ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3276/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 1 octombrie 2008, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat constatarea calității pârâtului H.P. de lucrător al Securității. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin cererea de verificare din 2001 și 2002, formulată de H.O. s-a solicitat verificarea calității de lucrător al securității pentru ofițerii sau subofițerii care i-au instrumentat dosarul. Din cuprinsul notei de constatare din 29 iulie 2008 și a înscrisurilor atașate, pârâtul în calitate de ofițer al I.J.S. Vaslui și Suceava, a dirijat rețeaua informativă privind măsurile luate împotriva unor persoane care au poziție dușmănoasă și fac comentarii ostile la adresa orânduirii socialiste, măsuri aduse la îndeplinire.

Reclamanta a mai arătat că activitățile desfășurate de pârât în calitate de angajat al fostei Securități a suprimat drepturi și libertăți: dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor, dreptul la viață privată, secretul corespondenței, drepturi recunoscute de Constituția România din 1965 și Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice ale omului. Prin sentința civilă 3182 din 11 noiembrie 2009, Tribunalul București și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel București. Prin întâmpinare, pârâtul H.P. a invocat excepția inadmisibilității acțiunii. Prin sentința civilă nr. 3278 din 7 septembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul H.P., ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele: În reglementarea actuală, constatarea calității de lucrător al Securității se face din oficiu sau la cererea oricărei persoane pentru anumite categorii de persoane (pârâtul neaflându-se în nici una din situațiile prevăzute de art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008) sau la cererea unei persoane care a fost urmărită de Securitate, în condițiile art. 1 alin. (7) din ordonanță. În raport de dispozițiile art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, a apreciat instanța că, este adevărat că la dosar există o cerere formulată de numitul H.O. pentru verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii și subofițerii de poliție care au instrumentat dosarul său însă, în întreaga notă de constatare nu se reține nici o activitate a pârâtului în legătură cu dosarul numitului H.O.

Este adevărat, de asemenea, că reclamantul nu avea obligația să își limiteze verificările numai cu privire la activitatea pârâtului în dosarul persoanei care a formulat sesizarea însă, pe de altă parte, activitatea pârâtului nu putea fi analizată în întregul ei decât după îndeplinirea condițiilor impuse de legiuitor pentru declanșarea unei verificări la cerere și această condiție se referea la desfășurarea unei activități de instrumentare a dosarului persoanei care a făcut sesizarea. În concluzie, a reținut curtea de apel că, atâta timp cât nu se reține nimic cu privire la activitatea pârâtului de instrumentare a dosarului numitului H.O., verificarea activității de lucrător a Securității a pârâtului nu era posibilă, pârâtul nefiind o persoană cu privire la care declanșarea verificărilor să se poată face din oficiu.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând generic dispozițiile art. 299 și urm. C. proc. civ. Prin motivele de recurs, autoritatea recurentă susține, în esență, că, în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea inadmisibilă, ajungând la această soluție prin interpretarea greșită a dispozițiilor art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008. Se arată că legiuitorul nu cere ca actele săvârșite de persoana verificată cu privire la persoana care formulează cererea de verificare să fi fost în mod obligatoriu abuzive, ci doar ca cel verificat să fi contribuit la instrumentarea dosarului de securitate al cărui titular este autorul cererii de verificare.

Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și a dispozițiilor legale incidente cauzei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente. Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 modificată și completată „persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informații la completarea dosarului și poate solicita verificarea calității de lucrător al Securități pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului. Procedura este aceeași și pentru lucrătorii Securității identificați în urma verificărilor din oficiu”.

Din analiza dispozițiilor legale sus menționate, rezultă că acțiunea în constatare prevăzută de art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008 modificată și completată poate fi formulată în scopul de a se constata calitatea de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului persoanei care solicită verificarea sau din oficiu, pentru persoanele prevăzute la art. 4 și 5 din ordonanță. Este obligatoriu, în aceste condiții, ca intimatul-pârât să fi contribuit la instrumentarea dosarului informativ al numitului H.O., în scopul constatării calității de lucrător al Securității al recurentului. Din actele depuse la dosarul de fond, nu rezultă îndeplinirea condițiilor deja expuse mai sus.

Din nota de constatare emisă în temeiul art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 modificată și completată rezultă că pârâtul a contribuit la instrumentarea dosarelor mai multor persoane, printre care, însă, nu se află și persoana numitului H.O. Față de acestea, constatându-se legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. urmează să respingă recursul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, împotriva sentinței civile nr. 3278 din 7 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 iunie 2011.