ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4211/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4211/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

acțiunea formulată, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor

Securității a chemat în judecată pe pârâtul G.I., solicitând să se constate

calitatea pârâtului de colaborator al Securității.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat,

în esență, că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b)

din O.U.G. nr. 24/2008, pârâtul furnizând informații care se referă la

activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, așa cum

rezultă din actele dosarului, iar acțiunile sale în această calitate au

încălcat dreptul de exprimare și libertatea opiniilor și dreptul la viață

privată.

Pârâtul a depus întâmpinare, prin care a

invocat excepția de inadmisibilitate, iar, pe fond, a solicitat respingerea acțiunii

ca neîntemeiată.

Prin Sentința civilă nr. 4462 din 3 iulie

2012, Curtea Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, a respins excepția de inadmisibilitate, a admis acțiunea formulată de

reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în

contradictoriu cu pârâtul G.I. și a constatat că pârâtul a avut calitatea de

colaborator al Securității.

Pentru a pronunța această soluție, instanța

de fond a reținut, în esență, că în speță sunt îndeplinite cumulativ condițiile

prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul

dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări prin Legea nr.

293/2008, pentru a se constata că o pârâtul a avut calitatea de colaborator al

Securității.

Curtea a apreciat, astfel, că este

neîntemeiată excepția de inadmisibilitate, fiind mai puțin relevant că pârâtul

este membru sau membru fondator al Asociației, având în vedere că la dosar

există o cerere de verificare emisă de Asociație, semnată de vicepreședintele

acesteia și purtând ștampila acesteia.

Prin urmare, instanța de judecată sesizată,

urmare a aprobării Notei de constatare, analizând cererea în raport de

ansamblul probator administrat în cauză, a apreciat că reclamantul a făcut

dovada susținerilor sale, astfel încât curtea a constatat calitatea pârâtului

de colaborator al Securității.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs

pârâtul G.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului declarat se arată că

acesta este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9, precum și pe cele

ale art. 304

1

C. proc. civ.

Prima critică adusă hotărârii instanței de

fond vizează modul în care aceasta a soluționat excepțiile de inadmisibilitate

a acțiunii, invocate prin întâmpinare.

Arată recurentul că excepțiile nici nu au

fost analizate, iar soluția de respingere a acestora nu a fost motivată.

Mai arată recurentul că, deși a susținut că

nu îndeplinește condițiile cerute de dispozițiile art. 3 din O.U.G. nr.

24/2008, neaflându-se în nici una dintre pozițiile enumerate de text pentru ca

o terță persoană să poată solicita verificarea sa sub aspectul colaborării cu

Securitatea, rămânând în sarcina reclamantului să facă dovada calității cerute

de lege, instanța nu s-a preocupat de elucidarea acestui aspect, esențial

pentru admisibilitatea acțiunii în constatare a calității de colaborator al

Securității.

Subliniază recurentul că judecătorul fondului

a reținut că este "mai puțin relevant că pârâtul este membru sau membru

fondator al Asociației", ignorând că în lipsa calității de membru fondator

al Asociației, de membru al comitetului de conducere ori de candidat la vreuna

dintre funcțiile enumerate exhaustiv de textul de lege, interesul public de

informare nu mai subzistă și, pe cale de consecință, cererea de verificare nu

putea fi aprobată, iar acțiunea în constatare nu putea fi primită.

Apreciază recurentul că instanța de fond a

dovedit, prin considerentele sentinței, că a ignorat total textul legal pe care

era chemată să îl aplice.

Recurentul învederează faptul că un alt

aspect al excepției inadmisibilității vizează absența unei cereri de

verificare, formulate conform cerințelor legale.

În acest sens, recurentul arată că dl. D.G.

nu s-a adresat C.N.S.A.S. cu o solicitare în nume personal, în calitate de

cetățean, ci a formulat cererea în numele Filialei Mehedinți a A.F.D.P.R., pe

care nu avea împuternicirea să o reprezinte și că, îndată ce au luat cunoștință

despre acest demers, președintele și comitetul director al filialei l-au

informat pe reclamant că adresa întocmită de dl. D.G. este falsă și că ea nu

reprezintă voința conducerii, iar acesta a dat, totuși, curs solicitării de

verificare.

Concluzionează recurentul că instanța de fond

nu a dat soluția legală excepției inadmisibilității acțiunii, încălcând norme

de drept care reglementează, pe de o parte, condițiile exercitării dreptului de

petiționare și, pe de altă parte, sfera persoanelor care pot face obiectul

verificării sub aspectul colaborării cu Securitatea, la cererea unei terțe

persoane.

Examinând cererea și sentința atacată, în

raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale

incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ.,

Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele în continuare

arătate.

Instanța de fond a fost sesizată cu acțiunea

formulată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, prin

care s-a solicitat să se constate calitatea pârâtului G.I. de colaborator al

Securității.

În temeiul O.U.G. nr. 24/2008,

"Asociația Foștilor Deținuți Politici din România - Filiala

Mehedinți" a formulat cerere de verificare sub aspectul constatării de

colaborator al Securității, în ceea ce-l privește pe pârât.

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor

Securității a apreciat că cererea se încadrează în prevederile art. 3 lit. y)

din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât pârâtul a avut calitatea de membru fondator al

Asociației Foștilor Deținuți Politici din România - Filiala Mehedinți și că

acesta a furnizat mai multe informații Securității.

Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr.

24/2008, "colaborator" al Securității este persoana care a furnizat

informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări

verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau

activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au

vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Potrivit art. 3 lit. y) din același act

normativ: "Pentru a asigura dreptul de acces la informații de interes

public, orice cetățean român, cu domiciliul în țară sau în străinătate, precum

și presa scrisă și audiovizuală, partidele politice, organizațiile

neguvernamentale legal constituite, autoritățile și instituțiile publice au

dreptul de a fi informate, la cerere, în legătură cu existența sau inexistența

calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia, în sensul

prezentei ordonanțe de urgență, a candidaților la alegerile prezidențiale,

generale, locale și pentru Parlamentul European, precum și a persoanelor care

ocupă următoarele demnități sau funcții:

y) persoanele cu funcții de conducere,

inclusiv membru al consiliului de administrație în regii autonome, companii și

societăți naționale, societăți comerciale având ca obiect activități de interes

public sau strategic, precum și membrii conducerii fundațiilor, asociațiilor și

filialelor care activează pe teritoriul României, inclusiv fondatorii

acestora".

Având în vedere criticile formulate în

recurs, care privesc nelegala sesizare a instanței de contencios administrativ,

Înalta Curte va analiza dacă recurentul face parte din categoriile de cetățeni

ce pot forma obiectul verificărilor C.N.S.A.S., în vederea stabilirii calității

de colaborator al Securității.

Astfel, așa cum s-a arătat anterior, potrivit

art. 3 lit. y) din O.U.G. nr. 24/2008 sunt susceptibili de a fi verificați din

oficiu membrii conducerii fundațiilor, asociațiilor, inclusiv fondatorii

acestora.

Încadrarea pârâtului în sfera de reglementare

a art. 3 lit. y) din O.U.G. nr. 24/2008 necesită examinarea structurii logice a

normei juridice cu aplicabilitate în speță, care este aptă să producă efecte

juridice în cazul de față.

În ipoteza normei juridice cuprinse în art. 3

lit. y) din O.U.G. nr. 24/2008 sunt precizate categoriile subiecților de drept

care pot constitui obiect al verificărilor C.N.S.A.S.

Textul art. 3 lit. y) din O.U.G. nr. 24/2008

prevede posibilitatea verificării și stabilirii calității de colaborator al

Securității pentru membrii conducerii fundațiilor și asociațiilor, inclusiv

fondatorii acestora.

În acest context trebuie arătat că, potrivit

O.G. nr. 26/2000, asociațiile sunt formate din membrii asociați, iar fundațiile

din membrii fondatori.

Formularea din textul art. 3 lit. y) se

referă la fondatori și nu la asociați, ceea ce rezultă din întreaga economie a

O.U.G. nr. 24/2008.

Astfel, art. 6 din O.G. nr. 26/2000 prevede

în cazul asociațiilor că membrii asociați încheie actul constitutiv și statutul

asociației care cuprind semnăturile membrilor asociați, iar art. 7 alin. (1)

dispune că oricare dintre membrii asociați (...) pot forma o cerere de

înscriere a asociației la Registrul Asociațiilor și Fundațiilor.

În cazul fundațiilor, persoanele care compun

o astfel de entitate se numesc fondatori. Între asociații și fundații există

deosebiri de esență, motiv pentru care legiuitorul a conceput două categorii de

persoane juridice fără scop patrimonial.

Calitatea persoanelor care pot fi verificate

este de strictă interpretare, fără a putea fi extinsă la alte categorii decât

cele enunțate în cuprinsul legii, în mod limitativ și nu exemplificativ.

Sancțiunea, consecințele ce decurg din

ipoteză sau mai exact, ce măsuri se vor lua contra subiectului care a încălcat

legea, se aplică numai persoanelor care se încadrează în ipoteza normei de

drept.

În cazul persoanelor care au colaborat cu

Securitatea comunistă, așa cum s-a arătat și în Deciziile nr. 843/2011, nr.

1522/2011, etc., ale Curții Constituționale, potrivit O.U.G. nr. 24/2008,

sancțiunea este consemnarea publică a persoanelor care au participat la

activitățile de poliție politică comunistă, creându-se astfel o formă de

răspundere morală personală.

Pentru a interveni această sancțiune persoana

respectivă trebuia să aparțină categoriilor de subiecți reglementate în mod

clar și expres de lege.

Numai o astfel de interpretare corespunde și

jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, care alături de Convenția

Europeană face parte din blocul de convenționalitate, direct aplicabil în

ordinea juridică internă, în temeiul art. 11 din Constituția României.

În speța aflată în prezenta analiză

judiciară, pârâtul a fost un simplu membru al Filialei Mehedinți a Asociației

Deținuților Politici din România, nefăcând parte din conducerea asociației nici

la momentul formulării cererii de verificare și nici la momentul pronunțării

sentinței și neavând calitatea de membru fondator al Asociației sau Filialei.

În raport de actele și lucrările dosarului,

Înalta Curte constată că la dosarul cauzei nu există nicio dovadă în sensul că

pârâtul este membru fondator al Asociației, membru al comitetului de conducere

ori de candidat la vreuna din funcțiile enumerate exclusiv de art. 3 lit. y)

din O.U.G. nr. 24/2008, astfel că instanța de contencios administrativ a fost

nelegal sesizată.

Pe de altă parte, acțiunea este inadmisibilă

în raport cu dispozițiile art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008 și pentru faptul că

cererea nu a fost formulată chiar de către cel care se pretinde semnatarul ei.

Din actele și lucrările dosarului rezultă

faptul că dl. D.G. nu s-a adresat C.N.S.A.S. cu o solicitare în nume personal,

în calitate de cetățean, ci a formulat cererea în numele Filialei Mehedinți a

A.F.D.P.R., pe care nu avea împuternicirea să o reprezinte, aspect dovedit și

prin faptul că, îndată ce au luat cunoștință despre acest demers, președintele

și comitetul director al filialei l-au informat pe reclamant că adresa

întocmită de dl. D.G. este falsă și că ea nu reprezintă voința conducerii, iar

acesta a dat, totuși, curs solicitării de verificare.

Astfel, Filiala Mehedinți a A.F.D.P.R. nu a

solicitat, prin organele sale de conducere, verificarea recurentului în sensul

prevederilor ordonanței, iar în registrul de corespondență al filialei nu este

înscrisă adresa din 20 ianuarie 2011, invocată prin acțiune.

În aceste condiții, instanța de fond nu a dat

o soluție corectă excepției inadmisibilității acțiunii, încălcând norme de

drept care reglementează, pe de o parte, condițiile exercitării dreptului de

petiționare și, pe de altă parte, sfera persoanelor care pot face obiectul

verificării sub aspectul colaborării cu Securitatea, la cererea unei terțe

persoane.

Având în vedere nelegala sesizare a instanței

de contencios administrativ cu prezenta acțiune în constatare, Înalta Curte nu

va mai proceda la verificarea îndeplinirii condițiilor impuse de art. 2 lit. b)

din O.U.G. nr. 24/2008.

Prin prisma considerentelor prezentei

decizii, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul va fi admis, se va modifica

sentința primei instanțe, în sensul că se va respinge acțiunea formulată de

reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva

pârâtului G.I. ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul G.I.

împotriva Sentinței civile nr. 4462 din 3 iulie 2012 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată, în sensul că

respinge acțiunea formulată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor

Securității, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7

noiembrie 2014.

Procesat

de GGC - CL