ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 902/2023

Ședința publică din data de 21 februarie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună constatarea existenței calității de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe pârât.

Prin sentința civilă nr. 708 din 7 mai 2021 Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității cu sediul în București, în contradictoriu cu pârâtul A., ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 708 din 7 mai 2021 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că sentința atacată este rezultatul încălcării și aplicării greșite a prevederilor de drept material respectiv ale art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008.

Prima instanță a arătat că, în speță, este îndeplinită condiția referitoare la faptul că intimatul a fost ofițer al fostei Securități, dar, potrivit interpretării date de prima instanță, nu ar fi îndeplinită cea de-a doua condiție legală pentru constatarea calității de lucrător al Securității.

În esență, în considerentele hotărârii judecătorești s-a reținut că "Activitatea informativă derulată de către pârât nu au suprimat sau îngrădit drepturi sau libertăți fundamentale ale omului; Pârâtul a primit a primit spre analiză o sesizare depusă de către un terț cu privire la numitul M.N. care ar fi ascultat posturi de radio interzise; Pârâtul, în exercitarea atribuțiilor sale, a chemat spre audiere pe M.N., avertizându-l că există sesizarea respectivă; Planul de măsuri nu vizează interceptarea convorbirilor telefonice fiind propus doar formal; Documentele semnate de către pârât sunt evazive, ceea ce confirmă ipoteza că pârâtul încerca să mimeze efectuarea unor demersuri în îndeplinirea sarcinilor de serviciu.".

Măsurile dispuse de către intimatul-pârât, astfel cum au fost reținute în acțiunea introductivă și în nota de constare nr. x/16.10.2020 au fost măsuri excesive, intruzive in viața privată și neconstituționale prin raportare la reglementările vremii în materia drepturilor și libertăților fundamentale, și, fără nicio legătură cu apărarea siguranței naționale.

Motivația politică a urmăririi informative a titularului dosarului a fost evidențiată foarte clar la pct. B din nota de constatare, pe baza documentelor aflate în dosarul de urmărire informativă. Astfel, titularul dosarului (M.N.), electrician în Mediaș, a fost lucrat prin dosar de supraveghere informativă pentru că "audiază și colportează față de colegii de muncă știrile transmise de posturile de radio reacționare din străinătate".

Din documentele care au stat la baza acțiunii CNSASA reiese pe de o parte implicarea directă a pârâtului în urmărirea informativă, iar pe de altă parte realitatea măsurilor intruzive și coercitive ale Securității.

Deși în sentința recurată se reține implicarea pârâtului în urmărirea informativă și avertizarea persoanei urmărite, prima instanță concluzionează că documentele semnate de către pârât sunt evazive, ceea ce confirmă ipoteza că pârâtul încerca să mimeze efectuarea unor demersuri în îndeplinirea sarcinilor de serviciu.

Or, în speță, nu caracterul tehnic-subiectiv al intruziunii este esențial, ci pentru îndeplinirea și a celei de-a doua condiții prevăzută de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare, esențial este motivul politic al intruziunii, motiv de care intimatul-pârât nu era străin (aspect reținut de altfel chiar instanța fondului), arată recurentul.

Nici măcar judecătorul fondului nu neagă intruziunea, dar se încearcă doar diminuarea efectelor și urmărilor asupra persoanei urmărite.

În realitate intruziunea a avut caracter politic - de sprijinire a regimului totalitar comunist, fără nicio legătură cu apărarea siguranța națională și fără nicio concordanță cu o ordine democratică.

Or, arată recurentul activitatea intimatului-pârât și documentele întocmite de acesta (prin scris și semnătură olografă) în cadrul urmăririi nu are caracter evaziv și nici mimat astfel cum în mod greșit a reținut prima instanță în sentința recurată.

Esențial este că intimatul-pârât este acela care propune avertizarea de către Securitate a persoanei urmărite, avertizare fiind adusă la îndeplinire. Tot intimatul-pârât a fost acela care a propus ca persoana urmărită informativ să fie menținută în supraveghere informativă.

De altfel, măsurile coercitive ale Securității și-au atins efectul, de vreme ce "...după măsura de avertizare luată de organul de securitate, nu mai face comentarii pe marginea știrilor transmise la posturile de radio reacționare", astfel cum se consemnează în Raportul Informativ, din 18.11.1988, întocmit și semnat olograf de cpt. A., I.J. Brăila, Serv. 2 (dosar nr. x, f. x).

Concluzionând, apreciază recurentul că sunt îndeplinite condițiile impuse de legiuitor prin art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 cu modificările și completările ulterioare, pentru a se putea constata calitatea de "lucrător al Securității".

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va admite recursul, pentru următoarele considerente:

Recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere prin care a solicitat să se constate calitatea pârâtului A. de lucrător al Securității.

Prima instanță a respins cererea dedusă judecății, reținând în esență, că nu este îndeplinită cea de-a doua condiție impusă de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, referitoare la desfășurarea unor activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, iar supravegherea, urmărirea și sancționarea numitului M.N., care era bănuit "că ar fi ascultat posturi radio intezise", s-au înscris în îndeplinirea sarcinilor de serviciu.

Învestită cu soluționarea cererii de recurs de față, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate.

Cu privire la motivul de recurs prin care se invocă dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestui motiv, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța, deși a recurs la textele de lege aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

Sub acest aspect se invocă interpretarea greșită a dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității.

Procedând la propria analiză, în limitele legale menționate, instanța de control judiciar constată că este incident motivul de nelegalitate invocat, soluția primei instanțe fiind rezultatul interpretării și aplicării greșite a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă și în cea judiciară.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, este lucrător al Securității "orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945-1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului".

Esențială pentru stabilirea acestei calități de lucrător al securității este ca persoana evaluată din acest punct de vedere, să aibă calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității, indiferent de atribuțiile concrete în cadrul acestei instituții, iar în privința intimatului-pârât este necontestat că în perioada de referință analizată (anul 1986-1988) avea gradul de locotenent major, respectiv căpitan în cadrul I.J. Brăila, Serviciul 2.

În îndeplinirea acestor atribuții specifice, instanța de fond a reținut că pârâtul l-a chemat spre audiere pe numitului M.N. care era bănuit "ascultă posturi radio interzise", avertizându-l că există sesizarea, pârâtul neluând măsuri intruzive la adresa persoanei respective.

Înalta Curte nu împătășește această opinie având în vedere că, în calitate de locotenent major, respectiv căpitan, intimatul-pârât a activat în cadrul I.J. Brăila, Serviciul 2, a participat la instrumentarea dosarului x, a semnat olograf Raportul din 07.07.1986 din cuprinsul căruia reiese că "Din informațiile pe care le deținem cu privire la M. N./…/de profesie electrician la Întreprinderea de Exploatare a Conductelor Magistrale gaz Metan Mediaș - regionala Bacău - Formația Operativă gaz Metan Brăila, neîncadrat politic, rezultă că acesta audiază și colportează față de colegii de muncă știrile transmise de posturile de radio reacționare din străinătate.

Raportez că numitul M. N. nu este cunoscut în evidențele de securitate.

Pentru clarificarea preocupărilor și poziției celui amintit mai sus, propun lucrarea în supraveghere informativă.", (dosar nr. x, fila x).

Dirijarea rețelei informative de către intimatul-pârât este dovedită de existența la dosar a notelor informative furnizate de sursele "B." și "C." aflate în dosar nr. x la filele x.

Totodată, din Raportul din 15.07.1986, întocmit și semnat olograf de lt. maj. A., I.J. Brăila, Serv. 2, reiese propunerea de avertizare:

"La 24 iunie 1986 sursa B. sesizează faptul că numitul M. N./…/obișnuiește să audieze la domiciliu și să comenteze apoi, în mod repetat, la locul de muncă, în prezența colegilor de serviciu, știrile transmise de postul de radio denigrator D..

/…/Astfel, în discuțiile purtate pe marginea acestor emisiuni, a încercat să argumenteze faptul că condițiile de viață și nivelul de trai din țara noastră ar fi inferioare celor din țările occidentale unde, din afirmațiile lui, s-ar asigura posibilități superioare de realizare membrilor societății, cât și mai multe drepturi și libertăți, comparativ cu cele din țara noastră.

În baza celor audiate a încercat să dea și explicații tendențioase unor fenomene socio-economice, potrivit cărora actuala situație s-ar datora faptului că țara ar fi înglodată în datorii, că totul s-ar da la export, situație ce ar explica lipsa de produse agro-alimentare de pe piața noastră.

Atunci când era contrazis, manifesta consecvență în susținerea ideilor sale dușmănoase sistemului nostru socialist, afirmând că cei de la D.ar prezenta adevărul, în timp ce emisiunile noastre de radio, cât și presa românească, după părerea lui, ar dezinforma.

Fiind audiat și numitul M. N., acesta, prin declarație scrisă, recunoaște aspectele reținute în sarcină, își dă seama de gravitatea faptelor comise și pericolul pe care-l prezintă asemenea preocupări, atât pentru persoana sa, cât și de infectare ideologică a membrilor colectivului de muncă unde își desfășoară activitatea.

Față de cele raportate, în vederea curmării unor asemenea preocupări, prevenirea degenerării lor în infracțiunea de propagandă dușmănoasă și infestării ideologice necorespunzătoare a persoanelor din anturaj, propunem a se aproba avertizarea numitului M. N./…/", (dosar nr. x, f. x); măsura avertizării fiind pusă în executare, aspect ce rezultă din documente olografe, întocmite și semnate de către pârât (Nota ofițerului pe Informare, din 08.12.1986, întocmită și semnată olograf de lt. maj. A., I.J. Brăila, Serv. 2 (dosar nr. x, f. x); Nota ofițerului pe Notă Informativă, din 03.02.1987, întocmită și semnată olograf de lt. maj. A., I.J. Brăila, Serv. 2 (dosar nr. x, f. x); Notă de analiză, din 12.07.1987, întocmită și semnată olograf de lt. maj. A., I.J. Brăila, Serv. 2 (dosar nr. x, f. x); Nota ofițerului pe Notă Informativă, din 08.04.1988, întocmită și semnată olograf de lt. maj. A., I.J. Brăila, Serv. 2 (dosar nr. x, f. x); Notă de analiză, din 27.05.1988, întocmită și semnată olograf de lt. maj. A., I.J. Brăila, Serv. 2 (dosar nr. x, f. x).

Ulterior punerii în executare a măsurii avertizării, tot intimatul-pârât a fost acela care a propus ca persoana urmărită informativ să fie menținută în supraveghere informativă (Notă de analiză, din 22.07.1988, întocmită și semnată olograf de lt. maj. A., I.J. Brăila, Serv. 2 (dosar nr. x, f. xv).

Este de remarcat și Raportul Informativ, din 18.11.1988, întocmit și semnat olograf de cpt. A., I.J. Brăila, Serv. 2, document în care se consemnează:

"La data de 18.11.1988 s-a discutat cu sursa C. privitor la numitul M. N./…/Sursa a informat că cel în cauză, la locul de muncă, după măsura de avertizare luată de organul de securitate, nu mai face comentarii pe marginea știrilor transmise la posturile de radio reacționare./…./Din discuție nu au rezultat aspecte de interes operativ.

N.O. (nota ofițerului, n.n.): M. N. - persoană în atenție. Sursa a primit sarcina ca și pe viitor să ne informeze în legătură cu activitatea și comportamentul celui în cauză." (dosar nr. x, f. x).

Înalta Curte constată, că, în speță, măsurile propuse de pârât și acțiunile întreprinse pentru îndeplinirea acestora, se încadrează în categoria activităților care au avut drept urmare îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului stipulate de Constituția României de la acea dată, precum și de normele internaționale la care România era parte.

Astfel, înscrisurile depuse la dosarul primei instanțe demonstrează, cu prisosință, că acțiunile întreprinse de către pârât pot fi încadrate în prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, îngrădind dreptul la viața privată, protejat normativ și în perioada anterioară anului 1989.

Or, aprecierile asupra activității persoanei urmărite sunt dublate și de informațiile corespunzătoare, de măsurile întreprinse și solicitate de pârât, ceea ce a determinat constatarea faptului că sunt îndeplinite cerințele impuse de textul de lege.

Simpla obținere și mai ales, folosire a unor informații cu caracter personal referitoare la o persoană urmărită de Securitate pentru motive care nu aveau legătură cu apărarea intereselor naționale, ci erau legate de interesele politice ale regimului comunist, constituia o încălcare a dreptului la viață privată, prevăzut de art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și de art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice.

Nu prezintă relevanță dacă informațiile obținute și prelucrate de către recurent au determinat sau nu îngreunarea situației persoanei urmărite, sau dimpotrivă, au condus la concluzia că aceasta nu avea opinii critice la adresa regimului comunist, importantă fiind, din perspectiva definiției date de legiuitor noțiunii de lucrător al Securității, imixtiunea arbitrară a autorităților, reprezentate de recurent, în viața privată a persoanei urmărite.

În altă ordine de idei, pentru a fi reținută calitatea de lucrător al Securității în sensul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, se impune ca persoana care avea calitatea de ofițer al Securității să fi desfășurat activități prin care au fost suprimate sau îngrădite drepturi și libertăți fundamentale, indiferent cum acestea au fost materializate.

Se constată că legiuitorul nu face distincție între persoanele care au inițiat și supus spre aprobare anumite măsuri și persoanele care le-au aprobat, respectiv, le-au executat, singurul element determinant fiind acela ca întreaga activitate de poliție politică să vizeze încălcarea unor drepturi și libertăți fundamentale.

Prin urmare, toate activitățile care au concurat la încălcarea/îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale sau au urmărit să o facă, respectiv faptul că intimatul-pârât a participat în mod activ în cazul numitului M.N. la aprobarea avertizării și respectiv punerea în executare a măsurii avertizării, precum și "să semnaleze organelor de securitate dacă se mai comentează știrile trasnmise de posturile de radio reacționare din străinătate și dacă eventual la locul de muncă mai sunt și alte elemente cu asemenea preocupări", demonstrează caracterul profund abuziv al acțiunilor desfășurate de organele de securitate, cu participarea directă a intimatului-pârât, apte prin efectul lor de a limita și afecta nejustificat dreptul la viață privată și dreptul la libertate de exprimare și conduc la constatarea calității de lucrător în sensul prevăzut de dispozițiile legale anterior enunțate.

Așa fiind, Înalta Curte constată că intimatul-pârât nu se poate apăra invocând natura activității desfășurate în baza raporturilor de serviciu, având în vedere că, în preambulul O.U.G. nr. 24/2008 s-a definit scopul reglementării ca fiind "continuarea într-un mecanism nou a procesului de devoalare a activităților exercitate de regimul comunist", care a desfășurat, în special prin intermediul Securității, "o permanentă teroare împotriva cetățenilor țării, a drepturilor și libertăților lor fundamentale".

Curtea Constituțională a reținut consecvent în jurisprudența sa (spre exemplu, în Decizia nr. 267 din 24 februarie 2009), faptul că "deconspirarea Securității, prin consemnarea publică a abuzurilor/…/contribuie la o mai bună înțelegere a prezentului și la o proiectare adecvată a viitorului societății românești", și că "scopul ordonanței răspunde unor exigențe politice ale societății românești și dreptului la informație consacrat prin art. 31 din Constituția României".

În acest sens, Înalta Curte va avea în vedere reglementarea convențională și constituțională a dreptului la viață privată și a dreptului la exprimare, în vigoare la momentul evenimentelor, norme pe care intimatul-pârât în calitatea pe care o avea și de care se prevalează în apărare, trebuia să le dea eficiență, în sensul garantării și respectării în concret a celor două drepturi fundamentale ale omului.

Prin urmare, activitățile desfășurate de intimatul-pârât în calitate de locotenent major, respectiv căpitan în cadrul Inspectoratului Județean Brăila se încadrează în dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 și în consecință se va constata calitatea acestuia de lucrător al securității.

Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

Pentru aceste considerente și în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și rejudecând, va admite cererea dedusă judecății și va constata calitatea pârâtului de lucrător al Securității.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței civile nr. 708 din 7 mai 2021 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Casează în tot sentința recurată și, în rejudecare:

Admite cererea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și constată calitatea de lucrător al securității în ceea ce îl privește pe pârâtul A..

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 21 februarie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.