ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1547/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul Consiliul Național pentru

Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată pe pârâtul S.S.,

solicitând instanței ca în contradictoriu cu acesta să constate calitatea lui

de colaborator al Securității.

În motivarea acțiunii

reclamantul a arătat că prin cererile din 24 octombrie 2005 adresată

Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității de către Consiliul

Superior al Magistraturii, din 3 mai 2006 adresată de către doamna D.C., din 7

februarie 2008 adresată de către domnul I.S. și cererea din 10 octombrie 2008

adresată de domnul T.M. se solicită verificarea, în temeiul fostei Legi nr.

187/1999 modificată și completată, în ceea ce-l privește pe domnul S.S.,

procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Panciu.

Așa cum rezultă din

cuprinsul notei de constatare din 13 noiembrie 2008, și din înscrisurile pe

care le-a atașat, pârâtul S.S. a fost recrutat în octombrie 1971 sub numele

conspirativ „XX" în scopul acoperirii informative a anului I al Facultății

de Drept din Iași, semnând și un angajament olograf.

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința

civilă nr. 2496 din 26 mai 2010, a respins acțiunea formulată de reclamant, ca

neîntemeiată.

Pentru a dispune

astfel, instanța a reținut că din nici unul din actele dosarului nu reiese că

pârâtul ar fi furnizat informații despre opiniile politice religioase sau de

altă natură a altor persoane și nici despre activități contrare regimului,

nefiind astfel întrunite condițiile art. 2 lit. b) O.U.G. nr. 24/2008 pentru a

se dispune admiterea acțiunii.

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs reclamantul Consiliul Național pentru Studierea

Arhivelor Securității, susținând că instanța de fond a făcut o greșită

interpretare a probelor dosarului, din notele informative și chiar din

întâmpinarea pârâtului rezultând că acesta a denunțat un coleg care „a spus un

banc cu C.”;o asemenea informație era de natură să atragă urmărirea informativă

a persoanei care ridiculiza regimul și aplicarea unor eventuale restricții

(sancțiuni), astfel că sunt îndeplinite condițiile art. 2 lit. b) O.U.G. nr.

24/2008.

Analizând actele și

lucrările dosarului de fond , precum și motivele de recurs invocate, ce se

încadrează în prevederile art. 304 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată

că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Astfel cum în mod

corect a stabilit instanța de fond și cum rezultă din probele dosarului,

reclamantul-intimat a fost cooptat de securitate în perioada facultății,

solicitându-i-se informații despre starea de spirit, preocupările și

nemulțumirile studenților din anul său, nefiind, însă, identificate note

informative prin care acesta să indice numele vreunei persoane cu atitudini sau

manifestări ostile la adresa regimului.

Relatarea conform

căreia „un coleg a spus bancuri politice cu C., așa cum , de altfel, am spus și

eu”, fără a se indica numele acelei persoane, nu poate fi considerată

informație având conținutul prevăzut de art. 2 lit. b) O.U.G. nr. 24/2008

(articol care se referă la denunțarea unor atitudini potrivnice regimului

comunist și - cumulativ - la vizarea încălcării unor drepturi fundamentale).

Pentru considerentele

menționate, constatându-se că hotărârea instanței de fond este legală și

temeinică, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a

fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva

sentinței civile nr. 2496 din 26 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16

martie 2011.