ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2049/2016

HOTĂRÂRE

21.06.2016

CAMERĂ

contencios

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2049/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia nr. 2049/2016

Asupra cererii de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, petentul A., în contradictoriu cu Inspecția Judiciară a Consiliului Superior al Magistraturii Consiliul Superior al Magistraturii, a formulat contestație împotriva

adresei nr. x/2016

emisă de Inspecția Judiciară a Consiliului Superior al Magistraturii .

Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., excepția necompetenței materiale invocată de către intimata Inspecția Judiciară a Consiliului Superior al Magistraturii, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care o va admite și, în temeiul dispozițiilor art. 132 alin. (1) C. proc. civ., va trimite cauza spre competentă soluționare Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

Din actele dosarului, se constată că prin sesizările înregistrate la Inspecția judiciară pentru judecători sub nr. x/2015, petentul A. a solicitat Inspecției Judiciare verificarea Dosarelor nr. x/1994, nr. x/1995, nr. x/1996 a Registrului Agricol ținut de Judecătoria Caracal, care în opinia sa au fost întocmite pe baza unor acte false la cererea judecătorilor desemnați să țină acest registru. Prin rezoluția emisă la data de 22 septembrie 2015 în baza art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, inspectorul judiciar a dispus respingerea sesizării formulate .

Ulterior, prin sesizarea adresată Inspecției Judiciare petentul a contestat rezoluția din data de 22 septembrie 2015 emisă în lucrarea nr. x/2015 a Inspecției judiciare. Prin adresa din data de 02 februarie 2016 cu nr. x/2016, în urma analizării contestațiilor formulate i s-a comunicat petentei că rezoluția contestată a fost emisă în conformitate cu dispozițiile legale în materie

Înalta Curte reține că potrivit

prevederilor art. 97 pct. 1 C. proc. civ., este competentă să judece recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, instanța supremă neputând fi sesizată direct cu soluționarea pe fond a unei cereri de chemare în judecată. Aceste dispoziții se coroborează cu prevederile art. 96 pct. 1 C. proc. civ., potrivit cărora „Curțile de apel judecă în primă instanță, cererile în materie de contencios administrativ și fiscal, potrivit legii speciale”.

Prin urmare, rezultă că Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate fi sesizată direct cu soluționarea pe fond a unei cereri de chemare în judecată, motiv pentru care se impune admiterea excepției de necompetență materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Curții de Apel București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal.

De asemenea, Înalta Curte constată că în cauză este contestată și rezoluția

nr. x/2015 din 22 septembrie 2015 a Inspecției Judiciare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, emisă în Dosarul nr. x/2015 al Inspecției Judiciare.

Potrivit dispozițiilor art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004, conform cărora, „Rezoluția de respingere a sesizării prevăzută la alin. (1) lit. c) și la alin. (4) poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile”, Înalta Curte constată că, în cauză, Curtea de Apel București este instanța competentă material și teritorial să soluționeze contestația introdusă de persoana care a formulat sesizarea.

Pe cale de consecință, având în vedere dispozițiile legale menționate, rezultă că soluționarea în primă instanță a acestei cauze este de competența Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal și în temeiul dispozițiilor art. 132 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.