ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3753/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererile înregistrate la Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub numărul

8374/2/2008, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității

a chemat în judecată pe pârâții I.I., A.D.P.I., D.I., M.O. și H.V. solicitând

să se constate calitatea de colaboratori, respectiv lucrători ai Securității a

pârâților.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat, în esență, că în cauză sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 2 lit. a) și b) din O.U.G. nr. 24/2008, pârâții furnizând

informații care se referă la activități sau atitudini potrivnice regimului

totalitar comunist, așa cum rezultă din actele dosarului, iar acțiunile lor în

această calitate au încălcat dreptul de exprimare și libertatea opiniilor,

secretul corespondenței și dreptul la viață privată.

De asemenea, în ceea

ce privește pe pârâtul I.I., a susținut că acesta, fiind ofițer de securitate,

a avut calitatea de lucrător al Securității, iar acțiunile sale au încălcat

dreptul la viață privată a celor semnalați și a anturajului și rudelor

acestora.

Pârâții au depus la

dosarul cauzei întâmpinări, prin care au solicitat respingerea acțiunii ca

neîntemeiată.

Prin încheierea din

data de 09 iunie 2009 Curtea a dispus, în temeiul art. 165 din C. proc. civ. în

ceea ce privește pe pârâții I.I., A.D.P.I. și H.V., disjungerea cererii, cauza

fiind în stare de judecată doar cu privire la pârâții D.I. și M.O..

Prin sentința civilă

nr. 2440 din 09 iunie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 8374/2/2008 al Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea

în contradictoriu cu pârâții D.I. și M.O., constatându-se că pârâții au calitatea

de colaboratori ai Securității.

Urmare a disjungerii s-a

format un nou Dosar cu nr. 8201/2/2009, iar la data de 06 octombrie 2009 a formulat

cerere de intervenție în interesul pârâtului H.V., numitul F.G., solicitând respingerea

acțiunii formulată de reclamant împotriva acestuia ca neîntemeiată. Cererea de intervenție

a fost admisă în principiu, în temeiul art. 49 C. proc. civ., în ședința publică

din data de 06 octombrie 2009.

La acest termen, Curtea

a considerat cauza în stare de judecată în ceea ce privește pe pârâții I.I. și A.D.P.I.,

și a dispus disjungerea cererii de chemare în judecată în ce privește pe pârâtul

pârâtul H.V. pentru administrarea probei cu martori și a acordat termen la 5

ianuarie 2010 în cunoștința părților.

Prin sentința nr. 3087din

6 octombrie 2009 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea

Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâții I.I. și A.D.P.I. și a constatat

că pârâtul A.D.P.I. a avut calitatea de colaborator ai Securității, iar pârâtul

I.I. a avut calitatea de lucrător al securității.

A disjuns cauza cu privire

la pârâtul H.V. și a acordat termen la data de 05 ianuarie 2010 în cunoștința părților.

Pentru a hotărî astfel

această instanță a reținut următoarele considerente:

A.D.P.I. Curtea a reținut că prima condiție ce trebuie îndeplinită pentru a se constata

că o persoană a avut calitatea de colaborator al Securității este aceea ca această

persoană să fi furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte

scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, a doua condiție vizează

calitatea informației furnizate, în sensul că prin aceste informații se denunțau

activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist, iar a treia

condiție se referă la efectele furnizării informațiilor, în sensul că au vizat îngrădirea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Toate aceste condiții trebuie

să fie îndeplinite cumulativ.

În speța de față, pârâtul

A.D.P.I., a fost recrutat la data de 06 iunie 1974 de organele de securitate întrucât,

în cadrul obiectivului C. Câmpia Turzii - sectorul legumicol-exista posibilități

de sustragere de produse legumicole cât și săvârșirea de infracțiuni ce lovesc avutul

obștesc, astfel că s-a impus recrutarea ca informator a pârâtului, acesta primind

numele conspirativ „ D.”.

Referitor la informațiile

furnizate, instanța a reținut că la dosarul cauzei se află Note - Raport și Note

de analiză, efectuate de ofițerii de securitate, respectiv: Nota de analiză din

07 noiembrie 1985, în care ofițerul de securitate consemnează că informatorul „D.”

a furnizat un număr de 6 materiale informative referitoare la lucrările efectuate

în C., cât și cu privire la starea de spirit din rândul populației; Nota de analiză

din data de 19 noiembrie 1986 în care ofițerul operativ Lt. Maj. P.I. consemnează,

printre altele, că de la data ultimei analize, 07 noiembrie 1985 informatorul „D.”

a furnizat 7 note informative de valoare operativă bună, referitoare la activitățile

de cadrul C.-ului din Mihai Viteazu, cât și cu privire la starea de spirit din comună,

datele respective verificându-se, atât prin alte surse, cât și prin investigații

la fața locului, ceea ce dovedește că sursa este sinceră și atașată organelor de

securitate; Nota - Raport din data de 10 noiembrie 1987, de analiză a activității,

pe anul 1987, în care se consemnează că a furnizat un număr de 7 materiale informative

scrise cu valoare operativă foarte bună, în primul rând referitoare la unele nereguli

de la C. Mihai Viteazul, stări de spirit, cât și referitoare la unele elemente di

atenția serviciului de securitate și a fost folosit pe lângă o delegație finlandeză

ce a vizitat C.-ul din localitate.

Curtea a constatat că

pârâtul a avut o activitate informativă pe o perioadă lungă de timp, aproximativ

15 ani, perioadă în care a fost apreciat de către ofițerii de securitate, informațiile

furnizate fiind apreciate ca fiind de valoare informativă foarte bună, fiind remunerat

în două rânduri pentru activitatea sa în calitate de informator și, deși nu toate

informațiile furnizate de pârât se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice

regimului totalitar comunist, informațiile care vizau starea de spirit din comună.

Instanța a apreciat că

este îndeplinită și a treia condiție care se referă la efectele furnizării informațiilor,

în sensul că au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului,

întrucât aceste informații au încălcat dreptul de la viață privată și libertatea

de opinie a persoanei la care se referă.

pe pârâtul I.I., Curtea a constatat calitatea acestuia de lucrător al Securității,

pentru următoarele motive:

Potrivit art. 2 lit. a)

din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității,

aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, prin lucrător al Securității se

înțelege orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității

sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în

perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit

drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Instanța a reținut că

toate aceste condiții sunt îndeplinite cumulativ de pârâtul I.I..

În cauză pârâtul a avut

gradul de locotenent major în anul 1962, în cadrul Direcției Regionale Mureș - Secția

4 și căpitan în anul 1966 în cadrul Direcției Regionale Mureș, Secția Raională Miercurea

Ciuc, locțiitor șef secție raională.

De asemenea, la dosarul

cauzei se află un Plan de măsuri din data de 09 aprilie 1962 privind acțiunea dusă

împotriva numitului O.V., mecanic auto la I.C.R. Tg. Mureș, „cunoscut cu grave manifestări

dușmănoase la adresa regimului popular democrat din R.P.R., care a comentat în mod

tendențios problema transformării socialiste a agriculturii și a dus zvonuri alarmiste

privind reînceperea unui nou război mondial, afirmându-și speranța în răsturnarea

regimului democrat popular din R.P.R., instigând în mai multe ocazii muncitorii

să nu lucreze”, semnat de pârât, prin care a stabilit sarcini și măsuri ce vizau

dirijarea agenților pentru urmărirea obiectivului la locul de muncă și la domiciliu,

eventuale legături din anturajul său, activitatea politică și profesională, audierea

unor martori în legătură cu activitățile urmăritului și propuneri pentru demascare

și punerea în discuția adunării generale pe întreprindere.

Curtea a constatat că

la dosar există mai multe Note informative date de agenții pârâtului referitoare

la activitatea numitului O.V., și rudele acestuia, în raport cu care acesta a stabilit

măsuri.

De asemenea, pârâtul a

mai întocmit un Plan de măsuri din data de 15 mai 1966 în dosarul de verificare

a lui „I.P.” din Miercurea Ciuc, nume conspirativ de urmărire a numitului P.A.,

dosar deschis în scopul „cunoașterii legăturilor suspecte ale elementului cu turiștii

francezi, pentru a se afla scopul pentru care a fost căutat de acești turiști și

scopul pentru care a vrut să plece în Franța, cât și stabilirea manifestărilor dușmănoase

ale acestui element”, prin care a stabilit sarcini și măsuri ce vizau stabilirea

rudelor acestui element în străinătate și concret în care țară, cum au plecat, în

ce ocazie, de unde primește bani și câți bani are, etc.

Prima instanță a apreciat

că din conținutul acestor Planuri de măsuri, Note informative, măsuri și activități

de urmărire informativă rezultă că în activitatea de verificare a persoanelor suspecte

urmărite, pârâtul a procedat la verificarea amănunțită a persoanei în cauză, culegând

informații atât din viața profesională cât și din viața privată a acestuia, a procedat

la interceptarea corespondenței, aceasta reprezentând imixtiuni în viața privată,

așa cum corect a susținut reclamanta.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs pârâtul A.D.P.I..

În motivarea cererii de

recurs, se arată în esență următoarele: - Instanța de fond a făcut o încadrare eronată

a activității recurentului la cele 3 condiții prevăzute de art. 2 lit. b) din Legea

nr. 24/208.

Se arată astfel că recurentul

nu a furnizat rapoarte organelor de Securitate ci numai organelor de miliție, informațiile

furnizate nu denunțau activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist

și nu au vizat încălcarea și îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale.

- Arată recurentul că

în acea perioadă existau diversiuni între populația maghiară băștinașă din comuna

Mihai Viteazu și locuitorii români aduși din zonele de munte și a încercat să le

asigure același tratament legal nepărtinitor, indiferent de etnie.

- Susține recurentul în

ceea ce privește activitatea colonelului M.A.I. B.G. pe raza comunei Mihai Viteazu,

este un caz special din care reiese colaborarea sa cu securitatea - pentru care

s-a efectuat o anchetă și 2 ofițeri trecuți în rezervă pentru complicitate, spălare

de bani.

Instanța apreciază că

informațiile furnizate de reclamant sunt parțial adevărate și nu s-au referit la

activități potrivnice, iar recurentul arată că dorește să mai completeze probele

existând documente pe care Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității

nu le menționează în acțiune.

De asemenea, se arată

că deși a solicitat Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și

instanței de judecată precizări s-a comunicat că nu au fost identificate documente.

Analizând cererea de recurs

, normele legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că sunt întrunite condițiile

prevăzute de art. 312 alin. (5) C. proc. civ. raportat la art. 304 pct. 5 C. proc.

civ..

Minuta sentinței atacate

nu este semnată de grefier în conformitate cu art. 261 pct. 8 C. proc. civ..

Instanța de fond a admis

acțiunea și a constatat calitatea de colaborator pentru pârâtul-recurent A.D.P.I.

și calitatea de lucrător pentru pârâtul H.V..

Deși arată instanța de

fond că a analizat probele dosarului, în realitate în dosarul prezentat la recurs

nu există nici nota de constatare și nici alte înscrisuri pentru ca instanța de

recurs să exercite un control efectiv asupra sentinței pronunțate.

Prin urmare, se va admite

recursul în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (5) C. proc. civ. se va casa

sentința atacată și se va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, care

se va îngriji să existe la dosar documentele pentru care se sprijină hotărârea pronunțată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de A.D.P.I. împotriva sentinței nr. 3087din 6 octombrie 2009 a Curții de Apel București,

secția a VIII a contencios administrativ și fiscal.

Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 iunie

2011.