sentința nr. 140 din 13 mai 2014 a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în Dosar nr. y/59/2014 se bucură de autoritate de lucru judecat numai sub aspectul soluției dată acestei excepții, dacă condițiile privind identitatea de părți și de obiect ar fi îndeplinită. Or, în prezenta cauză, așa cum s-a arătat, obiectul cererii de chemare în judecată este diferit, admisibilitatea cererii de chemare în judecată nefăcând obiectul dezbaterilor în condițiile unui cadrul procesual corespunzător dispozițiilor art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011, prima instanță soluționând pe fond litigiul, așa încât nu sunt îndeplinite condițiile autorității de lucru judecat invocate de recurentul pârât. Criticile recurentului referitoare la încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material prin hotărârea atacată, în sensul art. 488 pct. 8 C. proc. civ., instanța de control judiciar le consideră a fi întemeiate. Sub acest aspect, în cauză, se impune a se stabili dacă a existat sau nu o neregulă, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, în procedura de achiziție publică pentru atribuirea contractului de lucrări nr. 221 din 06 decembrie 2011 având ca obiect "Retehnologizarea a trei cazane de abur CAE1, CAE2, CAE3 (IMA6) în CET SUD" din cadrul proiectului "Retehnologizarea sistemului centralizat de termoficare din municipiul Timișoara". Textul art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 definește "neregula" ca fiind "orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit". Din cele expuse în precedent rezultă că, pentru a fi în prezența unei nereguli trebuie să existe o abatere, care constă în acțiunea/inacțiunea beneficiarului prin care s-au încălcat prevederile legale și ale contractului de finanțare, precum și un prejudiciu care constă în suma plătită necuvenit. Referitor la existența unei abateri în procedura de achiziție publică menționată, este de reținut că, pentru a dispune aplicarea unei corecții financiare de 5% din valoarea contractului, prin Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. 134234 din 18 octombrie 2013 s-a reținut încălcarea prevederilor art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, art. 2 și art. 36 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 925/2006, art. 89 alin. (1) din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1605/2002. S-a apreciat că potrivit Raportului procedurii de atribuire nr. SC2011 - 24.754 din 07 noiembrie 2011, a fost declarată admisibilă, conformă și câștigătoare oferta depusă de asocierea Societatea B. SA - Societatea C. SA, în condițiile în care din documentele care compun dosarul achiziției ar rezulta că această ofertă nu îndeplinea una din cerințele minime de calificare, referitoare la experiența similară. Această cerință a fost enunțată la pct. V.4.2. din fișa de date, prin care reclamantul în calitate de autoritate contractantă a solicitat ca ofertanții să facă dovada că îndeplinesc cerința obligatorie de la pct. II.1.2, respectiv a îndeplinirii și finalizării unui contract de lucrări similare (CPV 45251200-3: lucrări de construcții de centrale termice și 45255400-3: lucrări de montaj) în care ofertantul a avut calitatea de antreprenor în construcții - montaj a cărui valoare este de 26.242.800 lei, fără TVA. Litigiul a fost generat de diferența de interpretare a acestei cerințe, autoritatea de management considerând că cel puțin unul dintre contracte trebuie să conțină lucrări corespunzătoare ambelor coduri CPV prevăzute în fișa de date a achiziție, în valoare de minim 26.242.800 lei, cerință nerespectată de oferta declarată câștigătoare, pe când reclamanta consideră că menționarea celor două coduri CPV nu presupune îndeplinirea cumulativă a acestei cerințe pentru fiecare contract prezentat, opinie îmbrățișată și de instanța de fond. Abordarea interpretativă a instanței de fond nu poate fi însușită de instanța de control judiciar. În acord cu punctul de vedere exprimat de recurentul-pârât, Înalta Curte apreciază că cerința în discuție, așa cum a fost corectată de autoritatea contractantă prin Anunțul de tip erată cu nr. 22366 din 23 aprilie 2011, pentru dovada experienței similare se solicita prezentarea a "cel puțin" a unui contract de lucrări similare, corespunzătoare ambelor coduri CPV menționate, în valoare de minim 26.242.800 lei. Cerința este clară, ofertantul fiind obligat spre admisibilitatea ofertei sale să facă dovada a cel puțin unui contract, care să aibă ca obiect atât lucrări de construcții centrale termice, cât și lucrări de montaj, iar valoarea sa să nu fie inferioară sumei de 26.242.800 lei. Or, din perspectiva acestei interpretări este de necontestat că asocierea Societatea B. SA și Societatea C. SA nu îndeplinea condiția experienței similare prin contractele depuse în susținere acesteia, respectiv: contractul nr. 035/1800 din 06 iunie 2006 intitulat "lucrări de reabilitare ecluza Porțile de Fier I" cod CPV 45255400-3: lucrări de montaj, în valoare de 32.642.975,55 lei, care nu dovedește executarea unor lucrări de construcții centrale termice, iar celelalte contracte nu depășesc valoarea pretinsă în cerință. Așa fiind, în mod temeinic s-a reținut în sarcina intimatei-reclamante existența unei abateri de la legalitate în procedura de achiziție publică pentru atribuirea contractului de execuție lucrări nr. 221 din 06 decembrie 2011, prin acceptarea ca admisibilă a unei oferte care nu îndeplinea cerințele minime de calificare, referitoare la experiența similară, defavorizând prin această conduită operatorii economici care aveau posibilitatea depunerii de oferte prin cumularea codurilor CPV din mai multe contracte. Prin urmare, în mod legal s-a reținut prin actele administrative contestate existența unei nereguli, accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, criticile aduse hotărârii recurate fiind întemeiate. Pentru toate considerentele expuse de fapt și de drept expuse, în temeiul art. 496 coroborat cu art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va dispune admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, rejudecând cauza, respingerea acțiunii reclamanților, ca nefondată.