ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3581/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

a) Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub numărul

6526/2/2011 reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor

Securității a chemat în judecată pe pârâtul M.D.I. solicitând să se constate

calitatea acestuia de colaborator al Securității.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat, în esență, că în cauză sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, pârâtul furnizând

informații care se referă la activități sau atitudini potrivnice regimului

totalitar comunist, așa cum rezultă din actele dosarului, iar acțiunile sale în

această calitate au încălcat dreptul de exprimare și libertatea opiniilor.

În drept, cererea a

fost întemeiată pe dispozițiile O.U.G. nr. 24/2008.

b) Sentința și

considerentele primei instanțe

Prin Sentința civilă

nr. 6420 din 3 noiembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor, în contradictoriu cu pârâtul

M.D.I.

Pentru a pronunța

această sentință prima instanța a reținut că în Nota de constatare se arată că

pârâtul, fiind student al Facultății de Drept din Cluj-Napoca, a fost recrutat

pentru informarea Securității despre activitățile și opiniile studenților

români și străini din cadrul facultății, primind numele conspirativ

"M.".

S-a apreciat de către

judecătorul fondului că în Nota de constatare nu s-a menționat că pârâtul ar fi

semnat vreun "angajament", prin care să se angajeze să sprijine

organele de securitate prin furnizarea de informații potrivnice statului

socialist și în dezacord cu aceste principii, potrivit procedurilor de recrutare

folosite de organele de securitate, în ceea ce privește viitorii colaboratori.

De asemenea, la dosar nu au fost depuse înscrisuri din care să rezulte că

pârâtul a acceptat să colaboreze cu securitatea și că în această calitate ar fi

primit numele conspirativ "M.".

Curtea de apel a

arătat că reclamantul a menționat în cuprinsul cererii de chemare în judecată

că în absența primului volum al dosarului personal al pârâtului, care, de

regulă, conține angajamentul celui recrutat, precum și documente redactate de

ofițeri, referitoare la motivul și circumstanțele recrutării, analiza aportului

informativ pe o perioadă dată de colaborare (de cele mai multe ori anual) și de

cele mai multe ori și motivul abandonării sursei, identitatea dintre pârât și

sursa "M." s-a stabilit potrivit procesului-verbal de predare-primire

al S.R.I. - C.N.S.A.S. din 24 octombrie 2005 privind Dosarul fond rețea nr. x

Bihor care are ca titular pe M.D.I. Cu toate acestea, reclamantul nu a depus la

dosar procesul-verbal de predare-primire menționat.

A reținut prima

instanță că din actele dosarului nu rezultă când și în ce împrejurare pârâtul a

fost de acord să colaboreze cu Securitatea și când a luat numele conspirativ

"M.", fiind depuse doar materialele informative furnizate de sursa "M.",

toate acestea fiind semnate M.

Curtea de apel a

considerat că reclamantul nu a făcut dovada că pârâtul a avut un angajament

scris cu organele de securitate prin care s-a angajat în activitățile

specifice, în calitate de colaborator al Securității, sau că a făcut obiectul

unei activități de verificare și recrutare.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor

Securității.

a) Motivele de recurs

În motivele de recurs

s-a susținut că dacă instanța de fond constata existența unui dubiu cu privire

la identitatea dintre pârât și autorul notelor informative, ar fi trebuit ca,

în virtutea rolului activ, dar și a principiului aflării adevărului, să dispună

verificarea de scripte, cu privire la notele informative existente la dosarul

cauzei. Verificarea de scripte ar fi fost în măsură să înlăture orice dubiu.

S-a mai precizat că

potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 nu este necesar a exista un

angajament scris în sensul colaborării, ci doar furnizarea de informații prin

care se denunțau atitudini sau activități potrivnice regimului comunist.

b) Analiza motivelor

de recurs

Înalta Curte, din

examinarea motivelor de recurs și a sentinței primei instanțe, prin raportare

la prevederile legale cu incidență în cauză, constată că recursul este fondat,

după cum se va explica în continuare.

Pârâtul funcționează

ca procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor.

În baza O.U.G. nr.

24/2008 s-a formulat cererea de verificare pentru 1329 judecători și magistrați

asistenți și 31 de procurori.

Reclamantul Consiliul

Național pentru Studierea Arhivelor Securității a susținut că pârâtul a

furnizat 25 de note informative sub numele de "M.", depunând la dosar

astfel de note informative (dosar fond).

Prima instanță a

considerat că în lipsa unui angajament de colaborare cu securitatea nu sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Într-adevăr la

dosarul cauzei nu a fost depus un înscris (angajament) din care să rezulte că

pârâtul și-a asumat colaborarea cu organele de securitate.

Numai că pentru a se

stabili calitatea de colaborator al securității, O.U.G. nr. 24/2008 nu impune

existența unui angajament scris.

O.U.G. nr. 24/2008

este actul normativ prin care s-a instituit o modalitate de condamnare a

regimului totalitar comunist, prin deconspirarea lucrătorilor de securitate și

a colaboratorilor acesteia, apreciată ca fiind una dintre componentele majore

ale perpetuării regimului comunist ca societate totalitară.

În realizarea

obiectivului propus prin actul normativ, legiuitorul a definit în art. 2 lit.

b) noțiunea de colaborator al Securității.

Astfel, prin

colaborator al Securității se înțelege orice persoană care, a furnizat

informații, prin care se denunțau activități sau atitudini potrivnice regimului

totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Din semnificația dată

de legiuitor termenului de colaborator al Securității rezultă elementele care

trebuie îndeplinite pentru a se constata această calitate.

Persoana trebuia să

fi furnizat informații care au avut ca efect îngrădirea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului și prin care se denunțau activități sau

atitudini.

Ca urmare instanța

trebuie să verifice dacă s-au furnizat informații de natura celor reglementate

în art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Instanța de fond

trebuia să verifice dacă sursa "M." este una și aceeași persoană cu

pârâtul, dacă notele furnizate erau semnate de acesta.

Având în vedere, că

potrivit art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte hotărăște numai asupra aplicării

corecte a legii la împrejurările de fapt ce au fost pe deplin stabilite. În

cauză, situația de fapt nu a fost pe deplin lămurită, în sensul că nu s-a

stabilit dacă informatorul "M." este una și aceeași persoană cu

pârâtul și dacă notele erau semnate de acesta.

În consecință, în

baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va admite, se va casa sentința cu

trimitere pentru rejudecare, pentru a se verifica dacă notele furnizate au fost

semnate de pârât și dacă acestea îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 2

lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității

împotriva Sentinței civile nr. 6420 din 3 noiembrie 2011 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 martie 2013.

Procesat de GGC - CL