ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2728/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 3155 din data de 5

iulie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, învestită în urma declinării competenței de soluționare a cauzei de

către Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a

admis acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S. în contradictoriu cu pârâtul

C.I., constatând că acesta a avut calitatea de lucrător al Securității.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a apreciat că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, în sensul că,

potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, pârâtul a avut gradul de maior

în anii 1969 - 1971 în cadrul Direcției a IX-a, Serviciul 2, iar activitatea

desfășurată de acesta a fost de natură a încălca dreptul la exprimare,

libertatea opiniilor și dreptul la libera circulație, prin faptul că intercepta

și studia corespondența persoanelor cărora li se deschisese dosar de urmărire

informativă, în scopul de a afla intențiile acestora.

A mai reținut

instanța că, în speță, pârâtul a invocat excepția de neconstituționalitate a

dispozițiilor art. 2 lit. a), art. 10 și art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008,

excepție respinsă ca neîntemeiată prin Decizia Curții Constituționale nr. 1194

din 24 septembrie 2009.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâtul C.I., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Invocând în drept

dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., recurentul a arătat că

sentința pronunțată de Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de

Apel București este criticabilă din punctul de vedere al necompetenței

materiale a acestei instanțe față de obiectul acțiunii în constatare întemeiată

pe dispozițiile art. 111 C. proc. civ., ignorându-se și caracterul evident de

act de comandament militar al actelor analizate în cauză și exceptate de la

controlul instanței de contencios administrativ, apreciindu-se că prin O.U.G.

nr. 24/2008 care a stabilit în mod artificial și arbitrar competența Curții de

Apel București se aduce o modificare legii organice a funcționării instanțelor

judecătorești.

În opinia

recurentului motivarea sentinței este extrem de sumară, asimilându-se în mod

greșit acte care au făcut parte din activitatea cotidiană a aparatului de

securitate (copii xerox, planuri de măsuri, diverse adrese și comunicări) unor

acțiuni finalizate, concrete de îngrădire și/sau suprimare a dreptului de

asociere, a dreptului la libertate de exprimare a opiniilor și a altor drepturi

prevăzute de art. 18, 19, 22 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile

Civile și Politice.

S-a mai arătat că

este subiectivă, lapidară concluzia instanței de aplicare a art. 2 lit. a) din

O.U.G. nr. 24/2008, probatoriul administrat fiind neconcludent, incert,

nedemonstrându-se că prin conduita și munca desfășurată de recurentul-pârât

(ofițer de securitate) s-ar fi comis acte de coerciție sau defăimare a unor

persoane.

Examinând cauza din

perspectiva criticilor aduse, a legislației incidente, dar și conform art. 304

1

C. proc. civ. care permit instanței să verifice pricina sub toate aspectele,

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că nu există motive pentru

casarea/modificarea sentinței recurate.

Este neîntemeiată în

mod evident critica ce vizează necompetența materială a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, față de

dispozițiile clare ale art. 11 al O.U.G. nr. 24/2008, potrivit căruia: (1)

"Acțiunea în constatarea calității de lucrător al Securității sau de

colaborator al acesteia se introduce la Secția de contencios administrativ și

fiscal a Curții de Apel București, fiind scutită de taxă de timbru".

În același timp nu

poate fi primită susținerea recurentului care conturează o eventuală excepție a

inadmisibilității acțiunii C.N.S.A.S. întrucât face trimitere la actele de

comandament militar exceptate de la controlul judecătoresc, or obiectul

acțiunii se circumscrie art. 11 cu referire la art. 2 lit. a) din O.U.G. nr.

24/2008.

Nu în ultimul rând

afirmația recurentului că prin O.U.G. nr. 24/2008 care stabilește o competență

materială exclusivă a Curții de Apel București se modifică legea de funcționare

a instanțelor judecătorești (mai exact Legea privind organizarea judiciară nr.

304/2004 cu modificări ulterioare), nu au suport legal; prin art. 3 alin. (1)

pct. 4 din C. proc. civ. se statuează: "Curțile de apel judecă [...] în

orice alte materii date prin lege în competența lor".

În plus O.U.G. nr.

24/2008 a fost aprobată prin Legea nr. 293/2008 care menține competența

materială exclusivă a Curții de Apel București (pct. 17 din lege).

Asupra problemelor de

fond instanța de control judiciar remarcă, contrar celor afirmate de recurent,

că au fost respectate dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.,

expunându-se în considerentele sentinței motivele de fapt și de drept care au

format convingerea instanței precum și cele pentru care au fost înlăturate

apărările pârâtului.

Departe de a fi

subiectivă, concluzia judecătorului fondului este fundamentată pe probele

administrate, cu firescul punct de plecare a definiției date de legiuitor

noțiunii de lucrător al Securității, prin art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008

și continuând cu raportarea la probele administrate.

În acest context,

s-au verificat cele două condiții impuse de lege pentru constatarea calității

de lucrător al Securității și observându-se îndeplinirea lor cumulativă s-a

admis cererea formulată de C.N.S.A.S.

În privința celei

dintâi cerințe legale, respectiv aceea ca persoana în discuție să fi avut

"calitatea de ofițer sau subofițer al Securității sau a Miliției cu

atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit în perioada 1945 -

1989" s-a reținut că pârâtul a avut gradul de maior în anii 1969 - 1991 în

cadrul Direcției a IX-a Serviciul 2, situație de fapt necontestată de altfel de

către pârât.

Referitor la cea de-a

doua condiție legală, anume să fi desfășurat activități prin care a suprimat

sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, a rezultat fără

echivoc că activitatea desfășurată de pârât a fost aceea de interceptare a

corespondenței între mai multe persoane în dosarele de urmărire informativă

A.R.N. (pentru bănuiala de încercare a trecerii graniței RSR în mod

clandestin); T.B. (pentru intenții de evaziune și părăsirea clandestină a RSR);

C.A. (pentru relații cu cetățeni străini și intenții de evaziune); P.G. (pentru

activitate ostilă și manifestări dușmănoase la adresa regimului comunist).

În mod just apărările

pârâtului reiterate și prin cererea de recurs, în sensul că toate acțiunile sale

se înscriu în registrul cotidian al activității în cadrul Securității au fost

înlăturate, cu explicația evidentă că în acest mod pârâtul a îngrădit drepturi

și libertăți fundamentale ale celor urmăriți, anume dreptul de exprimare și

libertatea opiniilor, dreptul la libera circulație, dreptul la viață privată,

toate recunoscute și garantate atât de Constituția României din 1965 cât și de

Declarația Universală a Drepturilor Omului adoptată și proclamată de Adunarea

Generală a O.N.U. la 10 decembrie 1948 și semnată și de România la 14 decembrie

1955 când a fost admisă în rândurile statelor membre.

Constatând că

Sentința civilă nr. 3155/2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, este legală și temeinică, văzând și

dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004 modificată și completată,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de C.I. împotriva Sentinței civile nr. 3155 din data de 5 iulie 2010 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 12 mai 2011.