ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2788/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul D.D., să se constate calitatea pârâtului de lucrător al Securității. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pârâtul a fost verificat la cererea numitului C.V., iar din cuprinsul notei de constatare nr. S/DI/I din 20 iunie 2008 și din înscrisurile atașate cererii, pârâtul a avut deținut gradul de maior în 1967 și funcția de șef Serviciu 3 din cadrul Direcției Regionale Cluj, respectiv colonel în 1976, 1981 și șef al Inspectoratului Județean Alba.

A mai arătat că, în cadrul atribuțiilor sale de serviciu, pârâtul a dispus măsuri împotriva unei persoane lucrate prin dosar individual de urmărire în urma identificării sale ca autor al unor înscrisuri dușmănoase. De asemenea, reclamantul a mai susținut că pârâtul, în calitate de Șef al Inspectoratului Județean Alba a raportat măsurile dispuse și întreprinse pe linia Arta – Cultură dispunând supravegherea informativă a persoanelor din mediul literar și artistic, în anul 1981, precum și din sectorul justiție. Prin sentința civilă nr. 2837 din 21 octombrie 2009, Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a instanței de contencios administrativ, pe care instanța de fond a analizat-o cu prioritate, respingând-o în temeiul dispozițiilor art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008. Prin sentința civilă nr. 1276 din 12 martie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată excepția necompetenței materiale a instanței de contencios administrativ. A admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și a constatat calitatea pârâtului D.D. de lucrător al Securității.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că din nota de constatare și din înscrisurile atașate cererii se constată că pârâtul a deținut gradul de maior în 1967 și funcția de Șef serviciu 3 din cadrul Direcției Regionale Cluj, respectiv colonel în 1976, 1981 și șef al Inspectoratului Județean Alba și în aceste calități a întocmit mai multe dosare informative pe numele unor persoane urmărite, semnând documentele din dosare. A mai constatat prima instanță că documentele care atestă calitatea de lucrător al Securității a pârâtului sunt apte a reliefa faptul că acesta a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, cum ar fi dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor, prevăzute de Constituția României din 1965 și dreptul la libera circulație prevăzut de art. 12 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice, fiind astfel îndeplinite cerințele art. 2 lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul D.D., pentru nelegalitate și netemeinicie. Motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 3, 7, 8 și 9 C. proc. civ. Primul motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., critică sentința de fond prin care s-a respins excepția de necompetență materială invocată de recurent. Se arată că hotărârea a fost pronunțată de o instanță necompetentă material, respectiv Secția de contencios administrativ a Curții de Apel București. În raport de dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., recurentul în motivele de recurs invocă mai multe aspecte de nelegalitate și netemeinicie. Primul vizează excepția lipsei calității de reprezentant a autorității reclamante respectiv a Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și pe cale de consecință a lipsei calității procesuale active.

Al doilea vizează faptul că sentința recurată cuprinde o motivare sumară și în contradicție cu probele administrate. Se susține de recurent că nu s-a analizat de instanța de fond, care a admis acțiunea formulată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și a constatat calitatea de lucrător al Securității în ceea ce-l privește pe pârât, în mod corect actele depuse de reclamant, în susținerea notei de constatare. Se arată că din actele prezentate, simple copii xerox nu rezultă îndeplinirea condițiilor cumulative prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008. Se arată că în cazul persoanelor urmărite de Securitate acestea reprezentau un pericol real pentru societate fiind recidiviști, persoane care desfășurau activități fasciste sau legionare, persoane urmărite penal pentru săvârșirea unor infracțiuni de drept comun.

Recurentul arată că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii, respectiv a dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, pe de o parte pentru că activitățile desfășurate de pârât nu au vizat și nu au avut ca efect suprimarea unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului și pe de altă parte activitățile de urmărire nu au produs efecte negative pentru persoanele urmărite de către organele de Securitate. Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condițiile motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5, 7, 8 și 9 C. proc. civ. Primul motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., nu poate fi reținut.

Sentința atacată a fost pronunțată de instanța competentă – Secția de contencios administrativ a Curții de Apel București, conform art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008, neputând fi reținută susținerea privind încălcarea competenței materiale a unei alte instanțe. Motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., care privesc legalitatea și temeinicia sentinței atacate nu sunt fondate. Sentința de fond prin care s-a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și s-a constatat calitatea de lucrător al Securității în ceea ce-l privește pe pârâtul-recurent este motivată în fapt și în drept și este dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008. Nu se poate reține existența unei motivări contradictorii în raport de soluția pronunțată în cauză nefiind încălcate dispozițiile art. 261 alin.(5) C. proc. civ. Excepția lipsei calității de reprezentant a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității nu este întemeiată, autoritatea intimată având competența materială, conform dispozițiilor art. 1 – 11 alin. (1), (2) și (3) din O.U.G. nr. 24/2008 de a sesiza instanța competentă pentru a se constata calitatea de lucrător sau de colaborator a persoanei care a făcut obiectul sesizării. În cazul recurentului, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a fost sesizat prin cererea de verificare nr. P 5608/07 din 20 mai 2008, formulată de numitul C.V.

în ceea ce privește instrumentarea dosarului de urmărire deschis pe numele C.N. – fila 13 dosar Tribunalul București. Pe fond, sentința atacată este dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, fiind îndeplinite condițiile cumulative pentru a se constata calitatea de lucrător al Securității în ceea ce-l privește pe recurentul-pârât. A avut în perioada legală, în concret 1967 – 1981 calitatea de ofițer al Securității și în această calitate necontestată, în scopul aplicării politicii totalitare comuniste a desfășurat activități de urmărire specifice care au îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Nu pot fi reținute susținerile din recurs deoarece o parte din persoanele urmărite nu erau persoane cu antecedente penale, iar în concret pentru o parte din persoanele urmărite activitățile specifice desfășurate de recurent vizau libertatea religioasă, libertatea de exprimare, verificarea afirmațiilor denigratoare la adresa politicii statului, legături cu cetățenii străini. Iar în raport de aceste verificări, activitatea desfășurată de recurent se încadrează în dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008. Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.D., împotriva sentinței civile nr. 1276 din 12 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 mai 2011.