ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3276/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

București la data de 1 octombrie 2008, Consiliul Național pentru Studierea

Arhivelor Securității a solicitat constatarea calității pârâtului H.P. de

lucrător al Securității.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că prin cererea de verificare din 2001 și 2002, formulată de

H.O. s-a solicitat verificarea calității de lucrător al securității pentru ofițerii

sau subofițerii care i-au instrumentat dosarul. Din cuprinsul notei de constatare

din 29 iulie 2008 și a înscrisurilor atașate, pârâtul în calitate de ofițer al I.J.S.

Vaslui și Suceava, a dirijat rețeaua informativă privind măsurile luate împotriva

unor persoane care au poziție dușmănoasă și fac comentarii ostile la adresa orânduirii

socialiste, măsuri aduse la îndeplinire. Reclamanta a mai arătat că activitățile

desfășurate de pârât în calitate de angajat al fostei Securități a suprimat drepturi

și libertăți: dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor, dreptul

la viață privată, secretul corespondenței, drepturi recunoscute de Constituția România

din 1965 și Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice ale

omului.

Prin sentința civilă

3182 din 11 noiembrie 2009, Tribunalul București și-a declinat competența în favoarea

Curții de Apel București.

Prin întâmpinare, pârâtul

H.P. a invocat excepția inadmisibilității acțiunii.

Prin sentința civilă

nr. 3278 din 7 septembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național

pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul H.P., ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța această

soluție, prima instanță a reținut următoarele:

În reglementarea actuală,

constatarea calității de lucrător al Securității se face din oficiu sau la cererea

oricărei persoane pentru anumite categorii de persoane (pârâtul neaflându-se în

nici una din situațiile prevăzute de art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008) sau la cererea

unei persoane care a fost urmărită de Securitate, în condițiile art. 1 alin.

(7) din ordonanță.

În raport de dispozițiile

art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, a apreciat instanța că, este adevărat că

la dosar există o cerere formulată de numitul H.O. pentru verificarea calității

de lucrător al Securității pentru ofițerii și subofițerii de poliție care au instrumentat

dosarul său însă, în întreaga notă de constatare nu se reține nici o activitate

a pârâtului în legătură cu dosarul numitului H.O.

Este adevărat, de asemenea,

că reclamantul nu avea obligația să își limiteze verificările numai cu privire la

activitatea pârâtului în dosarul persoanei care a formulat sesizarea însă, pe de

altă parte, activitatea pârâtului nu putea fi analizată în întregul ei decât după

îndeplinirea condițiilor impuse de legiuitor pentru declanșarea unei verificări

la cerere și această condiție se referea la desfășurarea unei activități de instrumentare

a dosarului persoanei care a făcut sesizarea.

În concluzie, a reținut

curtea de apel că, atâta timp cât nu se reține nimic cu privire la activitatea pârâtului

de instrumentare a dosarului numitului H.O., verificarea activității de lucrător

a Securității a pârâtului nu era posibilă, pârâtul nefiind o persoană cu privire

la care declanșarea verificărilor să se poată face din oficiu.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând generic dispozițiile art. 299 și urm.

C. proc. civ.

Prin motivele de recurs,

autoritatea recurentă susține, în esență, că, în mod greșit instanța de fond a respins

acțiunea inadmisibilă, ajungând la această soluție prin interpretarea greșită a

dispozițiilor art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008. Se arată că legiuitorul nu

cere ca actele săvârșite de persoana verificată cu privire la persoana care formulează

cererea de verificare să fi fost în mod obligatoriu abuzive, ci doar ca cel verificat

să fi contribuit la instrumentarea dosarului de securitate al cărui titular este

autorul cererii de verificare.

Examinând actele și lucrările

dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și a dispozițiilor legale

incidente cauzei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele

considerente.

Potrivit dispozițiilor

art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 modificată și completată „persoana, subiect

al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la

cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia,

care au contribuit cu informații la completarea dosarului și poate solicita verificarea

calității de lucrător al Securități pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit

la instrumentarea dosarului. Procedura este aceeași și pentru lucrătorii Securității

identificați în urma verificărilor din oficiu”.

Din analiza dispozițiilor

legale sus menționate, rezultă că acțiunea în constatare prevăzută de art. 11 din

O.U.G. nr. 24/2008 modificată și completată poate fi formulată în scopul de a se

constata calitatea de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care

au contribuit la instrumentarea dosarului persoanei care solicită verificarea sau

din oficiu, pentru persoanele prevăzute la art. 4 și 5 din ordonanță.

Este obligatoriu, în aceste

condiții, ca intimatul-pârât să fi contribuit la instrumentarea dosarului informativ

al numitului H.O., în scopul constatării calității de lucrător al Securității al

recurentului.

Din actele depuse la dosarul

de fond, nu rezultă îndeplinirea condițiilor deja expuse mai sus.

Din nota de constatare

emisă în temeiul art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 modificată și completată

rezultă că pârâtul a contribuit la instrumentarea dosarelor mai multor persoane,

printre care, însă, nu se află și persoana numitului H.O.

Față de acestea, constatându-se

legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond, Înalta Curte, în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. urmează să respingă recursul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, împotriva sentinței

civile nr. 3278 din 7 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 7 iunie 2011.