ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2487/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată

pe pârâții I.I., A.D.P., D.I., M.O. și H.V., solicitând să se constate,

calitatea acestora de colaboratori ai Securității.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b)

din O.U.G. nr. 24/2008, în sensul că pârâții au furniza informații care se

referă la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, iar

acțiunile lor în această calitate a încălcat dreptul de exprimare și libertatea

opiniilor, secretul corespondenței și dreptul la viați privată.

Prin încheierea din

data de 09 iunie 2009, Curtea a disjuns cererea de chemare în judecată în ceea

ce-i privește pe pârâții I.I., A.D.P. și H.V., reținând cauza spre judecare

doar cu privire la pârâți D.I. și M.O..

Prin sentința nr.

2440 din 09 iunie 2010, Curtea de Apel București, a admis acțiunea formulată de

reclamantul Consiliul Național pentru Studiere Arhivelor Securității în

contradictoriu cu pârâții D.I. și M.O. și a constatat că aceștia au avut

calitatea de colaboratori ai Securității.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut că, în speță, sunt întrunite

condițiile cumulative impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a

se putea constata calitatea pârâților de colaboratori ai Securității.

Cu privire la pârâtul

D.I., instanța a reținut că acesta a facut obiectul verificărilor efectuate de

Consiliul Național pentru Studiere Arhivelor Securității, sub aspectul

posibilei calități de colaborator; Securității, în temeiul art. 3 lit. g) și

art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 și în considerarea calității sale de

candidat la funcția de primar al orașului Plopeni, Județul Prahova.

Din cuprinsul notei

de constatare din 28 octombrie 2008 întocmită de Consiliul Național pentru

Studierea Arhivelor Securității, a rezultat că la data de 27 septembrie 1984 a

semnat un „ angajament" de colaborare, fiind recrutat de către organele de

securitate în scopul cunoașterii și prevenirii oricăror acțiuni de natură să

afecteze securitatea statului și a unor stări de pericol care pot perturba buna

desfășurare a procesului de producție în cadrul Secției de producție petrolieră

Videle, precum și pentru realizarea supravegherii informative în rândul

personalului tehnico-productiv.

În concret, din analiza

notelor informative, prima instanță a reținut că numai informațiile furnizate în

legătură cu numitul C.M. se încadrează în categoria informațiilor care vizau activități

sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și care au avut ca efect încălcarea

dreptului la viață privată și libertatea de opinie a persoanei la care se refereau.

Tot cu privire la acest

pârât, instanța a reținut că acesta a susținut că regretă faptele săvârșite în perioada

1983-1986 când a fost colaborator al Securității, că a fost o eroare din partea

sa, neștiind la vremea aceea care era rolul Securității și în ce consta de fapt

această activitate.

Cu privire la pârâtul

M.O., prima instanță a reținut că acesta a făcut obiectul verificărilor efectuate

de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității sub aspectul posibilei

calități de colaborator al Securității, în temeiul art. 3 lit. z) și art. 33

alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 și în considerarea calității sale de deținător

al titlului de luptător cu merite deosebite în Revoluția Română din Decembrie 1989.

Din cuprinsul notei de

constatare din 29 august 2008 întocmită de Consiliul Național pentru Studierea

Arhivelor Securității, a rezultat că la data de 29 noiembrie 1977, pârâtul a semnat

un „angajament" de colaborare, fiind recrutat de către organele de securitate

în scopul supravegherii informative generale a elementelor ce lucrează în cadrul

întreprinderii P.A. Sibiu, unde se execută ștergătoare de parbriz auto destinate

exportului, cu mari deficiențe calitative, pentru prevenirea înregistrării de pagube

pentru economia națională și a expedierii în străinătate a unor produse de calitate

necorespunzătoare.

Prima instanță a reținut

ca fiind relevante informațiile furnizate de pârât și consemnate în Nota informativă

din data de 14 iunie 1989 despre numitul K.M., în care se relatează că acesta „și-a

înaintat actele necesare părăsirii definitive a R.S.R. pentru a se stabili în R.F.G.,

și pentru că nu a primit aviz favorabil se manifestă neprincipial la adresa organelor

competente în colectivul de oamenii ai muncii din care face parte, comentând de

asemenea emisiunile de la postul de radio E.", precum și cele consemnate în

Nota informativă din data de 10 aprilie 1989, despre numita B.M., „care a înaintat

de mai multă vreme cererea de plecare din țară în R.F.G. iar până în prezent nu

i-a fost aprobată, ceea ce o determină să se exprime tendențios la adresa organelor

de stat, în discuțiile cu colegii elogiind viața din R.F.G. și manifestându-și nemulțumirea

pentru modul cum este retribuită".

În același sens sunt și

informațiile consemnate în Notele informative din 22 octombrie1988 și 28 iunie 1986

cu privire la numiții M.R. și L.R..

Despre numitul C.V., pârâtul

a susținut că are anturaje cu cetățeni străini, în special arabi, iar despre numitul

D.M., faptul că s-a manifestat nemulțumit față de situația din țară, făcând dese

referiri la modul de viată din occident.

Tododată, prima instanță

a reținut că prin Notele-Raport întocmite în datele de 12 octombrie 1978, 22

decembrie 1979, 29 iulie 1981,15 noiembrie 1984 de ofițerul de legătură cu privire

la activitatea desfășurată de informatorul „M.", activitatea acestuia a fost

apreciată în general corespunzătoare, fiind chiar recompensat în anul 1978 pentru

aportul adus muncii de securitate.

A mai reținut prima instanță

că începând cu anul 1985, Notele raport nu mai erau pozitive la adresa pârâtului,

noul ofițer de legătură fiind nemulțumit de aportul său, însă din Notele-Raport

de analiză întocmite în anii 1986-1989 a rezultat că pârâtul a furnizat un anumit

număr de Note informative (între 9 și 14) pe an, apreciate în general ca insuficiente

de organele de Securitate.

Susținerile pârâtului

potrivit cărora, atât angajamentul cât și Notele informative au fost date sub presiune,

au fost înlăturate de instanță, care a apreciat că înscrisurile depuse de reclamant

sunt concludente în privința activității pârâtului de colaborare informativă cu

Securitatea.

În concluzie, prima instanță

a apreciat că informațiile furnizate de acest pârât îndeplinesc atât condiția de

a denunța activități sau atitudini potrivnice regimului comunist, cât și pe cea

a aptitudinii de a îngrădi drepturi sau libertăți fundamentale ale omului, în speță,

dreptul de exprimare și libertatea opiniilor și dreptul la viață privată a persoanelor

la care se referă.

Împotriva acestei sentințe

a formulat recurs reclamantul M.O., susținând că hotărârea atacată este nelegală

și netemeinică, deoarece instanța de fond a reținut susținerea sa că angajamentul

către organele de securitate a fost dat sub presiunea acestor organe, fiind urmărit

și anchetat, în speță fiind incidente prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G.nr. 24/2008

- potrivit cărora „persoana care a furnizat informații cuprinse în declarații, procesele-verbale

de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare

de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru

care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată, nu este considerată colaborator

al Securității”.

Recurentul nu a indicat

încadrarea în drept a motivelor sale de recurs.

Analizând actele și lucrările

dosarului de fond, precum și motivul de recurs invocat, ce se încadrează, în drept,

în prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul

este nefondat, pentru următoarele considerente:

Astfel, potrivit textului

de lege invocat de recurent în motivele de recurs, respectiv art. 2 lit. b) din

O.U.G. nr. 24/2008, exceptarea de la atribuirea calității de colaborator al Securității

presupune ca informațiile încriminate să fi fost „date în timpul anchetei și procesului,

în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind

cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată”.

În speță, recurentul-pârât

nu a făcut dovada unor astfel de circumstanțe, ci doar a unei cereri prin care a

solicitat, în anul 1976, autorizarea căsătoriei cu o cetățeană străină, autorizare

ce a fost refuzată de Consiliul de Stat, iar notele informative au fost furnizate

în perioada 1977-1989.

Pentru considerentele

menționate, constatând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică,

Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de M.O. împotriva sentinței

nr. 2440 din 9 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 4 mai 2011.