ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3054/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3054/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3325 din 8 septembrie

2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal,

a admis acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul

C.M., constatând existența calității de lucrător al Securității în ceea ce îl privește

pe pârât, a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată a altor persoane,

formulată de pârât în contradictoriu S.R.I.

Pentru a pronunța această

soluție instanța de fond a reținut că reclamantul a arătat că, potrivit notei de

constatare din 28 ianuarie 2009 și a înscrisurilor anexate, pârâtul, având gradul

de colonel, adjunct al șefului Securității municipiului București, în cadrul urmăririi

informative a unor persoane, a propus și/sau dispus realizarea unor măsuri operativ-informative

împotriva unor persoane, prin activitățile desfășurate pârâtul îngrădind drepturi

și libertăți fundamentale, recunoscute de legislația din acea vreme, anume dreptul

la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor (art. 28 din Constituția României

din 1965 coroborat cu art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului), precum

și dreptul la viață privată (art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului).

Prin întâmpinare pârâtul

a solicitat instanței respingerea acțiunii, invocând excepția lipsei de interes

a reclamantului în promovarea prezentei acțiuni, susținând că reclamantul nu a făcut

dovada interesului prevăzut de legiuitor în art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008.

Astfel, prin cererea doamnei A.M.C., din 30 aprilie 2008, depusă „la dosar, aceasta

a solicitat verificarea calității de lucrător al securității pentru ofițerii și

subofițerii care au contribuit la instrumentarea Dosarelor nr. 1157131 și R 236014,

titular al acestor dosare fiind B.l. Or, aceste dosare nu se regăsesc indicate în

cuprinsul acțiunii, nici în nota de constatare a Direcției de Investigații și nici

în înscrisurile depuse, pentru a fi îndeplinită cerința legală cu privire la verificarea

calității de lucrător al securității pentru ofițerii și subofițerii care au contribuit

la instrumentarea dosarului, la cererea persoanei fizice îndreptățite.

De asemenea, nu este îndeplinită

nici cerința verificării din oficiu a pârâtului, care nu se află în nici una din

demnitățile sau funcțiile prevăzute la art. 3 lit. a)-h) din O.U.G. nr. 24/2008.

În ședința publică din

data de 10 februarie 2010, pârâtul a invocat excepția inadmisibilității acțiunii,

în considerarea acelorași argumente pe care și-a fundamentat excepția lipsei de

interes.

În ședința publică din

data de 24 martie 2010, pârâtul a invocat excepția inadmisibilității acțiunii și

în raport de incompatibilitatea unuia din membrii colegiului C.N.S.A.S., cu consecință

asupra cvorumului de prezență și de vot la adoptarea deciziei colegiului din data

de 17 februarie 2009, asupra legalității notei de constatare privindu-l pe pârât.

Analizând excepțiile invocate

de pârât, instanța a reținut că excepțiile lipsei de interes și a inadmisibilității,

invocate în apărare, vizează faptul că, deși în sesizarea făcută de C.N.S.A.S este

indicată ca solicitantă numita A.M.C. care a cerut constatarea calității de lucrător

al Securității pentru ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea

Dosarului 1 157131 al cărei titular era numitul B.l., în prezentarea materialului

din cuprinsul sesizării, acest Dosar nr. 1 157131 nu apare sub nicio formă, nici

în cuprinsul acțiunii, nici în nota de constatare a Direcției de Investigații și

nici în înscrisurile depuse în probațiune, astfel că nu este îndeplinită cerința

legală „cu privire la verificarea calității de lucrător al securității, pentru ofițerii

și subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului, la cererea persoanei

fizice îndreptățite".

Instanța de fond a reținut

că, potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (7) prima teză din O.U.G. nr. 24/2008, „Persoana,

subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul,

la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia,

care au contribuit cu informații la completarea dosarului, și poate solicita verificarea

calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit

la instrumentarea dosarului".

Or, așa cum reclamantul

a menționat și probat, verificarea calității pârâtului de lucrător al securității

s-a realizat la cerere, în temeiul art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, la solicitarea

numitei A.M.C., cu privire la persoanele care au contribuit la instrumentarea Dosarului

de urmărire nr. 1 157131.

S-a mai reținut că Dosarul

nr. 1 157131 este menționat în nota de constatare, avându-l ca titular pe numitul

B.I., fost condamnat la 15 ani închisoare corecțională pentru „activitate revoluționară

desfășurată pe linia organizației P.N.Ț. T.", pârâtul contribuind la instrumentarea

dosarului acestuia, după cum reiese din nota din 08 decembrie 1972 către Direcția

a I-a, semnată de pârâtul C.M., ca „adj. al Șef Securității Municipiului București",

care consemna „alăturat vă înaintăm spre exploatare copia unei note din 4.IX.a.c.

furnizată de informatorul P.N. privind pe B.I., cunoscut la problema P.N.T."

O altă excepție a inadmisibilității

acțiunii este fundamentată de pârât pe pretinsa nelegalitate a procesului verbal

din 17 februarie 2009 pentru nerespectarea art. 5 C. civ., art. 1171 C. civ.,

art. 45 alin. (4) din Legea nr. 144/2007, pentru fraudarea legii prin nerespectarea

prevederilor legale privind regimul juridic al incompatibilităților, având în vedere

că membrul C.N.S.A.S. M.D.se află în stare de incompatibilitate începând cu data

de 27 martie 2006.

Analiza acestei excepții,

vizând pretinsa nelegală investire a instanței, în raport de înscrisurile depuse

la dosar de către reclamant, mai exact a procesului verbal al ședinței Colegiului

C.N.S.A.S. din data de 17 februarie 2009, când a fost luată în discuție nota de

constatare din 28 ianuarie 2009 vizându-l pe pârât, conduce la concluzia netemeiniciei

excepției.

Numitul M.D. nu a participat

la respectiva ședința a Colegiului, fiind prezenți doar 8 alți membri, care au votat

în unanimitate „pentru" transmiterea documentelor în instanță, fiind prin urmare

respectat cvorumul de prezență și de vot și nefiind incidență nicio situație de

incompatibilitate.

Potrivit notei de constatare

din 28 ianuarie 2009, întocmită de Direcția Investigații a C.N.S.A.S. coroborat

cu copia fișei de evidență a ofițerului C.M., transmisă de Serviciul de Informații

Externe cu adresa din 18 septembrie 2008, pârâtul C.M. a fost angajat al fostei

securități, deținând gradul de căpitan, șef birou în cadrul Direcției a V-a, Serviciul

1 (1956, până în iunie), respectiv colonel, adjunct șef Direcție în cadrul Inspectoratului

de Securitate al Municipiului București (1972,1973).

Instanța de fond a constatat

că din documentele aflate la dosar reiese în mod cert întrunirea primei cerințe,

privind „calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu

atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989",

pârâtul fiind angajat al Securității, având, în perioada de referință, gradul de

căpitan, șef birou în cadrul Direcției a V-a, Serviciul 1 (1956,până în iunie),

respectiv colonel, adjunct șef Direcție în cadrul Inspectoratului de Securitate

al Municipiului București (1972,1973).

Toate aceste acțiuni ale

pârâtului, vizând punerea sub lupă a vieții private (inclusiv a celei profesionale,

subsumată celei private din perspectiva protejării drepturilor omului) a persoanelor

urmărite, menționate mai sus, vizând urmărirea acestora pentru opiniile relativ

la regimul comunist, pentru intenția de părăsire a țârii, pentru susținerea libertății

de creație, ca expresie a libertății de exprimare și refuz de înregimentare în politica

partidului privind orientarea literaturii de către acesta, constituie activități

prin care s-au suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Cererea pârâtului de intervenție

forțată în cauză a S.R.I., fundamentată pe dispozițiile art. 57-59 C. proc.

civ. privind „chemarea în judecată a altor persoane", a fost respinsă de instanță

ca inadmisibilă, apreciindu-se că nu este întrunită ipoteza normei legale cuprinsă

în art. 57 C. proc. civ.

Împotriva sentinței civile

nr. 3325 din data de 8 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs în termen legal

pârâtul C.M., prin care s-a solicitat admiterea acestei căi extraordinare de atac

și modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii ca neîntemeiată

a acțiunii reclamantului C.N.S.A.S.

S-a învederat, prin motivele

cererii de recurs, că sentința pronunțată de prima instanță este nelegală, pentru

motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 și art. 304

1

C. proc.

civ.

Sub aspectul motivului

de recurs indicat de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurentul a precizat că instanța

de fond a omis să arate motivele de fapt și de drept avute în vedere în urma cărora

a respins excepția lipsei de interes, invocată de pârâtul recurent prin întâmpinarea

depusă la data de 6 noiembrie 2009, iar împrejurarea că la termenul din data de

24 martie 2010, după 6 luni de la data depunerii întâmpinării, reclamantul C.N.S.A.S.

a depus cererea înregistrată din 30 aprilie 2006 prin care doamna A.M.C. solicita

verificarea calității de lucrător al securității pentru ofițerii și subofițerii

care au contribuit la instrumentarea Dosarului nr. 1 1571131 titular al dosarului

fiind B.I. nu are relevanță cu privire la excepția invocată cu privire la alt dosar

și la alt titular de dosar.

Cât privește motivul de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., recurentul a relevat că respingerea,

de către instanța de fond, a excepției inadmisibilității acțiunii în constatare

pentru dosarele indicate de pârât în susținerea excepției este lipsită de temei

legal, deoarece contravine normelor de drept conținute de art. 1 din O.U.G. nr.

24/2008. Aprecierea judecătorului fondului, în sensul că legea nu impune ca cercetarea

calității de lucrător al securității, din perspectiva întrunirii ipotezei normei

legale cuprinsă în art. 3 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, să se facă în raport de

persoana care a solicitat verificarea calității de lucrător, de contribuția la instrumentarea

dosarului acestei persoane, ci o verificare in integrum a acestei calități, în raport

și/sau de orice alte persoane, cu privire la care pârâtul a contribuit la instrumentarea

dosarelor de umărire informativă, cererea petentei deschizând doar calea unei astfel

de verificări, este dată, a arătat recurentul, cu încălcarea legii, având în vedere

că: în art. 1 din OUG nr. 24/2008 se prevede că procedura de identificare a lucrătorilor

securității la cererea persoanei îndreptățite să se facă cu stricta și expresa referire

la dosarul privind persoana subiect al dosarului; C.N.S.A.S. a verificat din oficiu,

fără temei legal, nefiiind incidente cazurile prevăzute prin art. 3 lit. a) – h

1

)

din O.U.G. nr. 24/2008, dosarele indicate în acțiune pentru care nu există cerere

din partea persoanelor îndreptățite privind pe C.R., S.T., U.I. și D.F.; în

art. 27 din Regulamentul de organizare și funcționare al C.N.S.A.S. se prevede în

mod expres că petiționarul îndreptățit are dreptul de a afla identitatea lucrătorilor

securității doar cu privire la propriul dosar. Prin urmare, judecătorul fondului

nu a arătat care este temeiul legal prin care se prevede în mod expres verificarea

in integrum a acestei calități de lucrător al securității. Aprecierea instanței

de fond, s-a mai arătat, a fost făcută și cu aplicarea greșită a legii, prin confundarea

atribuțiilor C.N.S.A.S. prevăzute de art. 14 din O.U.G. nr. 24/2008 cu modalitatea

de declanșare a procedurilor de identificare a lucrătorilor securității, care au

contribuit la completarea dosarului – la cererea persoanei îndreptățite în ceea

ce privește doar propriul dosar sau din oficiu prevăzută de art. 1 și art. 3

lit. a) – h

1

) din O.U.G. nr. 24/2008, caz în care este verificată toată

activitatea celui ce ocupă o funcție sau o demnitate publică, adică toare dosarele

din arhivă.

Instanța de fond, s-a

mai susținut, a încălcat principiul disponibilității procesului civil, în sens material

și în sens procedural, principiu prevăzut de art. 129 alin. (6) din C. proc.

civ., obligația instanței fiind aceea de a se pronunța asupra obiectului cererii

dedusă judecății, care constituie garanția aplicării principiului disponibilității.

Or, având în vedere că doar reclamantul C.N.S.A.S. are dreptul de a determina limitele

cererii de chemare în judecată sau ale apărării, instanța de judecată nu se poate

substitui reclamantului pentru a motiva în fapt cererea de chemare în judecată cu

privire la Dosarul nr. 1157131 titular B.I. Instanța a fost investită în limitele

cererii de chemare în judecată, prin motivele de fapt invocate prin aceasta și nu

cele reținute prin nota de constatare care nu este cerere de chemare în judecată

și nu reprezintă mijloc de probă ci doar verificările efectuate nelegal de reclamantul

C.N.S.A.S.

Recurentul a mai precizat

că prima instanță în mod nelegal, cu încălcarea art. 6 din C.E.D.O., nu a respectat

dreptul pârâtului de a dovedi că se încadra în exercitarea drepturilor și îndatoririlor

sale în deplină concordanță cu dispozițiile art. 29 din Declarația Universală a

Drepturilor Omului din 10 decembrie 1948, și a respins ca nefiind concludente și

pertinente probele solicitate de pârâtul C.M. prin care a solicitat să se dovedească

că avea îndatoriri față de colectivitate, în sensul că avea obligația de a munci,

activitate în cadrul căreia, ca și în prezent, existau anumite îngrădiri stabilite

prin lege și mai ales prin convențiile și tratatele internaționale. Instanța de

fond a omis să arate motivele de fapt și de drept avute în vedere pentru care a

respins cererile de probatorii solicitate, astfel că simpla mențiune în sensul că

acestea nu sunt pertinente și concludente nu echivalează cu motivarea respingerii

cererilor.

În mod nelegal judecătorul

fondului, fără dovezi, contrar art. 1169 C. civ., a constatat că din cuprinsul notei

de constatare din 28 ianuarie 2009 și din copia fișei de evidență transmisă de Serviciul

de Informații Externe, rezultă că la data de 6 martie 1956 pârâtul C.M. și-a defășurat

activitatea ca angajat al fostei Securități. În realitate, recurentul a fost angajat

ca ofițer al M.A.I., la Contrainformații militare, activitate militară care presupunea

prin lege anumite îngrădiri impuse militarilor, indiferent de gradul sau funcția

deținută, iar activitatea militarilor avea ca scop apărarea siguranței naționale.

În consecință, în mod nelegal s-a reținut dovada îndeplinirii condițiilor cerute

de legiuitor prin art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se putea constata

calitatea de lucrător al securității, în sens de poliție politică, pentru pârâtul

C.M., deoarece nu a avut calitatea de ofițer al securității, ci a activat în cadrul

M.A.I. și nu a desfășurat activități de natură să suprime sau să îngrădească dreptul

la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor și dreptul la viață privată.

Recurentul nu a dispus măsuri operative prin care să suprime sau să îngrădească

drepturile indicate mai sus, ci doar verifica informații potrivit atribuțiilor de

serviciu în scopul apărării siguranței naționale.

Cu privire la cererea

de intervenție forțată a S.R.I., recurentul a distins între două situații: fie trebuia

respinsă ca nefondată, în legătură cu acțiunea introdusă de reclamantul C.N.S.A.S.

în legătură cu Dosarul 1157131 titular B.I. unde C.N.S.A.S. este investit legal

de cererea doamnei A.M.C., fie trebuia admisă ca fiind fondată pentru acțiunea introdusă

de reclamantul C.N.S.A.S. cu privire la dosarele 148 titular C.R., 11852 titular

S.T., 1700 titular U.I., R 1057 titular D.F., având în vedere că reclamantul C.N.S.A.S.

a introdus acțiune cu referire la aceste dosare în mod nelegal, caz în care nu are

interes și legitimare procesual activă. Dacă reclamantul C.N.S.A.S. are calitatea

să introducă acțiuni în instanță, fără a fi investit potrivit legii de cererea persoanei

îndreptățite sau din oficiu, înseamnă că oricine are acest drept, fără limitările

impuse strict și în mod expres de lege.

Recursul este nefondat.

Potrivit prevederilor

art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea

Securității, cu modificările și completările ulterioare, „Orice cetățeean român

sau cetățean străin care după 1945 a avut cetățenie română, precum și orice cetățean

al unei țări membre a Organizației Tratatului Atlanticului de Nord sau al unui stat

membru al Uniunii Europene au dreptul de acces la propriul dosar întocmit de Securitate,

precum și la alte documente și informații care privesc propria persoană, potrivit

prezentei O.U.G. și în conformitate cu prevederile legii privind protejarea informațiilor

care privesc siguranța națională. Acest drept se exercită la cerere și constă în

studierea nemijlocită a dosarului și eliberarea de copii de pe actele dosarului

și de pe alte înscrisuri care privesc propria persoană”, iar conform dispozițiilor

art. 1 alin. (7) din același act normativ, „Persoana, subiect al unui dosar din

care rezultă că a fost urmărită de securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea

lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informații

la completarea dosarului, și poate solicita verificarea calității de lucrător al

Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea

dosarului. Procedura este aceeași și pentru lucrătorii Securității identificați

în urma verificărilor din oficiu, prevăzute de prezenta O.U.G.” În condițiile

art. 1 alin. (8) din O.U.G. nr. 24/2008, „De drepturile prevăzute la alin. (1)-(7)

beneficiază soțul supraviețuitor și rudele până la gradul al patrulea inclusiv ale

persoanei decedate ori moștenitorii săi testamentari. De aceste drepturi beneficiază

în primul rând soțul supraviețuitor și după aceea rudele în ordinea proximității

legăturii de rudenie. În cazul rudelor de același grad, au acces la dosar toți în

mod egal, iar în cazul publicării dosarului sau elementelor din dosar, este nevoie

de consimțământul tuturor”.

Dispozițiile procedurale

comune privitoare la accesul la dosar și deconspirarea Securității – aplicabile

nu numai în cazul verificării persoanelor care candidează la funcția de Președinte

al României sau în cazul verificării persoanelor care candidează sau ocupă unele

funcții sau demnități publice, ci și în cazul avut în vedere de art. 1 alin. (7)

din ordonanță – își au sediul materiei în cuprinsul art. 6-12 din O.U.G. nr. 24/2008,

relevanță prezentând, în cauză, cu precădere, dispozițiile art. 6-8. Potrivit

art. 6 din O.U.G. nr. 24/2008, „(1) Direcția de specialitate din cadrul C.N.S.A.S.,

ca urmare a sesizării din oficiu a C.N.S.A.S. sau la solicitarea persoanei îndreptățite,

desfășurând activități specifice administrative de verificare a documentelor și

informațiilor deținute în legătură cu o anumită persoană în arhiva C.N.S.A.S., precum

și la instituții care mai dețin documente create de securitate. (2) I.N.E.P., la

cererea C.N.S.A.S., pune la dispoziția acestuia toate informațiile necesare, în

termen de 30 de zile de la primirea solicitării”. De asemenea, în condițiile

art. 7 din ordonanța sus menționată, „(1) În baza verificărilor prevăzute la

art. 6 alin. (1), direcția de specialitate întocmește o notă de constatare cu privire

la existența sau inexistența calității de lucrător al Securitățiisau de colaborator

al acesteia pentru persoana care a făcut obiectul verificării. (2) Nota de constatare

se înaintează Colegiului C.N.S.A.S., însoțită de întreaga documentație care a stat

la baza întocmirii ei, precum și de avizul Direcției juridice din cadrul C.N.S.A.S.

(3) Nota de constatare a calității de lucrător al Securității sau de colaborator

al acesteia cuprinde: numele, prenumele, numele conspirativ, acolo unde există,

ale persoanei verificate, perioada activității în cadrul Securității sau a colaborării

cu aceasta, în sensul prezentei O.U.G., precum și lista documentelor pe baza cărora

a fost emisă”. În fine, în conformitate cu prevederile art. 8 din ordonanță, „(1)

Colegiul C.N.S.A.S. ia în discuție nota de constatare și, după caz: a) aprobă nota

de constatare și dispune Direcției juridice introducerea unei acțiuni în constatare

a calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia; b) infirmă

nota de constatare și dispune Direcției juridice eliberarea unei adeverințe din

care să rezulte că persoana verificată nu a avutt calitatea de lucrător al Securității

sau de colaborator al acesteia”.

Intimatul C.N.S.A.S. a

respectat, în litigiu, formalitățile procedurale stabilite de lege, și a procedat

în mod corect, pe baza cererii formulate de A.M.C. și înregistrată la data de 30

aprilie 2008 de verificare a calității de lucrător al Securității pentru ofițerii

și subofițerii care au contribuit la instrumentarea Dosarelor 1157 131 și R 236

014 având ca titular pe numitul B.I., la verificarea calității de lucrător al Securității

a recurentului, prin Direcția Investigații, care a desfășurat activități specifice

administrative de verificare a tuturor documentelor și informațiilor deținute în

legătură cu persoana în cauză în arhiva C.N.S.A.S., precum și la instituții care

mai dețin documente create de securitate. În mod întemeiat judecătorul fondului

a respins prin urmare excepțiile lipsei de interes și a inadmisibilității acțiunii

în constatare, reținându-se just că legea nu impune ca cercetarea calității de lucrător

al securității, din perspectiva întrunirii ipotezei normei legale cuprinsă în

art. 3 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, să se facă în raport de persoana care a solicitat

verificarea calității de lucrător, de contribuția la instrumentarea dosarului acestei

persoane, ci o verificare in integrum a acestei calități, în raport și/sau de orice

alte persoane, cu privire la care pârâtul a contribuit la instrumentarea dosarelor

de umărire informativă, cererea petentei deschizând doar calea unei astfel de verificări.

Critica recurentului privind

încălcarea de către instanța de fond a principiului disponibilității procesului

civil, în sens material și în sens procedural, nu poate fi primită, întrucât prin

sentința recurată s-a realizat o pronunțare asupra obiectului cererii de chemare

în judecată și nu a avut loc o depășire a limitelor procesului. Instanța de contencios

administrativ competentă potrivit art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 s-a pronunțat

asupra acțiunii în constatarea calității de lucrător al Securității a persoanei

verificate C.M., acțiune care s-a întemeiat în mod evident pe constatările de fapt

și pe documentele din cuprinsul notei de constatare din 28 ianuarie 2009 întocmită

de Direcția Investigații din cadrul C.N.S.A.S., ce a fost însoțită de avizul Direcției

juridice din 16 februarie 2009 (prin care s-a opinat că documentele din nota de

constatare se circumscriu noțiunii de lucrător al Securității, astfel cum este aceasta

definită la art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, deoarece probau că domnul C.M.

a desfășurat activități prin care a îngrădit următoarele drepturi și libertăți fundamentale

ale omului: dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor și dreptul

la viață privată) și a fost aprobată în ședința din data de 17 februarie 2009 a

Colegiului C.N.S.A.S., în care s-a dispus Direcției juridice și sesizarea Curții

de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Nu poate fi primit nici

motivul de recurs prin care s-a invocat nelegala reținere a întrunirii condițiilor

de constatare a calității recurentului de lucrător al securității, în sensul legii,

prima instanță stabilind în mod corect, după o analiză pertinentă a conținutului

documentelor care au stat la baza notei de constatare, și cu o temeinică și judicioasă

motivare, că activitățile pârâtului recurent se încadrează în sfera de aplicare

a dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, care prevăd că prin „lucrător

al Securității” se înțelege „orice persoană care, având calitatea de ofițer sau

de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de securitate,

inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945-1989, a desfășurat activități prin care

a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului”. Într-adevăr,

cum just a apreciat și judecătorul fondului, s-a probat, în speță, că recurentul

a avut gradul de căpitan în cadrul Direcției a V-a, Serviciul 1 în anul 1956, respectiv

colonel, adjunct al șefului Securității Municipiului București în anii 1972 și 1973,

și de asemenea că în calitățile menționate acesta a desfășurat activități prin care

a suprimat sau îngrădit drepturi fundamentale ale omului, respectiv dreptul la viață

privată, consacrat la epoca faptelor de art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor

Omului și de art. 17 pct. 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile

și politice, și dreptul la libertatea de exprimare, libertatea opiniilor și de conștiință,

consacrate de art. 85 din Constituția din anul 1952, de art. 28 și 30 alin. (1)

din Constituția din anul 1965, de art. 19 din Declarația Universală a Drepturilor

Omului și de art. 19 pct. 1 și 2 din Pactul internațional cu privire la drepturile

civile și politice.

Susținerea recurentului

în sensul că instanța de fond în mod nelegal, cu încălcarea art. 6 din C.E.D.O.,

nu a respectat dreptul pârâtului de a dovedi că se încadra în exercitarea drepturilor

și îndatoririlor sale în deplină concordanță cu dispozițiile art. 29 din Declarația

Universală a Drepturilor Omului din 10 decembrie 1948, și a respins ca nefiind concludente

și pertinente probele solicitate de pârâtul C.M. prin care a solicitat să se dovedească

că avea îndatoriri față de colectivitate, în sensul că avea obligația de a munci,

activitate în cadrul căreia, ca și în prezent, existau anumite îngrădiri stabilite

prin lege și mai ales prin convențiile și tratatele internaționale, nu este nici

aceasta justificată, examinarea și stabilirea calității pârâtului de „lucrător al

Securității”, în sensul prevederilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind

accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, realizându-se pe baza documentelor

și înscrisurilor din arhiva C.N.S.A.S., a căror valoare probatorie nu a fost contestată.

În mod legal judecătorul

fondului a respins ca inadmisibilă cererea pârâtului recurent de chemare în judecată,

formulată în temeiul dispozițiilor art. 57-59 din C. proc. civ., a S.R.I., nefiind

în mod evident întrunită în litigiu ipoteza textului art. 57 din actul normativ

menționat, care stabilește că „Oricare din părți poate să cheme în judecată o altă

persoană care ar putea să pretindă aceleași drepturi ca și reclamantul”. Or, singura

instituție care, potrivit legii, are calitatea procesuală activă de a solicita Curții

de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, constatarea

calității unei persoane de lucrător sau colaborator al Securității este C.N.S.A.S.,

astfel că instituția chemării în judecată a altor persoane reglementată de C.

proc. civ. nu are aplicabilitate în cauză.

În raport de cele mai

sus arătate, se constată că motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate și că

hotărârea atacată este legală și temeinică, urmând a se dispune, în temeiul prevederilor

art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat

de C.M. împotriva sentinței civile nr. 3325 din data de 8 septembrie 2010 pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.M. împotriva sentinței civile nr. 3325 din 8 septembrie 2010 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 26 mai 2011.