ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5761/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 4808 din 30

noiembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul

Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul

T.P. și, în consecință, a constatat calitatea pârâtului de lucrător al

Securității.

În motivarea

sentinței, instanța a reținut că pârâtul, în calitatea sa de locotenent major,

respectiv maior și, apoi, locotenent-colonel în structura organelor de

securitate, a desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturi

și libertăți fundamentale ale omului, respectiv a inițiat măsuri de urmărire a

unei persoane cu legături în cadrul cultului romano-catolic, a dispus

interceptarea corespondenței unor persoane și a contribuit la instrumentarea

dosarului numitului S.A.

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs pârâtul T.P., susținând că hotărârea atacată este

nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:

- instanța de fond nu

a analizat legalitatea notei de constatare întocmită de Consiliul Național

pentru Studierea Arhivelor Securității, în sensul că nu s-a verificat calitatea

petentului S.A. de „persoană îndreptățită” în sensul art. 1 alin. (8) din

O.U.G. nr. 24/2008 și nu există semnătura celui care a întocmit actul și nici

avizul juridic de legalitate;

- măsurile reținute

în speță de instanța de fond ca fiind contrare drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului nu se încadrează în prevederile O.U.G. nr. 24/2008,

deoarece nu urmăreau sancționarea unor atitudini potrivnice regimului comunist,

ci au fost dispuse în calitatea sa de ofițer cu atribuții de apărare a statului

român împotriva unor posibile acțiuni de spionaj - trădare. Totodată, aceste

măsuri nu s-au concretizat în prejudicierea drepturilor și libertăților

fundamentale ale persoanelor vizate, neexistând persecuții împotriva acestora.

Recurentul și-a

întemeiat motivele de recurs, din punct de vedere procedural, pe dispozițiile

art. 304 pct. 4, 5, 7 și 9 C. proc. civ.

Analizând actele și

lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, ce se

încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 și 304

1

C. proc. civ.,

Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, însă numai pentru următoarele

considerente:

Astfel, în mod greșit

recurentul susține că acțiunea Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor

Securității are la bază o notă de constatare nelegală, la dosar fiind depuse

aprobarea Colegiului Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității

privind respectiva notă și pentru sesizarea de către Direcția Juridică, a

Curții de Apel București, secția contencios administrativ; totodată, au fost

depuse înscrisuri din care rezultă calitatea petentului G.S. de fiu al

numitului G.A.S. și care a solicitat accesul la dosarul de securitate al

tatălui său decedat.

În ceea ce privește

motivul de recurs ce vizează fondul acțiunii, acesta este, însă, fundamentat,

hotărârea atacată fiind dată cu aplicarea greșită a legii și cu analiza

incompletă a probelor aflate la dosarul cauzei.

Astfel, din chiar

nota de constatare întocmită de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor

Securității rezultă că pe numele dr. P.M. din Bacău s-a deschis dosar de

verificare pentru activitate de spionaj în favoarea Vaticanului, existând

dovezi că acesta a întreținut legături apropiate cu persoane urmărite, la

rândul lor, pentru activitate de spionaj. Aceste mențiuni contrazic concluzia

că persoana era urmărită pentru convingerile sale religioase. De asemenea, în

aceeași notă de constatare, măsuri de interceptare a corespondenței figurează

ca fiind preluate din dosarul „contraspionajul german”, vizând corespondența cu

persoane din R.F.G.

În ceea ce privește

nota informativă de la fila 63 a dosarului de securitate existent pe numele

G.A.S., acest act reprezintă o caracterizare favorabilă a numitului S.G.A., în

calitatea acestuia din urmă de informator, iar nu un denunț privind acțiuni sau

atitudini potrivnice regimului comunist.

Față de probele

dosarului și situația de fapt rezultată din acestea instanța de fond a făcut o

greșită aplicare a dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, care

prevede condițiile legale pentru constatarea calității de lucrător al

Securității, în speță nefiind dovedită desfășurarea unor activități prin care

au fost restrânse drepturi sau libertăți fundamentale în scopul menținerii

regimului totalitar.

Pentru considerentele

menționate, cu referire la art. 312 alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ., Înalta

Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis, dispunându-se

modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul

declarat de T.P. împotriva Sentinței civile nr. 4808 din 30 noiembrie 2010 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată în sensul că respinge acțiunea C.N.S.A.S., ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 noiembrie 2011.