ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2788/2011

Asupra recursului de

față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a contencios

administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea

Arhivelor Securității a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul D.D., să se

constate calitatea pârâtului de lucrător al Securității.

În

motivarea cererii, reclamantul a arătat că pârâtul a fost verificat la cererea

numitului C.V., iar din cuprinsul notei de constatare nr. S/DI/I din 20 iunie 2008

și din înscrisurile atașate cererii, pârâtul a avut deținut gradul de maior în

1967 și funcția de șef Serviciu 3 din cadrul Direcției Regionale Cluj,

respectiv colonel în 1976, 1981 și șef al Inspectoratului Județean Alba. A mai

arătat că, în cadrul atribuțiilor sale de serviciu, pârâtul a dispus măsuri

împotriva unei persoane lucrate prin dosar individual de urmărire în urma

identificării sale ca autor al unor înscrisuri dușmănoase.

De

asemenea, reclamantul a mai susținut că pârâtul, în calitate de Șef al

Inspectoratului Județean Alba a raportat măsurile dispuse și întreprinse pe

linia Arta – Cultură dispunând supravegherea informativă a persoanelor din

mediul literar și artistic, în anul 1981, precum și din sectorul justiție.

Prin

sentința civilă nr. 2837 din 21 octombrie 2009, Tribunalul București, secția a

IX-a contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Pârâtul a

formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a

instanței de contencios administrativ, pe care instanța de fond a analizat-o cu

prioritate, respingând-o în temeiul dispozițiilor art. 11 din O.U.G. nr.

24/2008.

Prin

sentința civilă nr. 1276 din 12 martie 2010, Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată excepția

necompetenței materiale a instanței de contencios administrativ.

A admis

acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor

Securității și a constatat calitatea pârâtului D.D. de lucrător al Securității.

Pentru a

hotărî astfel, instanța de fond a reținut că din nota de constatare și din

înscrisurile atașate cererii se constată că pârâtul a deținut gradul de maior

în 1967 și funcția de Șef serviciu 3 din cadrul Direcției Regionale Cluj,

respectiv colonel în 1976, 1981 și șef al Inspectoratului Județean Alba și în

aceste calități a întocmit mai multe dosare informative pe numele unor persoane

urmărite, semnând documentele din dosare.

A mai

constatat prima instanță că documentele care atestă calitatea de lucrător al

Securității a pârâtului sunt apte a reliefa faptul că acesta a desfășurat

activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți

fundamentale ale omului, cum ar fi dreptul la libertatea de exprimare și

libertatea opiniilor, prevăzute de Constituția României din 1965 și dreptul la

libera circulație prevăzut de art. 12 din Pactul Internațional privind

Drepturile Civile și Politice, fiind astfel îndeplinite cerințele art. 2 lit.

a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs pârâtul D.D., pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Motivele

de recurs se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 3, 7, 8 și 9 C. proc.

civ.

Primul

motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., critică sentința de

fond prin care s-a respins excepția de necompetență materială invocată de

recurent. Se arată că hotărârea a fost pronunțată de o instanță necompetentă

material, respectiv Secția de contencios administrativ a Curții de Apel

București.

În raport

de dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., recurentul în motivele

de recurs invocă mai multe aspecte de nelegalitate și netemeinicie.

Primul

vizează excepția lipsei calității de reprezentant a autorității reclamante

respectiv a Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și pe

cale de consecință a lipsei calității procesuale active.

Al doilea

vizează faptul că sentința recurată cuprinde o motivare sumară și în contradicție

cu probele administrate. Se susține de recurent că nu s-a analizat de instanța

de fond, care a admis acțiunea formulată de Consiliul Național pentru Studierea

Arhivelor Securității și a constatat calitatea de lucrător al Securității în

ceea ce-l privește pe pârât, în mod corect actele depuse de reclamant, în

susținerea notei de constatare. Se arată că din actele prezentate, simple copii

xerox nu rezultă îndeplinirea condițiilor cumulative prevăzute de art. 2 lit. a)

din O.U.G. nr. 24/2008.

Se arată

că în cazul persoanelor urmărite de Securitate acestea reprezentau un pericol

real pentru societate fiind recidiviști, persoane care desfășurau activități fasciste

sau legionare, persoane urmărite penal pentru săvârșirea unor infracțiuni de

drept comun.

Recurentul

arată că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii, respectiv a

dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, pe de o parte pentru că

activitățile desfășurate de pârât nu au vizat și nu au avut ca efect suprimarea

unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului și pe de altă parte

activitățile de urmărire nu au produs efecte negative pentru persoanele

urmărite de către organele de Securitate.

Analizând

recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat,

în cauză nefiind îndeplinite condițiile motivelor de recurs prevăzute de art. 304

pct. 5, 7, 8 și 9 C. proc. civ.

Primul

motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., nu poate fi reținut.

Sentința

atacată a fost pronunțată de instanța competentă – Secția de contencios

administrativ a Curții de Apel București, conform art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008,

neputând fi reținută susținerea privind încălcarea competenței materiale a unei

alte instanțe.

Motivele

de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., care privesc

legalitatea și temeinicia sentinței atacate nu sunt fondate.

Sentința

de fond prin care s-a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul

Național pentru Studierea Arhivelor Securității și s-a constatat calitatea de

lucrător al Securității în ceea ce-l privește pe pârâtul-recurent este motivată

în fapt și în drept și este dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 2

lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Nu se

poate reține existența unei motivări contradictorii în raport de soluția

pronunțată în cauză nefiind încălcate dispozițiile art. 261 alin.(5) C. proc.

civ. Excepția lipsei calității de reprezentant a Consiliului Național pentru

Studierea Arhivelor Securității nu este întemeiată, autoritatea intimată având

competența materială, conform dispozițiilor art. 1 – 11 alin. (1), (2) și (3)

din O.U.G. nr. 24/2008 de a sesiza instanța competentă pentru a se constata

calitatea de lucrător sau de colaborator a persoanei care a făcut obiectul

sesizării.

În cazul

recurentului, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a fost

sesizat prin cererea de verificare nr. P 5608/07 din 20 mai 2008, formulată de

numitul C.V. în ceea ce privește instrumentarea dosarului de urmărire deschis

pe numele C.N. – fila 13 dosar Tribunalul București.

Pe fond,

sentința atacată este dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 2 lit. a)

din O.U.G. nr. 24/2008, fiind îndeplinite condițiile cumulative pentru a se

constata calitatea de lucrător al Securității în ceea ce-l privește pe

recurentul-pârât.

A avut în

perioada legală, în concret 1967 – 1981 calitatea de ofițer al Securității și

în această calitate necontestată, în scopul aplicării politicii totalitare

comuniste a desfășurat activități de urmărire specifice care au îngrădit drepturi

și libertăți fundamentale ale omului. Nu pot fi reținute susținerile din recurs

deoarece o parte din persoanele urmărite nu erau persoane cu antecedente

penale, iar în concret pentru o parte din persoanele urmărite activitățile

specifice desfășurate de recurent vizau libertatea religioasă, libertatea de

exprimare, verificarea afirmațiilor denigratoare la adresa politicii statului,

legături cu cetățenii străini.

Iar în

raport de aceste verificări, activitatea desfășurată de recurent se încadrează în

dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Față de

cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., va

respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința

pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de D.D.,

împotriva sentinței civile nr. 1276 din 12 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 17 mai 2011.