ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4155/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a, contencios administrativ și fiscal, sub numărul 3046/2/2012 reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată pe pârâtul A.S. solicitând să se constate calitatea acestuia de colaborator al Securității. În motivarea, în fapt, a cererii reclamantul a arătat în esență că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, pârâtul furnizând informații care se referă la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, așa cum rezultă din actele dosarului, iar acțiunile sale în această calitate au încălcat dreptul la viață privată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile O.U.G. nr. 24/2008. La data de 31 mai 2012, reclamantul a depus Nota de constatare nr. S/DI/I/2240 din 28 octombrie 2011 și actele care au stat la baza emiterii acesteia. Pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând în esență că în anul 1983, își desfășura activitatea la A. - Filiala Brăila, încheind asigurări pentru un număr mare de cadre militare din Garnizoana Brăila, se bucura de un profil moral-politic sănătos, astfel încât, în luna ianuarie 1983 a fost contactat de un ofițer de la CI, fiind forțat să semneze angajamentul cu organele de securitate, dacă mai dorea să încheie asigurări în unitățile militare, având în vedere că venea în contact cu ofițeri de la care putea afla diverse secrete militare.

De teamă că nu i se va mai permite accesul în unitățile militare, cu consecința pierderii serviciului, a semnat un angajament dictat de ofițer. Lunar era contactat de acel ofițer fiind întrebat dacă deținea informații cu privire la anumite persoane care unelteau împotriva statului, acesta dictându-i conținutul Notelor informative, făcând precizări pe aceste note olografe menite să deformeze conținutul. Informațiile furnizate nu erau pe măsura așteptărilor, ofițerul fiind nemulțumit de acest lucru. Din dorința de a întrerupe legătura cu acel ofițer de securitate s-a transferat la mai multe întreprinderi, refuzând categoric orice dialog cu ofițerul respectiv. Reclamantul a susținut că informațiile furnizate nu îndeplineau condiția de a fi denunțat activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, care să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008. CNSAS nu a indicat informațiile și faptele care se referă la denunțarea activităților sau atitudinilor potrivnice regimului totalitar comunist, preluând pur și simplu aprecierile cuprinse în documentele fostei Securități, fără să examineze ea însăși datele comunicate, pentru a putea stabili dacă acestea îndeplinesc cerințele legii. Mai susține pârâtul că situațiile prezentate de reclamant demonstrează buna sa credință, nicio persoană nu a suportat vreo consecință juridică, nu au fost cercetați sau arestați, condamnați, nu le-au fost îngrădite drepturile. Prin Sentința civilă nr. 7078 din 11 decembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A.S.

A constatat că pârâtul a avut calitatea de colaborator al Securității. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: - Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, prima condiție ce trebuie îndeplinită pentru a se constata că o persoană a avut calitatea de colaborator al Securității este aceea ca această persoană să fi furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, iar a doua condiție vizează calitatea informației furnizate, în sensul că prin aceste informații se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist, iar a treia condiție se referă la efectele furnizării informațiilor, în sensul că au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

- Toate aceste condiții trebuie să fie îndeplinite cumulativ, iar în speța de față, pârâtul, a semnat la data de 27 decembrie 1982 un "angajament", prin care se angaja să sprijine în mod secret, organizat și activ organele de securitate, în activitatea pe care o desfășoară pentru prevenirea, descoperirea și lichidarea infracțiunilor îndreptate împotriva securității statului, prin depunerea de eforturi susținute pentru căutarea de informații și date care prezintă interes pentru această instituție, să dovedească sinceritate și obiectivitate și să nu spună nimănui, indiferent de persoană, grad de rudenie sau funcție, despre această colaborare. - Recrutarea pârâtului a fost decisă de organele de securitate, datorită faptului că cele patru obiective deservite de garnizoană au un număr mare de cadre militare, iar în mediul de relații al acestora au un număr mic de persoane civile în rețeaua informativă stabilită.

- Pârâtul a întocmit mai multe Note informative în perioada 27 decembrie 1982 - 12 decembrie 1985, așa cum s-a reținut în Nota de constatare și au fost depuse la dosarul cauzei, semnate cu numele conspirativ "V.", prin care relata amănunte legate de anumiți cetățeni care aveau diverse legături cu cadre militare, ce țineau de viața privată a acestora, (numita B.; numita M.), persoane care lucrau împreună cu pârâtul la A. Brăila și care aveau legături cu persoane din străinătate (K.L., numita V.) și încerca să valorifice obiecte din aur; (maistrul B.V.), care făcea comerț cu obiecte străine; militari urmăriți informativ pentru relații suspecte (S.V., P.C.), etc. - Pârâtul oferea informații despre aceste persoane, relata modul cum s-a întâlnit cu aceste persoane opiniile politice ale acestora și discuțiile avute, activitatea și preocupările, relațiile cu diverse persoane din anturajul acestora.

- Așadar, pârâtul avea sarcina de a identifica asemenea persoane, acesta fiind motivul pentru care pârâtul a oferit foarte multe informații concrete despre persoanele la care se referea în Notele Informative, din Nota de constatare rezultând că în perioada 29 martie 1984 - 21 aprilie 1986 a dat un număr de 37 asemenea Note, reclamantul selectând pentru dosarul instanței doar o parte, însă interesează din punct de vedere al calității de colaborator, scopul identificării și semnalării acestor persoane, respectiv stabilirea dacă faptele relatate priveau activități și atitudini potrivnice regimului comunist, relațiile acestora cu persoane din țară sau străinătate.

- Rapoartele și Notele privind analiza activității informatorului "V." consemnează că după recrutare a furnizat un număr foarte mare de materiale informative cu privire la persoane aflate în atenție pe linie de securitate, dând dovadă de loialitate, corectitudine, sinceritate și receptivitate, având o conduită corespunzătoare, fiind și recompensat pentru activitatea depusă ca informator. - De asemenea, este îndeplinită și a doua condiție, care se referă la efectele furnizării informațiilor, în sensul că au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, așa cum susține în mod întemeiat reclamanta, și după cum rezultă din cele reținute, aceste informații au încălcat dreptul la viață privată.

Susținerea că în luna ianuarie 1983 a fost contactat de un ofițer de la CI, fiind forțat să semneze angajamentul cu organele de securitate, dacă mai dorea să încheie asigurări în unitățile militare, având în vedere că venea în contact cu ofițeri de la care putea afla diverse secrete militare, chiar dacă ar fi reală, nu are relevanță sub aspectul stabilirii calității de colaborator al securității, întrucât este relevant natura informațiilor furnizate, or, reclamantul, după semnarea angajamentului, timp de 3 ani, în perioada 27 decembrie 1982 - 12 decembrie 1985, a furnizat foarte multe Note informative, prin care oferea o diversitate de informații despre diverse persoane, unele informații neavând legătură cu nevoia de a pătrunde în unitățile militare în scopul de a încheia asigurări cu cadrele militare.

- Reclamantul a mai susținut că din dorința de a întrerupe legătura cu acel ofițer de securitate s-a transferat la mai multe întreprinderi, refuzând categoric orice dialog cu ofițerul respectiv, însă relevant este că în Nota-Raport din data de 03 februarie 1986 privind analiza activității informatorului se menționează că acesta a fost sincer și obiectiv în furnizarea informațiilor, se preocupă de culegerea informațiilor, însă neavând posibilități să intre în contact cu cadrele unității, întrucât și-a schimbat locul de muncă, a furnizat mai puține informații despre marina militară din Brăila. - Curtea de apel a reținut că multe dintre informațiile furnizate de către pârât au denunțat fapte și activități, care la acea vreme erau considerate potrivnice regimului totalitar comunist, multe dintre ele neavând legătură cu scopul recrutării și au fost de natură să încalce dreptul la viață privată al persoanelor vizate.

Din punct de vedere al cauzei de față nu prezintă nicio relevanță dacă vreo persoană din cele la care pârâtul a făcut referire în Notele informative ar fi suportat vreo consecință juridică. Prin urmare, instanța de judecată sesizată, urmare a aprobării Notei de constatare, analizând cererea în raport de ansamblul probator administrat în cauză, a apreciat că CNSAS, în calitate de reclamant a făcut dovada susținerilor sale, astfel încât a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securității. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul A.S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. A solicitat modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate susținând că la dosarul cauzei nu a fost depusă nici-o probă care să susțină faptele ce i se impută iar situația de fapt expusă de CNSAS și acceptată de instanța de fond nu corespunde realității.

În conținutul notelor informative nu se regăsesc informații despre activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, apte să îngrădească drepturile și libertățile fundamentale ale omului. Notele informative se refereau la aspecte ce vizau probleme militare, respectiv prezența în baza militară a unor persoane străine care intrau în relații cu cadre militare, persoane suspecte care contactau personalul militar pentru obținerea de informații cu caracter secret, strict militar. De altfel, recrutarea lui a fost inițiată de Serviciul de CI al MAPN pe linie de Securitate care avea propriu serviciu de informare. Instanța de fond în considerentele hotărârii nu a exemplificat informațiile referitoare la atitudinile sau activitățile potrivnice regimului totalitar comunist, ci a confirmat faptul că prin acele note olografe a făcut referire la anumite persoane din țară de naționalitate străină, persoane care aveau relații suspecte cu diferite cadre militare.

Nu este lipsit de relevanță nici împrejurarea că persoanele la care a făcut referire în note nu au suportat nicio consecință juridică. Examinând sentința recurată în raport de motivele invocate, și în limitele prevăzute de art. 304 1 C. proc. civ. raportat la lucrările dosarului și prevederile legale incidente în cauză Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Dispozițiile cuprinse în art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității, definesc termenul de colaborator al securității "ca fiind orice persoană care a furnizat informații indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului". Rezultă din această definiție, condițiile ce se impun a fi îndeplinite pentru a se constata calitatea de colaborator și anume, persoana trebuia să fi furnizat informații sub orice formă prin care se denunțau atitudini și activități potrivnice regimului totalitar și care au avut ca efect îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Prima instanță, a examinat îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute la art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 și a concluzionat că reclamantul-recurent CNSAS a făcut dovada susținerilor în stabilirea calității de colaborator al securității a intimatului-pârât A.S., reținând ca argumente esențiale existența unui angajament semnat de recurentul-pârât și întocmirea de note informative cu numele conspirativ "V.", conținutul acestora vizând îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Recurentul-pârât în fața instanței de fond dar și prin cererea de recurs formulată, contestă conținutul notelor informative, întocmite de el precum și cele întocmite de Securitate, așa cum a fost prezentat de reclamantul-intimat în notele de constatare și susține că judecătorul fondului și-a însușit acest conținut fără să fie depuse la dosar notele informative la care s-a făcut referire prin notele de constatare.

Într-adevăr la dosarul cauzei, nu au fost depuse aceste note informative, astfel că în privința dubiului asupra autenticității acestuia, raportat la prevederile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., pentru corecta stabilire a faptelor, în vederea aplicării temeinice a legii se impunea clarificarea acestor aspecte prin depunerea notelor informative întocmite de recurentul-pârât și cele întocmite de organele de securitate, dar și administrarea din oficiu a altor probe menite să clarifice conținutul documentelor la care s-a făcut referire prin notele de constatare întocmite de reclamantul-intimat. Fiind soluționată această cauză cu încălcarea prevederilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ., potrivit cărora "judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărârii temeinice și legale.

Dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanța va dispune ca părțile să completeze probele. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuția părților necesitatea administrării altor probe pe care le poate ordona chiar dacă se împotrivesc", Înalta Curte de Casație și Justiție în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ., raportat la art. 304 pct. 9 din același cod va admite recursul, va casa hotărârea și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe în vederea suplimentării și administrării de probe noi și pentru a nu lipsi părțile de un dublu grad de jurisdicție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de A.S. împotriva Sentinței civile nr. 7078 din 11 decembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 noiembrie 2014. Procesat de GGC - NN