ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4187/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond Prin cererea formulată la data de 14 decembrie 2012 reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat instanței de contencios administrativ să constate calitatea pârâtului C.P. de colaborator al Securității. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pârâtul, fost deținut politic, a fost recrutat în calitate de colaborator la data de 07 iulie 1973. A mai arătat că la data de 01 august 1968 pârâtul a dat o declarație Securității, identificată în dosarul fond informativ nr. I 264243 (cotă C.N.S.A.S.), al cărui titular, fost deținut politic, a fost urmărit "pentru stabilirea poziției politice după punerea în libertate". În opinia reclamantului, informațiile furnizate de pârât îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008, întrucât intenția unei persoane de a-și stabili definitiv domiciliul într-un alt stat era o atitudine extrem de gravă din perspectiva regimului, iar cei care luau o astfel de hotărâre erau priviți ca niște trădători de patrie. Prin Sentința nr. 1283 din 9 aprilie 2013, Curtea a respins acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității. Curtea a constatat că acțiunea este neîntemeiată, pentru următoarele considerente. Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 colaborator al Securității este persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Instanța a reținut că, în speță, materialul probator pe care reclamantul își întemeiază acțiunea se rezumă la o declarație în care pârâtul afirmă despre o anumită persoană, că obișnuiește să consume în exces băuturi alcoolice, provoacă scandal și intenționează să fure un pistol și eventual să fabrice un pistol din ghips cu care cu care să comită un jaf la banca din Petroșani. În aceeași declarație s-a mai arătat că respectiva persoană intenționează să plece într-o excursie la Paris și să rămână definitiv în Franța. Analizând declarația dată de pârât, Curtea a constatat că niciunul din aspectele relevate de acesta nu se înscrie în ipoteza textului de lege citat. Prin urmare, în opinia instanței, nu s-a putut aprecia că afirmațiile pârâtului cu privire la aceste aspecte au vizat drepturile și libertățile fundamentale ale omului, pentru simplul motiv că nicio reglementare internă sau internațională nu garantează dreptul persoanei de a comite infracțiuni de drept comun.

În ce privește afirmațiile privind intenția persoanei de a pleca într-o excursie pentru a rămâne în străinătate, Curtea a observat că nici din declarația pârâtului și nici din alte înscrisuri depuse la dosar nu reiese că această intenție ar fi fost determinată de considerente de ordin politic. În concluzie, Curtea a constatat că în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. 2. Calea de atac exercitată Împotriva Sentinței pronunțată de Curtea de Apel București a declarat recurs reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, susținând netemeinicia și nelegalitatea acesteia.

În motivarea căii de atac se arată că se impune admiterea acțiunea acțiunii și reținerea calității de colaborator al Securității, întrucât prin declarația scrisă de intimat și furnizată la 1 august 1968, a fost informată Securitatea cu privire la atitudinea potrivnică regimului comunist manifestată de un fost deținut politic, constând în intenția acestei persoane de a pleca într-o excursie pentru a rămâne în străinătate, cunoscută fiind inclusiv de aceasta, atitudinea regimului față de emigrare și față de emigranți. Se susține că din declarația dată de intimat nu rezultă existența vreunei legături între presupusa intenție de a comite fapte penale și planul de a emigra.

Cât privește divulgarea unor chestiuni strict legate de viața personală și familială a celui denunțat, se arată că a fost dovedit că în speță, dreptul la viața privată a fost efectiv încălcat, deși legiuitorul cere pentru reținerea calității de colaborator al Securității, exclusiv vizarea îngrădirii unor drepturi fundamentale, în sensul expunerii persoanei denunțate unor repercusiuni din partea autorităților, nefiind obligatorie dovedirea unor încălcări efective ale drepturilor celui denunțat. 3. Soluția instanței de recurs Înalta Curte, analizând recursul formulat, apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce vor fi prezente în continuare. Potrivit dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008, colaborator al Securității este persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum și note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Persoana care a furnizat informații cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată, nu este considerată colaborator al Securității, potrivit prezentei definiții, iar actele și documentele care consemnau aceste informații sunt considerate parte a propriului dosar.

Prin Decizia nr. 672 din 26 iulie 2012, Curtea Constituțională a constatat că sintagmele "indiferent sub ce formă" și "relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității din cuprinsul art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității sunt neconstituționale. Pentru a se putea constata calitatea de colaborator al unei persoane, dispozițiile legale menționate impun ca aceasta să fi furnizat informații prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Din înscrisurile ce se află la dosarul cauzei, rezultă că atât intimatului-pârât C.P.

cât și numitului R.M., menționat în cuprinsul declarației din 1 august 1968, întocmită și semnată olograf cu numele real al pârâtului, li s-a deschis dosar de urmărire de către Securitate pentru stabilirea poziției politice după punerea în libertate. În cuprinsul Notei de constatare nr. DI/1/1119 din 17 mai 2012 cu privire la declarația din 1 august 1968, la care recurentul face referire ca probă pentru stabilirea calității de colaborator al Securității în ceea ce-l privește pe intimat, se menționează că "din documentele aflate în dosar nu se poate stabili contextul în care C.P. a dat declarația de mai sus, dar este posibil ca aceasta să fi fost dată în contextul cercetărilor făcute cu privire la R.M.

care a fost reclamat la miliție de soție pentru comportament imoral". De altfel, intimatul-pârât a susținut că a dat declarația respectivă la miliția din Lonea. Deci, nu au fost administrate probe certe din care să rezulte că declarația menționată de recurent a fost dată într-un dosar de urmărire de către Securitate. De asemenea, se constată că referirile la numitul R.M. nu au fost făcute cu intenția de a-l acuza pentru atitudini potrivnice regimului comunist, ci de a sublinia că faptele și comportamentul acestuia în familie și societate se datorează unei stări de sănătate care a impus chiar spitalizarea acestuia. Aspectele relevate în legătură cu viața personală și familială a numitului R.M.

nu pot fi considerate încălcări ale dreptului la viața privată, avându-se în vedere și contextul în care au fost date. Având în vedere contextul în care au fost date informații, cât și conținutul acestora, se reține că acestea nu denunțau atitudini potrivnice regimului comunist care să ducă la îngrădirea dreptului la viață privată, în sensul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Prin urmare, informațiile furnizate prin declarația din 1 august 1968, nu sunt de natură a conduce la stabilirea calității de colaborator al Securității în ceea ce-l privește pe intimatul C.P., conform art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. În concluzie, în drept, nefiind întrunite motivele de recurs invocate, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ. coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva Sentinței nr. 1283 din 9 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 noiembrie 2014. Procesat de GGC - NN