ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5761/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 4808 din 30 noiembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul T.P. și, în consecință, a constatat calitatea pârâtului de lucrător al Securității. În motivarea sentinței, instanța a reținut că pârâtul, în calitatea sa de locotenent major, respectiv maior și, apoi, locotenent-colonel în structura organelor de securitate, a desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, respectiv a inițiat măsuri de urmărire a unei persoane cu legături în cadrul cultului romano-catolic, a dispus interceptarea corespondenței unor persoane și a contribuit la instrumentarea dosarului numitului S.A.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul T.P., susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive: - instanța de fond nu a analizat legalitatea notei de constatare întocmită de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în sensul că nu s-a verificat calitatea petentului S.A. de „persoană îndreptățită” în sensul art. 1 alin. (8) din O.U.G. nr. 24/2008 și nu există semnătura celui care a întocmit actul și nici avizul juridic de legalitate; - măsurile reținute în speță de instanța de fond ca fiind contrare drepturilor și libertăților fundamentale ale omului nu se încadrează în prevederile O.U.G. nr. 24/2008, deoarece nu urmăreau sancționarea unor atitudini potrivnice regimului comunist, ci au fost dispuse în calitatea sa de ofițer cu atribuții de apărare a statului român împotriva unor posibile acțiuni de spionaj - trădare.

Totodată, aceste măsuri nu s-au concretizat în prejudicierea drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor vizate, neexistând persecuții împotriva acestora. Recurentul și-a întemeiat motivele de recurs, din punct de vedere procedural, pe dispozițiile art. 304 pct. 4, 5, 7 și 9 C. proc. civ. Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 și 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, însă numai pentru următoarele considerente: Astfel, în mod greșit recurentul susține că acțiunea Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității are la bază o notă de constatare nelegală, la dosar fiind depuse aprobarea Colegiului Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității privind respectiva notă și pentru sesizarea de către Direcția Juridică, a Curții de Apel București, secția contencios administrativ; totodată, au fost depuse înscrisuri din care rezultă calitatea petentului G.S. de fiu al numitului G.A.S. și care a solicitat accesul la dosarul de securitate al tatălui său decedat. În ceea ce privește motivul de recurs ce vizează fondul acțiunii, acesta este, însă, fundamentat, hotărârea atacată fiind dată cu aplicarea greșită a legii și cu analiza incompletă a probelor aflate la dosarul cauzei.

Astfel, din chiar nota de constatare întocmită de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității rezultă că pe numele dr. P.M. din Bacău s-a deschis dosar de verificare pentru activitate de spionaj în favoarea Vaticanului, existând dovezi că acesta a întreținut legături apropiate cu persoane urmărite, la rândul lor, pentru activitate de spionaj. Aceste mențiuni contrazic concluzia că persoana era urmărită pentru convingerile sale religioase. De asemenea, în aceeași notă de constatare, măsuri de interceptare a corespondenței figurează ca fiind preluate din dosarul „contraspionajul german”, vizând corespondența cu persoane din R.F.G. În ceea ce privește nota informativă de la fila 63 a dosarului de securitate existent pe numele G.A.S., acest act reprezintă o caracterizare favorabilă a numitului S.G.A., în calitatea acestuia din urmă de informator, iar nu un denunț privind acțiuni sau atitudini potrivnice regimului comunist.

Față de probele dosarului și situația de fapt rezultată din acestea instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, care prevede condițiile legale pentru constatarea calității de lucrător al Securității, în speță nefiind dovedită desfășurarea unor activități prin care au fost restrânse drepturi sau libertăți fundamentale în scopul menținerii regimului totalitar. Pentru considerentele menționate, cu referire la art. 312 alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis, dispunându-se modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul declarat de T.P. împotriva Sentinței civile nr. 4808 din 30 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea C.N.S.A.S., ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 noiembrie 2011.