ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4211/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată pe pârâtul G.I., solicitând să se constate calitatea pârâtului de colaborator al Securității. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat, în esență, că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, pârâtul furnizând informații care se referă la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, așa cum rezultă din actele dosarului, iar acțiunile sale în această calitate au încălcat dreptul de exprimare și libertatea opiniilor și dreptul la viață privată.

Pârâtul a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția de inadmisibilitate, iar, pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Prin Sentința civilă nr. 4462 din 3 iulie 2012, Curtea Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția de inadmisibilitate, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul G.I. și a constatat că pârâtul a avut calitatea de colaborator al Securității. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că în speță sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, pentru a se constata că o pârâtul a avut calitatea de colaborator al Securității.

Curtea a apreciat, astfel, că este neîntemeiată excepția de inadmisibilitate, fiind mai puțin relevant că pârâtul este membru sau membru fondator al Asociației, având în vedere că la dosar există o cerere de verificare emisă de Asociație, semnată de vicepreședintele acesteia și purtând ștampila acesteia. Prin urmare, instanța de judecată sesizată, urmare a aprobării Notei de constatare, analizând cererea în raport de ansamblul probator administrat în cauză, a apreciat că reclamantul a făcut dovada susținerilor sale, astfel încât curtea a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securității. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul G.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului declarat se arată că acesta este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9, precum și pe cele ale art. 304 1 C. proc. civ. Prima critică adusă hotărârii instanței de fond vizează modul în care aceasta a soluționat excepțiile de inadmisibilitate a acțiunii, invocate prin întâmpinare. Arată recurentul că excepțiile nici nu au fost analizate, iar soluția de respingere a acestora nu a fost motivată. Mai arată recurentul că, deși a susținut că nu îndeplinește condițiile cerute de dispozițiile art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008, neaflându-se în nici una dintre pozițiile enumerate de text pentru ca o terță persoană să poată solicita verificarea sa sub aspectul colaborării cu Securitatea, rămânând în sarcina reclamantului să facă dovada calității cerute de lege, instanța nu s-a preocupat de elucidarea acestui aspect, esențial pentru admisibilitatea acțiunii în constatare a calității de colaborator al Securității.

Subliniază recurentul că judecătorul fondului a reținut că este "mai puțin relevant că pârâtul este membru sau membru fondator al Asociației", ignorând că în lipsa calității de membru fondator al Asociației, de membru al comitetului de conducere ori de candidat la vreuna dintre funcțiile enumerate exhaustiv de textul de lege, interesul public de informare nu mai subzistă și, pe cale de consecință, cererea de verificare nu putea fi aprobată, iar acțiunea în constatare nu putea fi primită. Apreciază recurentul că instanța de fond a dovedit, prin considerentele sentinței, că a ignorat total textul legal pe care era chemată să îl aplice. Recurentul învederează faptul că un alt aspect al excepției inadmisibilității vizează absența unei cereri de verificare, formulate conform cerințelor legale.

În acest sens, recurentul arată că dl. D.G. nu s-a adresat C.N.S.A.S. cu o solicitare în nume personal, în calitate de cetățean, ci a formulat cererea în numele Filialei Mehedinți a A.F.D.P.R., pe care nu avea împuternicirea să o reprezinte și că, îndată ce au luat cunoștință despre acest demers, președintele și comitetul director al filialei l-au informat pe reclamant că adresa întocmită de dl. D.G. este falsă și că ea nu reprezintă voința conducerii, iar acesta a dat, totuși, curs solicitării de verificare. Concluzionează recurentul că instanța de fond nu a dat soluția legală excepției inadmisibilității acțiunii, încălcând norme de drept care reglementează, pe de o parte, condițiile exercitării dreptului de petiționare și, pe de altă parte, sfera persoanelor care pot face obiectul verificării sub aspectul colaborării cu Securitatea, la cererea unei terțe persoane.

Examinând cererea și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele în continuare arătate. Instanța de fond a fost sesizată cu acțiunea formulată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, prin care s-a solicitat să se constate calitatea pârâtului G.I. de colaborator al Securității. În temeiul O.U.G. nr. 24/2008, "Asociația Foștilor Deținuți Politici din România - Filiala Mehedinți" a formulat cerere de verificare sub aspectul constatării de colaborator al Securității, în ceea ce-l privește pe pârât.

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a apreciat că cererea se încadrează în prevederile art. 3 lit. y) din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât pârâtul a avut calitatea de membru fondator al Asociației Foștilor Deținuți Politici din România - Filiala Mehedinți și că acesta a furnizat mai multe informații Securității. Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, "colaborator" al Securității este persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Potrivit art. 3 lit. y) din același act normativ: "Pentru a asigura dreptul de acces la informații de interes public, orice cetățean român, cu domiciliul în țară sau în străinătate, precum și presa scrisă și audiovizuală, partidele politice, organizațiile neguvernamentale legal constituite, autoritățile și instituțiile publice au dreptul de a fi informate, la cerere, în legătură cu existența sau inexistența calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia, în sensul prezentei ordonanțe de urgență, a candidaților la alegerile prezidențiale, generale, locale și pentru Parlamentul European, precum și a persoanelor care ocupă următoarele demnități sau funcții: y) persoanele cu funcții de conducere, inclusiv membru al consiliului de administrație în regii autonome, companii și societăți naționale, societăți comerciale având ca obiect activități de interes public sau strategic, precum și membrii conducerii fundațiilor, asociațiilor și filialelor care activează pe teritoriul României, inclusiv fondatorii acestora". Având în vedere criticile formulate în recurs, care privesc nelegala sesizare a instanței de contencios administrativ, Înalta Curte va analiza dacă recurentul face parte din categoriile de cetățeni ce pot forma obiectul verificărilor C.N.S.A.S., în vederea stabilirii calității de colaborator al Securității.

Astfel, așa cum s-a arătat anterior, potrivit art. 3 lit. y) din O.U.G. nr. 24/2008 sunt susceptibili de a fi verificați din oficiu membrii conducerii fundațiilor, asociațiilor, inclusiv fondatorii acestora. Încadrarea pârâtului în sfera de reglementare a art. 3 lit. y) din O.U.G. nr. 24/2008 necesită examinarea structurii logice a normei juridice cu aplicabilitate în speță, care este aptă să producă efecte juridice în cazul de față. În ipoteza normei juridice cuprinse în art. 3 lit. y) din O.U.G. nr. 24/2008 sunt precizate categoriile subiecților de drept care pot constitui obiect al verificărilor C.N.S.A.S. Textul art. 3 lit. y) din O.U.G. nr. 24/2008 prevede posibilitatea verificării și stabilirii calității de colaborator al Securității pentru membrii conducerii fundațiilor și asociațiilor, inclusiv fondatorii acestora.

În acest context trebuie arătat că, potrivit O.G. nr. 26/2000, asociațiile sunt formate din membrii asociați, iar fundațiile din membrii fondatori. Formularea din textul art. 3 lit. y) se referă la fondatori și nu la asociați, ceea ce rezultă din întreaga economie a O.U.G. nr. 24/2008. Astfel, art. 6 din O.G. nr. 26/2000 prevede în cazul asociațiilor că membrii asociați încheie actul constitutiv și statutul asociației care cuprind semnăturile membrilor asociați, iar art. 7 alin. (1) dispune că oricare dintre membrii asociați (...) pot forma o cerere de înscriere a asociației la Registrul Asociațiilor și Fundațiilor. În cazul fundațiilor, persoanele care compun o astfel de entitate se numesc fondatori.

Între asociații și fundații există deosebiri de esență, motiv pentru care legiuitorul a conceput două categorii de persoane juridice fără scop patrimonial. Calitatea persoanelor care pot fi verificate este de strictă interpretare, fără a putea fi extinsă la alte categorii decât cele enunțate în cuprinsul legii, în mod limitativ și nu exemplificativ. Sancțiunea, consecințele ce decurg din ipoteză sau mai exact, ce măsuri se vor lua contra subiectului care a încălcat legea, se aplică numai persoanelor care se încadrează în ipoteza normei de drept. În cazul persoanelor care au colaborat cu Securitatea comunistă, așa cum s-a arătat și în Deciziile nr. 843/2011, nr. 1522/2011, etc., ale Curții Constituționale, potrivit O.U.G.

nr. 24/2008, sancțiunea este consemnarea publică a persoanelor care au participat la activitățile de poliție politică comunistă, creându-se astfel o formă de răspundere morală personală. Pentru a interveni această sancțiune persoana respectivă trebuia să aparțină categoriilor de subiecți reglementate în mod clar și expres de lege. Numai o astfel de interpretare corespunde și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, care alături de Convenția Europeană face parte din blocul de convenționalitate, direct aplicabil în ordinea juridică internă, în temeiul art. 11 din Constituția României. În speța aflată în prezenta analiză judiciară, pârâtul a fost un simplu membru al Filialei Mehedinți a Asociației Deținuților Politici din România, nefăcând parte din conducerea asociației nici la momentul formulării cererii de verificare și nici la momentul pronunțării sentinței și neavând calitatea de membru fondator al Asociației sau Filialei.

În raport de actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că la dosarul cauzei nu există nicio dovadă în sensul că pârâtul este membru fondator al Asociației, membru al comitetului de conducere ori de candidat la vreuna din funcțiile enumerate exclusiv de art. 3 lit. y) din O.U.G. nr. 24/2008, astfel că instanța de contencios administrativ a fost nelegal sesizată. Pe de altă parte, acțiunea este inadmisibilă în raport cu dispozițiile art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008 și pentru faptul că cererea nu a fost formulată chiar de către cel care se pretinde semnatarul ei. Din actele și lucrările dosarului rezultă faptul că dl. D.G. nu s-a adresat C.N.S.A.S.

cu o solicitare în nume personal, în calitate de cetățean, ci a formulat cererea în numele Filialei Mehedinți a A.F.D.P.R., pe care nu avea împuternicirea să o reprezinte, aspect dovedit și prin faptul că, îndată ce au luat cunoștință despre acest demers, președintele și comitetul director al filialei l-au informat pe reclamant că adresa întocmită de dl. D.G. este falsă și că ea nu reprezintă voința conducerii, iar acesta a dat, totuși, curs solicitării de verificare. Astfel, Filiala Mehedinți a A.F.D.P.R. nu a solicitat, prin organele sale de conducere, verificarea recurentului în sensul prevederilor ordonanței, iar în registrul de corespondență al filialei nu este înscrisă adresa din 20 ianuarie 2011, invocată prin acțiune.

În aceste condiții, instanța de fond nu a dat o soluție corectă excepției inadmisibilității acțiunii, încălcând norme de drept care reglementează, pe de o parte, condițiile exercitării dreptului de petiționare și, pe de altă parte, sfera persoanelor care pot face obiectul verificării sub aspectul colaborării cu Securitatea, la cererea unei terțe persoane. Având în vedere nelegala sesizare a instanței de contencios administrativ cu prezenta acțiune în constatare, Înalta Curte nu va mai proceda la verificarea îndeplinirii condițiilor impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Prin prisma considerentelor prezentei decizii, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul va fi admis, se va modifica sentința primei instanțe, în sensul că se va respinge acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva pârâtului G.I.

ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul G.I. împotriva Sentinței civile nr. 4462 din 3 iulie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea formulată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 noiembrie 2014. Procesat de GGC - CL