ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3581/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prima instanță a) Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub numărul 6526/2/2011 reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată pe pârâtul M.D.I. solicitând să se constate calitatea acestuia de colaborator al Securității. În motivarea cererii, reclamantul a arătat, în esență, că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, pârâtul furnizând informații care se referă la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, așa cum rezultă din actele dosarului, iar acțiunile sale în această calitate au încălcat dreptul de exprimare și libertatea opiniilor.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile O.U.G. nr. 24/2008. b) Sentința și considerentele primei instanțe Prin Sentința civilă nr. 6420 din 3 noiembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor, în contradictoriu cu pârâtul M.D.I.

Pentru a pronunța această sentință prima instanța a reținut că în Nota de constatare se arată că pârâtul, fiind student al Facultății de Drept din Cluj-Napoca, a fost recrutat pentru informarea Securității despre activitățile și opiniile studenților români și străini din cadrul facultății, primind numele conspirativ "M.". S-a apreciat de către judecătorul fondului că în Nota de constatare nu s-a menționat că pârâtul ar fi semnat vreun "angajament", prin care să se angajeze să sprijine organele de securitate prin furnizarea de informații potrivnice statului socialist și în dezacord cu aceste principii, potrivit procedurilor de recrutare folosite de organele de securitate, în ceea ce privește viitorii colaboratori.

De asemenea, la dosar nu au fost depuse înscrisuri din care să rezulte că pârâtul a acceptat să colaboreze cu securitatea și că în această calitate ar fi primit numele conspirativ "M.". Curtea de apel a arătat că reclamantul a menționat în cuprinsul cererii de chemare în judecată că în absența primului volum al dosarului personal al pârâtului, care, de regulă, conține angajamentul celui recrutat, precum și documente redactate de ofițeri, referitoare la motivul și circumstanțele recrutării, analiza aportului informativ pe o perioadă dată de colaborare (de cele mai multe ori anual) și de cele mai multe ori și motivul abandonării sursei, identitatea dintre pârât și sursa "M." s-a stabilit potrivit procesului-verbal de predare-primire al S.R.I.

- C.N.S.A.S. din 24 octombrie 2005 privind Dosarul fond rețea nr. x Bihor care are ca titular pe M.D.I. Cu toate acestea, reclamantul nu a depus la dosar procesul-verbal de predare-primire menționat. A reținut prima instanță că din actele dosarului nu rezultă când și în ce împrejurare pârâtul a fost de acord să colaboreze cu Securitatea și când a luat numele conspirativ "M.", fiind depuse doar materialele informative furnizate de sursa "M.", toate acestea fiind semnate M. Curtea de apel a considerat că reclamantul nu a făcut dovada că pârâtul a avut un angajament scris cu organele de securitate prin care s-a angajat în activitățile specifice, în calitate de colaborator al Securității, sau că a făcut obiectul unei activități de verificare și recrutare.

2. Instanța de recurs Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității. a) Motivele de recurs În motivele de recurs s-a susținut că dacă instanța de fond constata existența unui dubiu cu privire la identitatea dintre pârât și autorul notelor informative, ar fi trebuit ca, în virtutea rolului activ, dar și a principiului aflării adevărului, să dispună verificarea de scripte, cu privire la notele informative existente la dosarul cauzei. Verificarea de scripte ar fi fost în măsură să înlăture orice dubiu. S-a mai precizat că potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 nu este necesar a exista un angajament scris în sensul colaborării, ci doar furnizarea de informații prin care se denunțau atitudini sau activități potrivnice regimului comunist.

b) Analiza motivelor de recurs Înalta Curte, din examinarea motivelor de recurs și a sentinței primei instanțe, prin raportare la prevederile legale cu incidență în cauză, constată că recursul este fondat, după cum se va explica în continuare. Pârâtul funcționează ca procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor. În baza O.U.G. nr. 24/2008 s-a formulat cererea de verificare pentru 1329 judecători și magistrați asistenți și 31 de procurori. Reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a susținut că pârâtul a furnizat 25 de note informative sub numele de "M.", depunând la dosar astfel de note informative (dosar fond). Prima instanță a considerat că în lipsa unui angajament de colaborare cu securitatea nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008. Într-adevăr la dosarul cauzei nu a fost depus un înscris (angajament) din care să rezulte că pârâtul și-a asumat colaborarea cu organele de securitate. Numai că pentru a se stabili calitatea de colaborator al securității, O.U.G. nr. 24/2008 nu impune existența unui angajament scris. O.U.G. nr. 24/2008 este actul normativ prin care s-a instituit o modalitate de condamnare a regimului totalitar comunist, prin deconspirarea lucrătorilor de securitate și a colaboratorilor acesteia, apreciată ca fiind una dintre componentele majore ale perpetuării regimului comunist ca societate totalitară. În realizarea obiectivului propus prin actul normativ, legiuitorul a definit în art. 2 lit. b) noțiunea de colaborator al Securității.

Astfel, prin colaborator al Securității se înțelege orice persoană care, a furnizat informații, prin care se denunțau activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Din semnificația dată de legiuitor termenului de colaborator al Securității rezultă elementele care trebuie îndeplinite pentru a se constata această calitate. Persoana trebuia să fi furnizat informații care au avut ca efect îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului și prin care se denunțau activități sau atitudini. Ca urmare instanța trebuie să verifice dacă s-au furnizat informații de natura celor reglementate în art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008. Instanța de fond trebuia să verifice dacă sursa "M." este una și aceeași persoană cu pârâtul, dacă notele furnizate erau semnate de acesta. Având în vedere, că potrivit art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte hotărăște numai asupra aplicării corecte a legii la împrejurările de fapt ce au fost pe deplin stabilite. În cauză, situația de fapt nu a fost pe deplin lămurită, în sensul că nu s-a stabilit dacă informatorul "M." este una și aceeași persoană cu pârâtul și dacă notele erau semnate de acesta. În consecință, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va admite, se va casa sentința cu trimitere pentru rejudecare, pentru a se verifica dacă notele furnizate au fost semnate de pârât și dacă acestea îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva Sentinței civile nr. 6420 din 3 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 martie 2013. Procesat de GGC - CL