ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1768/2025

Ședința publică din data de 27 martie 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal la data de 12 aprilie 2022, sub număr de dosar x/2022, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat să se constate existența calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul A..

Prin sentința civilă nr. 641 din 11 aprilie 2023 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A., ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 641 din 11 aprilie 2023 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național Pentru Studierea Arhivelor Securității a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, recurentul a susținut că verificarea dlui A. a fost declanșată în baza art. 3 lit. g), coroborat cu art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității, aprobată cu modificările și completările ulterioare, ce stabilesc obligația Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (C.N.S.A.S.) de a verifica din oficiu, sub aspectul constatării calității de lucrător sau colaborator al Securității, persoanele care au candidat, au fost alese sau numite în demnitățile sau funcțiile prevăzute la art. 3 lit. b) - h

1

) din același act normativ.

Așa cum rezultă și din cuprinsul Notei de Constatare nr. x/21.09.2021, pârâtul a fost recrutat de Securitate pentru observarea stării de spirit din rândul militarilor în termen, a discuțiilor legate de părăsirea fără aprobare a unității militare U.M. 02132 Mangalia, discuții și comentarii negative la adresa politicii partidului și statului și apartenența unor soldați la alte culte și secte.

A mai arătat că, în perioada colaborării cu fosta Securitate (1988-1989), fiind titular al dosarului nr. x - cotă C.N.S.A.S, pârâtul a semnat olograf Angajamentul olograf datat 26.04.1988 și a preluat numele conspirativ "B.".

Astfel cum a susținut în acțiunea introductivă, pe parcursul colaborării cu Securitatea, pârâtul a furnizat informații prin care se denunțau activități potrivnice regimului totalitar comunist ce au vizat îngrădirea dreptului la viață privată (art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice) și a dreptului la libera exprimare (art. 28 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul International privind Drepturile Civile și Politice), precum comentarii negative privind nivelul de trai.

În probațiunea acțiunii la fondul cauzei, a stat Notă informativă, olografă, nr. D064/62/7 din 12.08.1988, semnată cu numele conspirativ "B.".

Nota informativă menționată mai sus, contrar celor reținute în sentința recurată, în opinia sa, face pe deplin dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare.

Așadar, în opinia sa, prima instanță a pronunțat o sentință cu interpretarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, în combaterea motivării instanței de fond, conform căreia furnizarea unor informații de acea natură nu se referă la activități îndreptate împotriva regimului comunist, înțelegând să învedereze următoarele:

Analizând nota informativă olografă reiese că persoana denunțată comenta negativ mai des în privința felului aprovizionării și desfacerii pe piață, a politicii tării privind exportul, goana după valută, după cum acesta afirmă.

Or, în mod evident, modul defectuos în care funcționa aprovizionarea și desfacerea pe piață, la nivel național a produselor, precum și politica privind exporturile și circulația valutară, toate acestea reprezentau apanajul politicii centralizate a regimului comunist, iar nu simple nemulțumiri administrative la nivel de unitate, astfel cum a reținut prima instanță prin sentința recurată, făcând astfel o greșită interpretare și aplicare a normelor de drept material.

Contrar celor reținute în hotărâre, nu prezintă relevanță din perspectiva condițiilor legale impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare: perspectiva din care Securitate analiza atitudinea potrivnică regimului comunist și, cu atât mai puțin dacă denunțul a cuprins sau nu informații importante pentru Securitate; notorietatea informațiilor furnizate de către intimatul-pârât Securității (în speță comparațiile privind nivelul de trai); gradul de informare a Securității, utilitatea sau nu, la un moment dat pentru Securitate, a informațiilor furnizate de către intimatul-pârât; modalitatea în care, în concret, urmare informațiilor furnizate de către intimat, Securitatea încălca drepturi și libertăți ale persoanei denunțate.

Astfel, toate aspectele menționate mai sus, cuprinse în motivarea instanței de fond, excedează sfera de reglementare a art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Mai mult, recurentul a arătat că dacă s-ar aplica raționamentul conținut de Sentința atacată, ar însemna că niciun denunț cu privire la existența unor atitudini potrivnice regimului nu ar fi putut să ducă la vreo consecință neplăcută față de persoanele denunțate, câtă vreme Securitate nu le considera atitudini potrivnice.

Pe de altă parte, chiar prima instanță reține faptul că asupra persoanei denunțate au existat repercusiuni concrete din partea Securității urmare a informațiilor furnizate olograf de către pârât, precum și faptul că nu s-a dovedit că nota informativă a pârâtului a produs prin ea însăși consecințe negative asupra persoanei indicată în nota informativă.

Or, în mod evident, denunțul a produs urmări concrete din partea Securității, mai exact atenționarea persoanei denunțate, atenționarea maistrului militar.

Așa cum a învederat și în primă instanță, comparațiile dintre condițiile de trai din străinătate și cele din România comunistă, precum și nemulțumirile privind nivelul de trai au constituit pentru organele de Securitate, întotdeauna, motive de deschiderea a unor dosare de urmărire informativă.

Contrar celor reținute prin sentința recurată, nu se poate susține că furnizarea unor informații de asemenea natură nu a fost făcută conștient, având reprezentarea clară a faptului că relatări precum cele prezentate anterior nu rămâneau fără urmări.

Atât timp cât pârâtul nu a luat în calcul și ipoteza în care Securitatea nu ar fi cunoscut situațiile denunțate, rezultă că acesta nu a menajat interesele persoanelor denunțate, nu a avut o atitudine precaută și nici de protejare a celor denunțați.

Prin urmare, nesocotind interesele celor denunțați, pârâtul a vizat îngrădirea drepturilor privind viața privată, atât timp cât a acceptat că persoanele denunțate puteau să facă obiectul unor investigații suplimentare ale Securității, ca rezultat al denunțurilor sale.

Altfel spus, prin furnizarea acestor informații, pârâtul a conștientizat că asupra persoanelor la care s-a referit în delațiunile sale se pot lua măsuri de urmărire și verificare (încălcarea dreptului la viață privată) și, prin urmare, a vizat această consecință.

Recurentul a susținut că este îndeplinită și a doua condiție, care se referă la vizarea încălcării unor drepturi fundamentale - și nu neapărat încălcarea propriu-zisă a acestor drepturi - în sensul că intimatul ar fi trebuit să conștientizeze posibilele urmări ale informațiilor furnizate. Este exclus ca pârâtul să nu fi realizat faptul că, odată ce furniza astfel de informații, asupra persoanelor la care se referea în denunțurile sale urma, de obicei, să se desfășoare o acțiune de investigare din partea Securității, ori o înăsprire a formelor de supraveghere, dacă persoanele în cauză erau deja urmărite. Aceste investigații suplimentare presupuneau cel puțin încălcarea dreptului la viață privată (prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice și de art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului), prin căutarea și obținerea de noi informații despre cei urmăriți, fără acordul lor.

Intimatul ar fi trebuit să aibă o atitudine prudentă și să ia în calcul și ipoteza în care Securitatea nu cunoștea atitudinile/opiniile persoanei denunțate. Atât timp cât nu a procedat în această manieră, intimatul a dovedit că nu este interesat de posibilele efecte negative ale informațiilor sale și, prin urmare, a vizat îngrădirea dreptului la viață privată al celor denunțați.

Conștientizând că există riscul ca informația pe care o furnizase să ducă cel puțin la verificări și investigații efectuate de Securitate asupra celor denunțați și, astfel, la încălcarea dreptului acestora la viață privată.

În speță, îngrădirea dreptului la viață privată s-a produs în momentul în care informațiile referitoare la preocupările și opiniile unei persoane potrivnice regimului comunist erau aduse la cunoștința fostei Securități, indiferent dacă pârâtul a avut per ansamblu o atitudine mai mult sau mai puțin cooperantă, precum și indiferent dacă ofițerii de legătură din cadrul acesteia foloseau sau nu respectivele informații și indiferent de efectele concrete ale acestor informații asupra celor denunțați.

În concluzie, în opinia sa, este suficientă condiția vizării încălcării, iar nu dovedirea încălcării propriu-zise a drepturilor respective, deoarece legea accesului la propriul dosar și deconspirarea fostei securități pune accent strict pe devoalarea profilului moral al denunțătorului, iar nu pe repararea prejudiciilor suferite de victimele denunțurilor. Altfel spus, prevederile referitoare strict la deconspirarea Securității au ca finalitate exclusivă conturarea atitudinii și moralității persoanelor verificate de CNSAS, iar nu repararea prejudiciului suferit de cei care au căzut victime ale denunțurilor formulate de cei verificați.

Beneficiarii verificării acestor persoane nu sunt doar victimele regimului comunist, ci toți cetățenii care au dreptul de a fi informați cu privire la statura morală a persoanelor prevăzute de art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008. De aceea, relevantă este activitatea concretă desfășurată de persoana verificată în relația cu Securitatea, iar nu activitatea desfășurată de ofițerii de Securitate, ulterior primirii informațiilor de la persoana verificată. Modul în care ofițerii de Securitate înțelegeau să reacționeze ulterior momentului în care primeau scăpa controlului denunțătorului. Prin urmare, consecința finală a denunțului - lezarea dreptului celui denunțat - reprezenta un element independent de voința denunțătorului, întrucât depindea de voința și interesele reprezentanților autorităților represive comuniste.

Pentru aceste argumente, recurentul a apreciat că este verificată calitatea de colaborator al Securității pentru persoanele care au furnizat informații, având repercusiuni împotriva celui denunțat. De asemenea, niciunul dintre înscrisurile aflate la dosar nu demonstrează existența unor presiuni exercitate pentru furnizarea notei informative citate în cuprinsul acțiunii sale.

În plus, art. 2 lit. b) teza a doua din O.U.G. nr. 24/2008 reglementează o situație de excepție, si sunt, în consecință, dispoziții de strictă interpretare și aplicare. Pentru a nu i se reține calitatea de colaborator al Securității unei persoane care a furnizat informații în sensul primei teze a art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, ar trebui să fie îndeplinite următoarele condiții, în mod cumulativ: informațiile să fie "cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare" și să fie date "în timpul anchetei și procesului, indiferent dacă sunt date în stare de libertate, de reținere sau de arest; ancheta sau procesul să fi fost motivate politic (așa cum rezultă din sintagma folosită de legiuitor:

"pentru motive politice"); informațiile să nu se îndepărteze de motivul anchetei, ci să fie informații "privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată".

În speță, nu este îndeplinită niciuna dintre condițiile cumulative prevăzute de situația de exonerare mai sus amintită. Informațiile nu au fost date într-o anchetă și se referă la cu totul alte persoane decât pârâtul. De asemenea, informațiile sunt date pe baza unui angajament de colaborare, în virtutea unei relații conspirate cu Securitate si sub acoperirea unui nume conspirativ, situație care exclude o anchetă/eventuale presiuni.

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentința recurată este temeinică și legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situației de fapt reținute, nefiind susceptibilă de criticile formulate.

În esență, intimatul a susținut că în cauză nu este făcută dovada îndeplinirii condițiilor pentru a se reține în privința intimatului-pârât calitatea de colaborator al securității în sensul dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, condițiile privind conținutul informației furnizate și efectele furnizării informațiilor fiind analizate în mod corect de către instanța de fond.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția completului învestit cu soluționarea cauzei, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea dosarului de recurs la data de 27 martie 2025, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția și considerentele instanței de recurs

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

A. a avut calitatea de consilier local în cadrul Consiliului local al Sectorului 3 București, astfel că verificarea acestuia sub aspectul constatării calității de colaborator al Securității a fost declanșată în baza art. 3 lit. g) coroborat cu art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, ce stabilesc obligația Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) de a verifica din oficiu persoanele care au candidat, au fost alese sau numite în demnitățile sau funcțiile prevăzute la art. 3 lit. b) - h

1

) din O.U.G. nr. 24/2008.

A. este titularul dosarului nr. x, iar, potrivit susținerilor Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, acesta a fost recrutat de Securitate pentru observarea stării de spirit din rândul militarilor în termen, a discuțiilor legate de părăsirea fără aprobare a unității militare U.M. 02132 Mangalia, discuții și comentarii negative la adresa politicii partidului și statului și apartenența unor soldați la alte culte și secte.

A. a redactat și semnat olograf Angajamentul la data de 26 aprilie 1988, împrejurare care nu a fost contestată de către pârât, iar numele conspirativ atribuit a fost "B.".

În acest context factual, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere, prin care a solicitat să se constate calitatea de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul A., pe baza Notei informative olografe nr. D064/62/7 din 12 august 1986, coroborată cu Nota întocmită de ofițerul de Securitate, apreciind ca fiind îndeplinite condițiile cerute de lege în sensul că pârâtul a furnizat informații prin care a denunțat activități potrivnice regimului totalitar comunist, care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Prin sentința recurată, acțiunea a fost respinsă, reclamantul formulând recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a cărui incidență nu poate fi reținută în cauză.

Astfel, motivul de recurs prevăzut de acest text de lege vizează aplicarea sau interpretarea greșită a normelor de drept material. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Instanța de control judiciar constată că, prin memoriul de recurs, recurentul-reclamant a invocat greșita interpretare și aplicare a prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, susținând, în esență, următoarele aspecte: Nota informativă, olografă, nr. D064/62/7 din 12.08.1988, semnată cu numele conspirativ "B.", contrar celor reținute în sentința recurată, face pe deplin dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008; nu prezintă relevanță din perspectiva condițiilor legale impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare: perspectiva din care Securitatea analiza atitudinea potrivnică regimului comunist și, cu atât mai puțin dacă denunțul a cuprins sau nu informații importante pentru Securitate; notorietatea informațiilor furnizate de către intimatul-pârât Securității (în speță comparațiile privind nivelul de trai); gradul de informare a Securității, utilitatea sau nu, la un moment dat pentru Securitate, a informațiilor furnizate de către intimatul-pârât; modalitatea în care, în concret, urmare a informațiilor furnizate de către intimat, Securitatea încălca drepturi și libertăți ale persoanei denunțate; nesocotind interesele celor denunțați, pârâtul vizând îngrădirea drepturilor privind viața privată, atât timp cât a acceptat că persoanele denunțate puteau să facă obiectul unor investigații suplimentare ale Securității, ca rezultat al denunțurilor sale; este îndeplinită și a doua condiție, care se referă la vizarea încălcării unor drepturi fundamentale - și nu neapărat încălcarea propriu-zisă a acestor drepturi - în sensul că intimatul ar fi trebuit să conștientizeze posibilele urmări ale informațiilor furnizate; în speță, nu este îndeplinită niciuna dintre condițiile cumulative prevăzute de situația de exonerare mai sus amintită. Informațiile nu au fost date într-o anchetă și se referă la cu totul alte persoane decât pârâtul. De asemenea, informațiile sunt date pe baza unui angajament de colaborare, în virtutea unei relații conspirate cu Securitate si sub acoperirea unui nume conspirativ, situație care exclude o anchetă/eventuale presiuni.

Înalta Curte constată că aceste susțineri sunt nefondate, urmând să le analizeze în mod unitar și să le răspundă prin argumente comune în raport de finalitatea concretă a acestora.

Instanța de control judiciar reține că O.U.G. nr. 24/2008 este actul normativ prin care s-a instituit o modalitate de condamnare a regimului totalitar comunist, prin deconspirarea lucrătorilor de securitate și a colaboratorilor acesteia, apreciate ca fiind una dintre componentele majore ale perpetuării regimului comunist ca societate totalitară.

Cu alte cuvinte, prin O.U.G. nr. 24/2008 legiuitorul a urmărit deconspirarea prin consemnarea publică a persoanelor care au participat la activitatea de poliție politică comunistă, fără să promoveze răspunderea juridică a acestora și fără să creeze premisele unei forme de răspundere colectivă, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informații, în condițiile lipsei de vinovăție și a vreunei încălcări a drepturilor omului și a libertăților fundamentale în fiecare caz în parte, în același sens pronunțându-se și Curtea Constituțională a României prin decizia nr. 530/2009.

În realizarea obiectivului propus prin actul normativ, legiuitorul a definit la art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 noțiunea de "colaborator al Securității" ca fiind "persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care au fost îngrădite drepturi și libertăți fundamentale ale omului".

Din definiția dată de legiuitor termenului de "colaborator al Securității", rezultă și condițiile legale obligatorii care trebuie îndeplinite cumulativ pentru a atrage această calitate, respectiv că persoana trebuia să fi furnizat informații într-una dintre formele arătate în cuprinsul dispozițiilor art. 2 lit. b), prin informațiile respective să fie denunțate activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, care să conducă la îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În prezenta cauză, Înalta Curte reține că în mod corect a constatat judecătorul fondului că, prin acțiunea introductivă, reclamantul a solicitat constatarea calității de colaborator al Securității în persoana pârâtului, prevalându-se exclusiv de Nota informativă olografă nr. D064/62/7 din 12 august 1986, coroborată de acesta cu nota întocmită de ofițerul de Securitate în cuprinsul aceluiași document, apreciind că îndeplinește condițiile cumulative prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se trage concluzia că pârâtul a fost colaborator al Securității.

Astfel, în cuprinsul acestei note informative, scrise și semnate de pârât cu numele conspirativ B. (împrejurare necontestată de aceasta), au fost consemnate următoarele:

"Sursa informează că își desfășoară activitatea la depozitele de armament și muniție ale unității în cadrul unei revizii, participând la întreținerea și așezarea lăzilor. Printre participanți se află și mil. I NT de la DNA care este o fire vorbăreață, dorind tot timpul să iasă în evidență și să arate că are ceva de spus. Este de remarcat faptul că nu are rețineri față de cei prezenți abordând discuții care nu-și au locul și față de militarii în termen. Dovedește nemulțumire, înjură și comentează negativ mai des felul aprovizionării și desfacerii pe piață, a politicii noastre privind exportul, goana după valută, după cum afirmă etc.

De față la astfel de discuții se aflau sold. B., sold. B., sold. F., mr. A., Mm IS., Mm III." (dosar nr. x 297, f. xv).

Pe baza acestor informații furnizate de pârât, ofițerul de legătură din cadrul fostei Securități a dispus, în nota ofițerului, următoarele:

"Notă confirmă informația de primă sesizare furnizată de C. referitoare la D. E.

Măsuri: Propun informarea SCP și conducerea UM și atenționarea maistrului militar privind atitudinea sa de nemulțumire, cu comentarii negative făcute în public, în fața militarilor în termen, fapt necorespunzător din partea unui cadru militar.

Sarcini: să se informeze în continuare despre:

- militari în termen cu intenții de părăsire a unității fără aprobare de la superior, cu sau fără armament;

- rude și relații cu cetățenii străini;

- deficiențe pe linie de pază și aprovizionare."

În aceste condiții, se constată că informațiile oferite în nota respectivă au caracter general, nefăcându-se vorbire despre informații care să se refere la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, de natură a viza îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Nemulțumirea mil. E. nu se referea la deciziile luate de regimul comunist, ci era legată de nemulțumiri administrative la nivel de unitate.

Această concluzie rezultă și din nota ofițerului de legătură, care propune ca măsură "atenționarea maistrului militar privind atitudinea sa de nemulțumire, cu comentarii negative făcute în public, în fața militarilor în termen, fapt necorespunzător din partea unui cadru militar", comentariul negativ denunțat nefiind analizat din perspectiva unei atitudini potrivnice regimului comunist, ci a comportamentului apreciat ca fiind corespunzător al unui cadru militar.

Și în ceea ce privește îndeplinirea celei de-a doua condiții prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, instanța de control judiciar constată că furnizarea acestor informații printr-o notă informativă către organele de securitate nu a expus persoana în cauză unor consecințe negative, vizând îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului. Prin furnizarea acestor informații, persoana la care s-a referit nu a fost expusă unor posibile sancțiuni din partea reprezentanților regimului comunist sau cel puțin unor noi investigații întreprinse de Securitate, care presupuneau imixtiuni în viața personală a persoanelor urmărite, astfel că nu pot fi primite alegațiile recurentului în sensul că pârâtul a constientizat că asupra persoanei la care s-a referit în delațiunea sa se pot lua măsuri de urmărire și verificare și, prin urmare a vizat această consecință.

Așa fiind, din actele dosarului rezultă că unicul înscris depus de reclamant la dosar nu se coroborează cu nicio altă probă administrată în cauză, neputându-se concluziona, dincolo de orice dubiu, că pârâtul a fost colaborator al securității așa cum susține autoritatea reclamantă.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

În temeiul art. 453 C. proc. civ., care prevede că "partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată", Înalta Curte urmează să oblige recurentul-reclamat, care a formulat critici în recurs privind modul de soluționare a fondului litigiului de către prima instanță, ceea ce a necesitat din partea intimatului avansarea unor cheltuieli pentru asistență juridică calificată, la plata sumei de 3500 RON către intimatul-pârât, cu titlu de cheltuieli de judecată, conform dovezilor aflate la dosar.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) și art. 453 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat și va obliga recurentul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității la plata către intimatul-pârât A. a sumei de 3500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței nr. 641 din 11 aprilie 2023 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității la plata către intimatul-reclamant A. a sumei de 3500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 27 martie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.