ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4187/2014

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

de fond

Prin cererea formulată la data de 14

decembrie 2012 reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor

Securității a solicitat instanței de contencios administrativ să constate

calitatea pârâtului C.P. de colaborator al Securității.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că pârâtul, fost deținut politic, a fost recrutat în

calitate de colaborator la data de 07 iulie 1973.

A mai arătat că la

data de 01 august 1968 pârâtul a dat o declarație Securității, identificată în

dosarul fond informativ nr. I 264243 (cotă C.N.S.A.S.), al cărui titular, fost

deținut politic, a fost urmărit "pentru stabilirea poziției politice după

punerea în libertate".

În opinia

reclamantului, informațiile furnizate de pârât îndeplinesc condițiile prevăzute

de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât intenția unei persoane de

a-și stabili definitiv domiciliul într-un alt stat era o atitudine extrem de

gravă din perspectiva regimului, iar cei care luau o astfel de hotărâre erau

priviți ca niște trădători de patrie.

Prin Sentința nr.

1283 din 9 aprilie 2013, Curtea a respins acțiunea formulată de reclamantul

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

Curtea a constatat că

acțiunea este neîntemeiată, pentru următoarele considerente.

Potrivit art. 2 lit.

b) din O.U.G. nr. 24/2008 colaborator al Securității este persoana care a

furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise,

relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau

activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au

vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Instanța a reținut

că, în speță, materialul probator pe care reclamantul își întemeiază acțiunea

se rezumă la o declarație în care pârâtul afirmă despre o anumită persoană, că

obișnuiește să consume în exces băuturi alcoolice, provoacă scandal și

intenționează să fure un pistol și eventual să fabrice un pistol din ghips cu

care cu care să comită un jaf la banca din Petroșani. În aceeași declarație s-a

mai arătat că respectiva persoană intenționează să plece într-o excursie la

Paris și să rămână definitiv în Franța.

Analizând declarația

dată de pârât, Curtea a constatat că niciunul din aspectele relevate de acesta

nu se înscrie în ipoteza textului de lege citat.

Prin urmare, în

opinia instanței, nu s-a putut aprecia că afirmațiile pârâtului cu privire la

aceste aspecte au vizat drepturile și libertățile fundamentale ale omului,

pentru simplul motiv că nicio reglementare internă sau internațională nu

garantează dreptul persoanei de a comite infracțiuni de drept comun.

În ce privește

afirmațiile privind intenția persoanei de a pleca într-o excursie pentru a

rămâne în străinătate, Curtea a observat că nici din declarația pârâtului și

nici din alte înscrisuri depuse la dosar nu reiese că această intenție ar fi

fost determinată de considerente de ordin politic.

În concluzie, Curtea

a constatat că în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 2 lit.

b) din O.U.G. nr. 24/2008.

exercitată

Împotriva Sentinței

pronunțată de Curtea de Apel București a declarat recurs reclamantul Consiliul

Național pentru Studierea Arhivelor Securității, susținând netemeinicia și

nelegalitatea acesteia.

În motivarea căii de

atac se arată că se impune admiterea acțiunea acțiunii și reținerea calității

de colaborator al Securității, întrucât prin declarația scrisă de intimat și

furnizată la 1 august 1968, a fost informată Securitatea cu privire la atitudinea

potrivnică regimului comunist manifestată de un fost deținut politic, constând

în intenția acestei persoane de a pleca într-o excursie pentru a rămâne în

străinătate, cunoscută fiind inclusiv de aceasta, atitudinea regimului față de

emigrare și față de emigranți.

Se susține că din

declarația dată de intimat nu rezultă existența vreunei legături între

presupusa intenție de a comite fapte penale și planul de a emigra.

Cât privește

divulgarea unor chestiuni strict legate de viața personală și familială a celui

denunțat, se arată că a fost dovedit că în speță, dreptul la viața privată a

fost efectiv încălcat, deși legiuitorul cere pentru reținerea calității de

colaborator al Securității, exclusiv vizarea îngrădirii unor drepturi

fundamentale, în sensul expunerii persoanei denunțate unor repercusiuni din

partea autorităților, nefiind obligatorie dovedirea unor încălcări efective ale

drepturilor celui denunțat.

de recurs

Înalta Curte,

analizând recursul formulat, apreciază că acesta este nefondat, pentru

considerentele ce vor fi prezente în continuare.

Potrivit

dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, colaborator al Securității

este persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum și

note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității,

prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului

totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Persoana care a

furnizat informații cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu

sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de

libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza

pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată, nu este

considerată colaborator al Securității, potrivit prezentei definiții, iar

actele și documentele care consemnau aceste informații sunt considerate parte a

propriului dosar.

Prin Decizia nr. 672

din 26 iulie 2012, Curtea Constituțională a constatat că sintagmele

"indiferent sub ce formă" și "relatări verbale consemnate de

lucrătorii Securității din cuprinsul art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr.

24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității sunt neconstituționale.

Pentru a se putea

constata calitatea de colaborator al unei persoane, dispozițiile legale

menționate impun ca aceasta să fi furnizat informații prin care se denunțau

activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au

vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Din înscrisurile ce

se află la dosarul cauzei, rezultă că atât intimatului-pârât C.P. cât și

numitului R.M., menționat în cuprinsul declarației din 1 august 1968, întocmită

și semnată olograf cu numele real al pârâtului, li s-a deschis dosar de

urmărire de către Securitate pentru stabilirea poziției politice după punerea

în libertate.

În cuprinsul Notei de

constatare nr. DI/1/1119 din 17 mai 2012 cu privire la declarația din 1 august

1968, la care recurentul face referire ca probă pentru stabilirea calității de

colaborator al Securității în ceea ce-l privește pe intimat, se menționează că

"din documentele aflate în dosar nu se poate stabili contextul în care

C.P. a dat declarația de mai sus, dar este posibil ca aceasta să fi fost dată

în contextul cercetărilor făcute cu privire la R.M. care a fost reclamat la

miliție de soție pentru comportament imoral".

De altfel,

intimatul-pârât a susținut că a dat declarația respectivă la miliția din Lonea.

Deci, nu au fost

administrate probe certe din care să rezulte că declarația menționată de

recurent a fost dată într-un dosar de urmărire de către Securitate.

De asemenea, se

constată că referirile la numitul R.M. nu au fost făcute cu intenția de a-l

acuza pentru atitudini potrivnice regimului comunist, ci de a sublinia că

faptele și comportamentul acestuia în familie și societate se datorează unei

stări de sănătate care a impus chiar spitalizarea acestuia.

Aspectele relevate în

legătură cu viața personală și familială a numitului R.M. nu pot fi considerate

încălcări ale dreptului la viața privată, avându-se în vedere și contextul în

care au fost date.

Având în vedere

contextul în care au fost date informații, cât și conținutul acestora, se

reține că acestea nu denunțau atitudini potrivnice regimului comunist care să

ducă la îngrădirea dreptului la viață privată, în sensul art. 2 lit. b) din

O.U.G. nr. 24/2008.

Prin urmare,

informațiile furnizate prin declarația din 1 august 1968, nu sunt de natură a

conduce la stabilirea calității de colaborator al Securității în ceea ce-l

privește pe intimatul C.P., conform art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

În concluzie, în

drept, nefiind întrunite motivele de recurs invocate, în temeiul art. 312 alin.

(1) teza a II-a C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr.

554/2004, modificată și completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva

Sentinței nr. 1283 din 9 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 noiembrie 2014.

Procesat

de GGC - NN