ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3576/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1.Circumstanțele cauzei. Soluția primei instanțe 1.1.Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la data de 2 iulie 2009, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul P.F.C., constatarea calității acestuia de colaborator al Securității. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că pârâtul a fost recrutat la data de 07 aprilie 1980 în scopul supravegherii informative a colegilor săi, în special a studenților străini din cadrul Facultății de Tehnologia și Chimia Produselor Alimentare și Tehnica Pescuitului din Galați, astfel cum rezultă din Nota de constatare din 08 aprilie 2009. Prin întâmpinarea formulată, pârâtul P.F.C.

a invocat faptul că, pe de o parte, nota de constatare nu a fost însoțită de avizul Direcției Juridice din cadrul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, iar pe de altă parte, că informațiile furnizate nu s-au referit la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și nu au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. 1.2. Prin sentința civilă nr. 2442 din 25 mai 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul P.F.C. și a constatat calitatea pârâtului P.F.C. de colaborator al Securității.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, având în vedere că, urmare a angajamentului semnat, pârâtul a furnizat o serie de informații privind activități contrare regimului comunist, respectiv ascultarea postului de radio străin „E.L.”, povestirea de anecdote privind pe președintele republicii și persoanele din anturajul lui, exprimarea unei nemulțumiri privind calitatea produselor de la cantină și prețul lor, furnizarea acestor informații fiind de natură să ducă la îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului și la declanșarea unor acțiuni de urmărire și de represiune a persoanelor vizate.

Referitor la avizul Direcției Juridice, instanța de fond a apreciat că acest aviz nu constituie o condiție de admisibilitate a acțiunii formulată de recurentul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în fața instanței de judecată. 2. Recursul promovat de pârâtul P.F.C.. Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs în termenul legal pârâtul P.F.C., invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 și ale art. 304 1 din C. proc. civ.. Printr-un prim motiv de recurs recurentul a susținut că instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbând natura acestuia. În opinia recurentului o astfel de acțiune cum este cea formulată de intimatul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității nu este și nici nu putea fi o acțiune în contencios administrativ, ci, astfel cum a titrat-o reclamantul, este o acțiune în constatare.

În contextul unei ample analize teoretice a reglementării în această materie și a unei demonstrații pornind de la repere logice și comparative, recurentul a arătat că reglementarea anterioară a fost declarată neconstituțională, astfel că vechea neconformitate nu mai poate fi acceptată. Astfel, pornind de la definirea legală a contenciosului administrativ și de la normele legale ca definesc această materie rezultă că activitatea de soluționare a unor astfel de pricini presupune obligatoriu existența unui litigiu în care cel puțin o parte este o autoritate publică dar și emiterea sau încheierea unui act administrativ sau existența unei cereri nerezolvate, niciuna dintre aceste condiții nefiind întrunită în situația acțiunilor în constatare reglementate prin O.U.G.

nr. 24/2008. Printr-un al doilea motiv de recurs recurentul a susținut că instanța de fond nu a analizat incidența dreptului la deconspirare, confundând relația cu Securitatea cu „calitatea de colaborator”. Dezvoltând și acest motiv de recurs prin raportare la prevederile art. 111 C. proc. civ. ce definesc acțiunea în constatare, recurentul a menționat că denumirea acțiunii impusă de O.U.G. nr. 24/2008, fără alte precizări, impune explicitarea ei prin prevederile dreptului comun în materie. Raportându-se la prevederile O.U.G. nr. 24/2008, recurentul a menționat că reglementarea în ceea ce privește deconspirarea unor colaboratori este incoerentă și cunoaște o serie de limite, expres arătate, ceea ce finalmente demonstrează însă că în accepțiunea legii, nu orice relație cu securitatea este supusă deconspirării.

Așa fiind, conținutul juridic al sintagmei „colaborator al securității” implică o analiză aprofundată ce urmează a se efectua de către instanța competentă, de la caz la caz, dacă sunt întrunite condițiile cumulative impuse prin reglementare pentru atribuirea „calității”. În acest sens se impunea ca prima instanță să observe că cele mai multe informații furnizate de pârât aveau un cu totul alt conținut decât acela de susținere a regimului totalitar și nici nu vizau îngrădirea sau limitarea drepturilor și libertăților fundamentale ale unei sau mai multor persoane, deși aparent relația pârâtului cu Securitatea ar fi fost posibilă. În acest sens s-a arătat că cele mai multe informații au privit delicvența de drept comun, altele au cuprins relatări exclusiv pozitive și în mod izolat s-a impus explicarea unei mari pagube economice și ecologice.

În opinia recurentului judecătorul fondului a multiplicat un caz singular, după cum și concluziile reținute apar ca fiind forțate, date fiind realitățile vremii. În fine, printr-un al treilea motiv de recurs s-a susținut că acțiunea a fost introdusă și fără respectarea uneia dintre condițiile prealabile obligatorii prevăzute de lege, respectiv fără parcurgerea celor trei niveluri de analiză prealabilă introducerii acțiunii și anume constatarea direcției de investigații, avizul direcției juridice și decizia colegiului. În acest context raportat la prevederile art. 7 din O.U.G. nr. 24/2008 recurentul a susținut că simpla absență a avizului direcției juridice face acțiunea inadmisibilă, în condițiile în care, prin acțiunea introductivă și înscrisurile anexate reclamantul nu a făcut dovada existenței avizului obligatoriu al Direcției Juridice, întrucât demonstrează că nu a existat în prealabil avizul de legalitate al direcției de resort.

3. Procedura de judecată desfășurată în fața instanței de control judiciar Raportat la motivele de recurs înfățișate de recurent, Înalta Curte a solicitat intimatului Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în condițiile art. 305 C. proc. civ., depunerea la dosar a înscrisurilor doveditoare ale parcurgerii acțiunii, conform art. 7 alin. (2) din O.U.G. nr. 24/2008. Reclamantul-intimat a depus astfel la dosar un set de înscrisuri și anume: -adresa C.N.P.A.S. din 10 iulie 2009 prin care i se comunică recurentului Nota de constatare din 8 aprilie 2009 întocmită cu referire la persoana sa, verificat din oficiu și aprobată conform art. 8 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, în ședința Colegiului C.N.P.A.S.; - dovada expediției poștale; - avizul direcției juridice din 7 mai 2009, prin care, în temeiul art. 7 alin. (1) și (2) din O.U.G.

nr. 24/2008, coroborat cu art. 35 alin. (5) din Regulamentul de organizare și funcționare al C.N.P.A.S., s-a opinat că documentele din Nota de constatare din 8 aprilie 2009 se circumscriu noțiunii de colaborator al Securității, raportat la art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 și - extras din procesul verbal al ședinței Colegiului din 30 iunie 2009. 4. Soluția și considerentele instanței de recurs Recursul nu este fondat. Examinând actele și lucrările dosarului ca și sentința atacată în raport de criticile formulate, față de prevederile legale incidente din materia supusă verificării și prin prisma probelor noi administrate în recurs, Înalta Curte reține că nu subzistă în cauză nici un motiv de nelegalitate de natură a atrage fie casarea, fie modificarea hotărârii primei instanțe, în considerarea celor în continuare arătate.

Analizând susținerile și criticile recurentului-reclamant subsumate primelor două motive de recurs Înalta Curte reține, cu prioritate, împrejurarea că acestea reprezintă, în mare parte, aprecieri critice, cu valoare doctrinară, ce vizează reglementarea cuprinsă în O.U.G. nr. 24/2008, privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, în ansamblul său. Independent de împrejurarea că toate aceste considerațiuni teoretice nu se subsumează efectiv vreunuia dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte arată, în contextul examinării lor și prin raportare la prevederile art. 304 1 C. proc. civ., că nu sunt de natură a demonstra că judecătorul fondului ar fi examinat acțiunea și actul juridic dedus judecății, prin schimbarea naturii juridice a acestuia.

Instanța de fond a fost legal investită și a soluționat cauza de față în limitele investirii sale, în conformitate cu prevederile art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008. Potrivit acestei norme legale acțiunea în constatarea calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia se introduce la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, putând fi atacată cu recurs, în condițiile legii. Așa fiind, în temeiul unei reglementări speciale competența de soluționare a cauzelor de tipul celei ce face obiectul dosarului de față aparține instanțelor de contencios administrativ, fiind incidente și prevederile art. 1 alin. (8) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, republicată, denumirea acțiunii nefiind de natură a atrage competența instanțelor civile, pe procedura de drept comun, potrivit art. 111 C. proc.

civ., după cum a susținut recurentul. De altfel, în examinarea conformității cu normele constituționale a diferitelor texte cuprinse în O.U.G. nr. 24/2008, Curtea Constituțională a statuat prin numeroase decizii că acestea nu contravin Constituției, noua reglementare operând o reconfigurare a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității ca autoritate administrativă autonomă, lipsită de atribuții jurisdicționale și ale cărei acte sunt supuse controlului instanțelor de judecată 1 . ___________ 1 A se vedea în acest sens Deciziile Curții Constituționale nr. 1476/10 noiembrie 2009; nr. 267/24 februarie 2009; nr.980/25 iunie 2009 și nr. 530/9 aprilie 2009. Tot în examinarea variatelor critici de neconstituționalitate ce au făcut obiectul sesizării în mod succesiv a Curții Constituționale s-a reținut că nu este întemeiată nici critica referitoare la pretinsa nerespectare a principiului egalității în drepturi întrucât art. 11 alin. (1) din O.U.G.

nr. 24/2008 nu instituie niciun privilegiu și nicio discriminare pe criterii arbitrare, fiind aplicabile tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei. Neîntemeiate sunt și criticile recurentului vizând modalitatea în care prima instanță a analizat și reținut îndeplinirea cumulativă a cerințelor art. 2 lit. b) din actul normativ indicat pentru a stabili calitatea de colaborator al Securității a domnului P.F.C.. Instanța de control judiciar apreciază că judecătorul fondului a realizat o interpretare coerentă și judicioasă a întregului material probator aflat la dosar, chiar dacă în manieră mai concisă, concluzionând în sensul că prin informațiile furnizate, urmare a angajamentului semnat la data de 7 aprilie 1980 cu numele conspirativ „P.”, recurentul a generat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor vizate, cu precădere colegi studenți.

Nu sunt așadar întemeiate susținerile recurentului vizând caracterul inofensiv al informațiilor furnizate și minimalizarea consecințelor acestora, după cum nu poate fi reținută nici afirmația potrivit cu care judecătorul fondului ar fi multiplicat un caz singular pentru a reține calitatea de colaborator al Securității a recurentului. Și aceasta întrucât în condițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 2 nu se impune existența unei pluralități de acte de colaborare, fiind suficientă și o singură informație care să întrunească condițiile impuse de această prevedere legală.

___________ 2 Art. 2 . - În înțelesul prezentei ordonanțe de urgență, termenii și expresiile de mai jos au următoarea semnificație: b) colaborator al Securității - persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Persoana care a furnizat informații cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată, nu este considerată colaborator al Securității, potrivit prezentei definiții, iar actele și documentele care consemnau aceste informații sunt considerate parte a propriului dosar.

În fine, în raport și de probele noi administrate în recurs, Înalta Curte constată că și criticile vizând nerespectarea de către reclamanta Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a normelor de procedură, prealabil introducerii acțiunii pe rolul instanței de contencios administrativ, sunt nefondate. Înscrisurile depuse atestă că reclamanta-intimată a parcurs toate etapele procedurale menționate în Secțiunea a III-a din O.U.G. nr. 24/2008 (art. 6-10) astfel că nici din această perspectivă nu poate fi reținut vreun viciu cu referire la demersul judiciar întreprins. Față de toate cele mai sus arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge așadar, ca nefondat, recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.F.C. împotriva sentinței civile nr. 2442 din 25 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 21 iunie 2011.