ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 495/2023

Ședința publică din data de 2 februarie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat să se constate existența calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul A..

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2764 din 27 septembrie 2016, a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamant și a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securității.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul-pârât a arătat, în esență, că hotărârea atacată este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, cu modificările și completările ulterioare.

În esență, a arătat că aplicarea greșită a normelor de drept material de către instanță se referă în mod cert la aprecierea eronată, în sensul că declarațiile sale se circumscriu prevederilor citate, considerând că, dacă s-ar fi analizat conținutul declarațiilor, se putea observa că nu este o îngrădire a drepturilor și libertăților fundamentale ale celor vizați, nu s-au luat măsuri împotriva lor, din contră, plecările în afara țării au fost în continuare aprobate, ceea ce dovedește că cele două condiții cumulative prevăzute de textul de lege anterior menționat nu sunt îndeplinite și instanța nu putea admite acțiunea.

A arătat recurentul că nu a negat existența unor declarații ale sale, însă este relevantă conjunctura în care au fost date acele declarații și faptul că nu au fost consecințe asupra persoanelor la care a făcut trimitere, aspecte care nu au fost avute în vedere de către instanță.

În opinia părții, prima instanță avea obligația să analizeze nu doar existența notelor informative, ci și conținutul acestor note, conținut ce trebuia să întrunească caracteristicile tezei I a art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, în sensul în care ar fi relatat activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, cu vizarea îngrădirii drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. A apreciat că verificarea îngrădirii acestor drepturi și libertăți era necesară pentru a se constata că nu au fost încălcate, în condițiile în care persoanele vizate au plecat în continuare legal din țară.

Or, faptul că sub constrângere a declarat aspecte generale despre diferite persoane din comuna Ipotești, consăteni, nu a reprezentat o solicitare de exonerare a sa de la ipoteza constatării calității de colaborator, ci s-a dorit a explica că, fiind forțat, a discutat cu alți consăteni cu care a stabilit să declare generalități ce puteau fi verificate din orice sursă, tocmai pentru a nu se referi la activități și atitudini concrete pe care le cunoștea.

De altfel, a arătat că, din conținutului declarațiilor sale, rezultă că s-a referit la idei ale sale, nu reprezintă critici ale celor vizați cu privire la regimul comunist. Faptul că a afirmat că unii consăteni cu rude în SUA în general au discutat cu aceste rude sau au fost în vizită la aceste rude și au văzut un alt mod de viață nu înseamnă că erau atitudini potrivnice regimului comunist, ci doar constatări ale unor moduri de viață, astfel cum rezultă chiar din declarația despre H.D. despre care a menționat că are un frate în SUA și îi va trimite un video și că fiind fratele său în afara țării dacă ar emigra și el nu ar avea grijă o perioadă de timp.

În fine, potrivit recurentului, chiar și considerarea declarațiilor de martori ca fiind depuse cu neîndeplinirea prevederilor art. 378 din C. proc. civ. reprezintă o aplicare greșită a prevederilor de drept procesual civil, solicitând în întâmpinare proba cu înscrisuri sub forma declarațiilor notariale ale unor consăteni și nu proba cu martori care să fie admisă și să fie necesară audierea acestora.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea acțiunii.

Prin întâmpinare, intimatul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate, fiind temeinică și legală.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Intimatul-reclamant a învestit instanța de contencios administrative, în temeiul art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, cu o acțiune vizând constatarea calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe recurentul-pârât.

Curtea de apel a admis acțiunea formulată de reclamant și a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securității, reținând că sunt îndeplinite condițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Soluția Curții de apel este corectă, fiind adoptată și de instanța de control judiciar în urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt.

Înalta Curte reține, în esență, că recurentul-pârât nu contestă faptul că a colaborat cu organele de securitate, acesta precizând că nu a negat existența unor declarații ale sale, însă a susținut că a declarat aspecte generale despre diferite persoane sub constrângere, invocând conjunctura în care au fost date acele declarații și faptul că nu au fost consecințe asupra persoanelor la care a făcut trimitere, așa încât, în opinia părții, nu se poate reține că a relatat activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, cu vizarea îngrădirii drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Verificările în cauză au fost efectuate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în baza art. 3 lit. f), coroborat cu art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, ce stabilesc obligația Consiliului de a verifica, din oficiu, sub aspectul constatării calității de lucrător sau de colaborator al Securității, persoanele care au candidat, au fost alese sau numite în demnitățile sau funcțiile prevăzute la art. 3 lit. b)-h) din același act normativ.

Din conținutul Notei de constatare nr. x/05.08.2014, rezultă că pârâtul a fost recrutat pentru încadrarea informativă a unor persoane din Suceava cunoscute cu intenții de trecere frauduloasă a frontierei sau cu rude și relații în străinătate. A semnat olograf un Angajament, fiindu-i atribuit numele conspirativ "B.".

Din notele informative date de pârât pe parcursul colaborării cu organele de securitate, identificate în dosarul nr. x, rezultă că se referă în principal la intențiile anumitor persoane de a părăsi țara, reținându-se următoarele:

"I...I Din discuțiile ce am avut recent cu S.I. am înțeles că acesta intenționează să efectueze și el o excursie în străinătate, după părerea mea dacă i se va aproba plecarea în străinătate va refuza să se reîntoarcă în țară, pe de o parte datorită influenței lui H. iar pe de altă parte datorită faptului că este o fire libertină, aventurieră în mai multe rânduri afirmând că în Occident poți face ce vrei, poți să petreci cu femei ș.a." (R 364948, f. x);

"La începutul lunii februarie am discutat cu C.I., ginerele lui H.D., rămas ilegal în R.F.G., în prezent aflat în S.U.A./.../Am reținut din discuția cu acesta că H.D. intenționează să cheme pe fiică-sa și nepotul său în vizită în S.U.A. și C. ar fi de acord s-o lase având încredere că soția sa se va întoarce în țară. C. a afirmat că soția sa a început deja să-și facă actele pentru vizită. După modul cum este cunoscut H.D., subsemnatul este de părere că fiică-sa o dată ajunsă în AMERICA nu-i va mai da voie să se înapoieze în țară, cu atât mai mult cu cât cel din S.U.A. nu-și agreează deloc ginerele", (R 364948, f. x);

"/.../Dintr-o discuție avută cu un cetățean din Ipotești, am aflat că tatăl lui C., D. intenționează să-și viziteze pe fiul său în S.U.A. Din câte cunoaște sursa, H.I nu ar mai lucra la atelierul de croitorie din cadrul gospodăriei de partid dar nu cunoaște cu certitudine acest lucru. După modul de comportate al acestuia ar fi pretabil să nu se mai întoarcă în țară, dar date certe nu dețin.", (R 364948, f. x);

"Sursa vă informează că aproximativ cu 3 săptămâni a discutat cu H.D., acesta arătându-i o scrisoare și mai multe fotografii de la fratele său N. din S.U.A. A dat sursei să citească unele pasaje din scrisoare în care cel din America îi sfătuiește pe cei din IPOTEȘTI să stea liniștiți că timpul le rezolvă pe toate și îi promite lui D. că îi va trimite un video. H.D. a afirmat că dacă ar ajunge în S.U.A. nu ar avea grijile începutului deoarece un an de zile va putea fi găzduit și întreținut de fratele său. într-un cuvânt cu orice prilej H.D. își arată admirația față de situația fratelui său și în ultima perioadă de timp este foarte amator să-și procure valută";

"Sursa vă informează că la începutul lunii aprilie s-a întâlnit întâmplător cu E., originar din com. Ipotești, domiciliat în cartierul Bujoreni, care în discuție s-a manifestat negativ la adresa realităților din țara noastră și a comunismului, afirmând că la noi nu se găsește nimic, viața este grea și s.a. Acesta a regretat că cu ani în urmă (1982) nu a reușit să treacă fraudulos frontiera dara afirmat că nu-i timpul pierdut, că anume dacă merge, merge la sigur întrucât soția sa are rude apropiate în S.U.A. și ar putea să-l ajute." (R 364948, f. x).

Analizând probele administrate, Curtea de apel a ajuns în mod corect la concluzia că informațiile prezentate de pârât se referă la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și vizează îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, și anume, prin informațiile furnizate organelor Securității, pârâtul a adus atingere dreptului la viață privată, dreptului la liberă exprimare și dreptului la liberă circulație.

Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, are calitatea de colaborator al Securității "persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului".

Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că, în optica legiuitorului, calitatea de "colaborator al Securității", presupune întrunirea a trei condiții cumulative:

- furnizarea de informații, indiferent sub ce formă;

- informațiile să denunțe activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist;

- informațiile să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Or, din conținutul materialelor informative rezultă că informațiile furnizate de pârât îndeplinesc atât condiția de a denunța activități sau atitudini potrivnice regimului comunist, cât și pe cea a aptitudinii de a îngrădi drepturi sau libertăți fundamentale ale omului.

Astfel, relatările legate de intenția de a părăsi definitiv țara era considerată o atitudine potrivnică regimului comunist, cunoscută fiind politica dusă de regimul totalitar de îngrădire a liberei circulații.

De altfel, dorința de a emigra era privită de conducerea statului ca o contestare a condițiilor de viață asigurate de regim, fiind atent monitorizată de organele de Securitate, fiind de notorietate și faptul că tentativa de trecere a frontierei, în afară de natura sa infracțională, era privită cu suspiciune de către organele în drept, pe motiv că, astfel, cetățenii români ajunși în străinătate puteau oferi informații despre situația economică și socială a României, destrămând astfel barierele informaționale controlate de partid.

De asemenea, comparațiile dintre condițiile de trai din străinătate și cele din România de la acea vreme, precum și nemulțumirile privind nivelul de trai au constituit pentru organele de Securitate motive de deschidere a unor dosare de urmărire informativă, fiind monitorizat cu atenție orice comentariu negativ la adresa regimului comunist.

Prin urmare, rezultă că evidență că se denunță atitudini potrivnice regimului comunist, atitudini considerate grave în respectiva perioadă, susceptibile de a atrage persecuții din partea organelor represive ale regimului.

În cauză, nu se poate reține că pârâtul nu avea cunoștință de faptul că delațiunile sale ar putea avea urmări asupra persoanelor semnalate, în condițiile în care, persoanele semnalate cu intenția de a rămâne în străinătate, la o eventuală solicitare în acest sens, erau sancționate prin primirea avizului negativ de plecare din țară.

Totodată, așa cum s-a arătat, informațiile furnizate vizau îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului, câtă vreme informațiile referitoare la opiniile și la viața personală a unor cetățeni ajungeau la cunoștința Securității fără permisiunea celui denunțat, fiind apte prin ele însele să conducă la încălcarea dreptului la viață privată, prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, dreptul la liberă exprimare, prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965 și art. 19 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice, precum și dreptul la liberă circulație, prevăzut de art. 12 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice.

De asemenea, nu se poate susține că furnizarea unor astfel de informații nu a fost făcută conștient, pârâtul având reprezentarea clară a faptului că relatările respective nu puteau rămâne fără urmări.

În fine, se reține că O.U.G. nr. 24/2008 nu impune a se dovedi încălcarea drepturilor și a libertăților fundamentale ale omului, cerința impusă de legiuitor fiind aceea ca informațiile transmise să facă posibilă îngrădirea sau suprimarea acestor drepturi.

Așadar, legea nu impune ca efectele negative să se fi produs efectiv, fiind suficient ca informațiile "să vizeze" îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale, adică expunerea persoanei denunțate unor posibile acțiuni informative ale Securității.

În concluzie, pentru constatarea calității de colaborator la Securității este suficient, în accepțiunea legii, ca denunțul să creeze numai o stare de pericol pentru cel denunțat.

Altfel spus, este suficientă decelarea unei singure informații care să întrunească elementele impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Or, în cauză, așa cum s-a arătat, informațiile furnizate aveau aptitudinea de a aduce atingere dreptului la viață privată, dreptului la liberă exprimare și dreptului la liberă circulație.

Referitor la alegațiile părții, în sensul că informațiile furnizate despre diferite persoane au fost generale și au avut loc sub constrângere, neavând consecințe asupra persoanelor la care a făcut trimitere, lăsând să se înțeleagă că a simulat colaborarea, instanța de recurs reține că nu pot fi primite, întrucât nu s-a făcut dovada unei eventuale constrângeri în sensul invocat, iar din materialul informativ (dosarul nr. x) rezultă că partea s-a referit la persoane anume nominalizate, la intențiile acestora de a părăsi țara, prin furnizarea acestor informații pârâtul a conștientizat faptul că asupra persoanelor la care s-a referit în delațiunile sale se pot lua măsuri de urmărire și verificare și a vizat această consecință.

Or, informațiile furnizate, prin conținutul lor, au avut în mod clar aptitudinea de a îngrădi drepturi fundamentale ale persoanelor și, după cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, ofițerii de securitate au exploatat notele informative furnizate de pârât, ceea ce reprezintă o ingerință în viața personală a celor denunțați.

Susținerea pârâtului în sensul că nu s-au produs consecințe negative în urma informațiilor furnizate nu are relevanță câtă vreme condiția prevăzută de textul legal este ca informațiile să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, nefiind necesar să se facă dovada cu privire la consecințele suportate de persoanele denunțate.

Așadar, este suficientă condiția vizării încălcării, nu și dovedirea încălcării propriu-zise a respectivelor drepturi. Pentru constatarea calității de colaborator la Securității este suficient, în accepțiunea legii, ca denunțul să creeze numai o stare de pericol pentru cel denunțat.

Altfel spus, este suficientă decelarea unei singure informații care să întrunească elementele impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Nici critica referitoare la reținerile primei instanțe legate de depunerea declarațiilor de martori nu poate fi primită, aceasta reținând în mod corect că înscrisurile depuse de parte se referă la declarații de martori autentificate la notarul public, cu nerespectarea art. 378 din C. proc. civ., potrivit cărora consemnarea și autentificarea declarațiilor martorilor de către un notar public poate fi făcută în condițiile în care părțile convin cu privire la acest aspect, în cauză neexistând un acord al reclamantului în acest sens.

În plus, prin aceste înscrisuri se urmărește a se dovedi că informațiile date de pârât organelor de securitate nu au avut consecințe asupra celor denunțați, iar condiția prevăzută de lege, așa cum s-a arătat, se referă la aptitudinea informațiilor furnizate de a îngrădi drepturi și libertăți fundamentale, neexistând cerința dovedirii îngrădirilor care s-au produs, cum corect a reținut judecătorul fondului.

Este de subliniat că situațiile de excepție în care furnizarea de informații nu trebuie considerată activitate de colaborare cu Securitatea sunt numai cele prevăzute expres de art. 2 lit. b) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008, iar acestea nu se regăsesc în prezenta cauză,

Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluția pronunțată de prima instanță reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul A. împotriva sentinței nr. 2764 din 27 septembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 2 februarie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.