ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3353/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3353/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat, în

contradictoriu cu pârâtul G.N., să se constate calitatea acestuia de lucrător

al Securității.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că, prin Cererea nr. P2085 din 3 din 26

februarie 2009 adresată autorității de către petentul B.C., s-a solicitat în

baza art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 verificarea sub aspectul

constatării calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau

subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului fond informativ nr.

I 4851 (cotă C.N.S.A.S.), dosar în care pârâtul figurează la filele 22, 24 -

29.

Din cuprinsul Notei

de constatare nr. DI/I/1930 din 11 august 2010 și din înscrisurile depuse la

dosar rezultă că pârâtul a avut gradul de locotenent-colonel în cadrul

Inspectoratului Județean de Securitate Argeș, iar în această calitate a

desfășurat activități care au îngrădit drepturile și libertățile fundamentale

ale omului, recunoscute și garantate de legislația în vigoare la acea dată:

dreptul la libertatea de exprimare și libertatea de opinie; dreptul la viață

privată; dreptul la liberă circulație, fiind astfel îndeplinite condițiile art.

2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Pârâtul a formulat

întâmpinare în care a invocat excepția lipsei de interes în formularea

acțiunii, iar pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.

de apel

Prin Sentința nr.

3822 din 31 mai 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei de interes, a admis acțiunea

formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor

Securității, în contradictoriu cu pârâtul G.N. și a constatat calitatea

pârâtului de lucrător al Securității.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut următoarele:

În privința excepției

lipsei de interes s-a reținut că declanșarea unei verificări în temeiul art. 1

alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 nu este condiționată de existența uneia dintre

calitățile impuse de art. 3 din lege.

Analiza logică a

textului duce la concluzia că există două modalități de declanșare a

verificărilor, respectiv din oficiu sau la cerere, iar condițiile în cele două

situații distincte sunt reglementate în mod distinct.

Dacă pentru

declanșarea unei verificări în temeiul art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008

ar fi necesar ca persoana verificată să aibă una dintre funcțiile impuse de

art. 3 din lege, nu s-ar mai justifica condiția suplimentară impusă de art. 1

alin. (7), respectiv formularea unei cereri exprese a persoanei urmărite pentru

verificarea ofițerilor și subofițerilor care au instrumentat dosarul său

întrucât verificarea s-ar face oricum, din oficiu.

Pe fondul cauzei,

prima instanță a reținut, în esență, faptul că, în speță, sunt întrunite

condițiile cumulative impuse de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a

se reține calitatea pârâtului de lucrător al Securității.

Mai precis, instanța

a arătat faptul că pârâtul a fost locotenent-colonel în cadrul Inspectoratului

Județean de Securitate Argeș și a desfășurat activități prin care a suprimat

sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului: dreptul la viață

privată (secretul corespondenței), dreptul la libertatea de exprimare și

libertatea de opinie, precum și dreptul la liberă circulație.

În concret, în cadrul

acțiunii informative a unei persoane semnalată că „întreținea legături cu

persoane foste legionare, audia și colporta știrile posturilor de radio străine

și avea o atitudine protestatară" (dosar cotă C.N.S.A.S. nr. I 2747),

pârâtul a propus și pus în aplicare măsuri informativ-operative pentru

„stabilirea tuturor încercărilor de natură ostilă întreprinse de T.A.,

documentarea lor și întreprinderea măsurilor de prevenire, neutralizare și

compromitere pentru a fi izolat în cercul sau mediul în care va încerca să

acționeze", „stabilirea dacă acționează sub influența propagandei

exercitată de postul de radio Europa Liberă", „identificarea și lucrarea

activă a tuturor legăturilor sale semnalate cu preocupări asemănătoare și în

special care să afecteze conducătorul partidului și statul, familia prezidențială

ori alte cadre de conducere din aparatul central de partid și de stat,

documentarea operativă și prevenirea tuturor încercărilor de această

natură", "întreprinderea unor măsuri de asigurare la domiciliul

obiectivului cu prilejul unor vizite de lucru în județul Argeș a conducerii

superioare de partid pentru a preveni eventuale încercări de dezordine".

Prima instanță a mai

constatat că potrivit documentului întocmit dactilo și semnat olograf de pârât,

s-a dispus deschiderea unui nou dosar de urmărire informativă a aceleiași

persoane, fiind semnalată că „(...) pregătește să redacteze memorii

protestatare care să le adreseze conducerii superioare de partid. La locul de

muncă adoptă o atitudine refractară și violentă cu elevii".

De asemenea, Planul de

măsuri din 11 octombrie 1982 întocmit dactilo a fost semnat olograf de pârât,

iar prin acesta, pârâtul a dispus măsuri informativ-operative care au fost puse

parțial în aplicare.

Astfel, din

materialul probator administrat rezultă că titularul dosarului a fost

supravegheat prin rețeaua informativă, a fost filat, i-a fost verificat

anturajul și i-a fost interceptată corespondența.

Instanța a reținut și

faptul că, în aceeași calitate, în dosarul C.N.S.A.S. nr. I 4851, în cadrul

urmăririi informative a unei persoane pentru „intenții de evaziune și

comentarii necorespunzătoare", pârâtul a dirijat un informator pe lângă

acesta cu sarcina de a-l influența să renunțe la „preocupările de

emigrare".

În ceea ce privește

apărările pârâtului, prima instanță a constatat că majoritatea înscrisurilor

administrate în cauză poartă semnătura acestuia, ceea ce demonstrează fără

echivoc activitatea desfășurată.

de G.N.

Împotriva sentinței

curții de apel a formulat recurs în termen legal G.N., invocând dispozițiile

art. 304

1

C. proc. civ.

Recurentul a reiterat

motivele întâmpinării de la fondul cauzei, susținând că:

- excepția lipsei de

interes a fost greșit soluționată, necoroborându-se dispozițiile art. 1 alin.

(7) cu cele cuprinse în art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008;

- pe fondul cauzei nu

s-a avut în vedere că în intervalul 30 octombrie 1968 - 1 septembrie 1977 a

fost pensionat medical, fiind reîncadrat locotenent-colonel la 1 septembrie

1977 până la 15 mai 1986 când a fost pensionat; de asemenea, a susținut că se

consideră discriminat față de alte profesii, întrucât orice angajat al fostei

Securități sau Miliții este colaborator de drept al Securității, deși și-au

desfășurat activitatea potrivit reglementărilor din epoca respectivă.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința

atacată prin prisma recursului declarat, precum și sub toate aspectele, în

temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că rezolvarea

dată de prima instanță, atât în privința excepției, cât și a fondului, este

legală, fiind în acord cu normele incidente și probele administrate.

și de drept relevante

Intimatul C.N.S.A.S.

a învestit instanța de contencios administrativ competentă, în temeiul art. 11

alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și

deconspirarea Securității, cu o acțiune având ca obiect constatarea calității

de lucrător al Securității a recurentului-pârât G.N., urmare solicitării

exprese a petentului B.C., care formulase Cererea nr. P 2085/03 din 26

februarie 2007 în baza art. 1 alin. (7) din același act normativ.

În cauză nu s-a

contestat că recurentul-pârât a avut calitatea de ofițer al Securității și nici

autenticitatea documentației pe care le-a semnat în această calitate, depuse de

C.N.S.A.S. în susținerea acțiunii.

Apărările formulate

la fondul cauzei au fost reiterate în recurs, ele vizând lipsa interesului

procesual al C.N.S.A.S., respectiv, pe fondul cauzei, natura activităților

desfășurate și contextul epocii respective.

Achiesând în întregime

dezlegările pe care le-a dat judecătorul de la prima instanță, Înalta Curte

reține, la rândul său, următoarele considerente, corespunzătoare criticilor

recurentului.

Referitor la excepția

lipsei recurentului

Teza recurentului,

potrivit căreia C.N.S.A.S. nu justifică un interes direct în promovarea

acțiunii, întrucât el nu se află în niciuna dintre situațiile enumerate la art.

3 din același act normativ, adică nu îndeplinește vreuna din demnitățile ori

funcțiile respective, este lipsită de suport.

Prima instanță a

stabilit corect că modalitățile de declanșare a procedurii de verificare a

calității de lucrător se realizează diferit în cele două ipoteze reglementate

de art. 1 alin. (7), respectiv art. 3 din ordonanța de urgență.

În ceea ce îl

privește pe recurent, acesta a fost verificat sub aspectul calității de

lucrător în temeiul art. 1 alin. (7), potrivit căruia „persoana, subiect al

unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de securitate, are dreptul, la

cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor

acesteia, care au contribuit cu informații la completarea dosarului și poate

solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau

subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului”.

Dacă legiuitorul ar

fi considerat că poate fi atribuită calitatea de lucrător numai acelora care

sunt vizați de art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008 atunci prevederea anterior citată

ar fi fost inutilă, câtă vreme verificările pentru persoanele indicate de la

lit. a) la z) a art. 3 pot demara la cererea oricărui cetățean român sau chiar

din oficiu.

Prin urmare excepția

invocată este nefondată, fiind corect respinsă de prima instanță.

Referitor la fondul

cauzei

Potrivit definiției

legale din art. 2 lit. a) al O.U.G. nr. 24/2008, este lucrător al Securității

„orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității

sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit,

în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a

îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului”.

Cum s-a arătat,

recurentul contestă că prin activitățile pe care le-a desfășurat în calitate de

ofițer al Securității ar fi „suprimat sau îngrădit drepturile fundamentale” ale

lui B.C., subiectul activ calificat ce a generat procedura de față.

Această susținere

este contrazisă de documentele depuse în probațiune de intimatul C.N.S.A.S., la

care a făcut referire judecătorul fondului, îndeosebi de cele aflate la dosar,

toate întocmite în cursul anului 1979 sub comanda recurentului și toate

vizându-l pe B.C., care „este cunoscut în bază ca sectant ilegal penticostal

disident; în anul 1977 a mai fost avertizat pentru atitudine de natură ostilă;

C.S. este lucrat în DVI pentru intenție de a trece fraudulos frontiera”.

În vederea

cunoașterii și supravegherii informative a acestei persoane au fost instruiți

și dirijați mai mulți informatori care au dat declarații detaliate despre

anturajul, preocupările și viața personală a acesteia. Ca urmare, este pe

deplin justificată concluzia fondului în sensul îndeplinirii condiției

prevăzută de art. 2 lit. a) precitat pentru constatarea calității de lucrător a

recurentului-pârât.

În privința perioadei

în care au fost întocmite înscrisurile menționate, Înalta Curte remarcă, așa

cum deja s-a arătat, că majoritatea sunt datate 1979, perioadă în care

recurentul era în activitate potrivit propriilor declarații (fusese reîncadrat

în anul 1977 după o perioadă îndelungată de concediu medical).

De altfel, câtă vreme

nu a contestat autenticitatea documentației prezentate de C.N.S.A.S. această

operare este și nepertinentă.

Recurentul nu își

poate justifica generic acțiunile prin care a încălcat în mod evident

drepturile și libertățile fundamentale ale persoanelor urmărite prin invocarea

reglementărilor „epocii” respective, câtă vreme Constituția din anul 1965

prevedea la art. 28 dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor,

la art. 30 dreptul la libertatea conștiinței, iar la art. 32 dreptul la viață

privată.

În plus, după cum

constant a reținut Curtea Constituțională, de ex. în Dec. nr. 1309/2011, O.U.G.

nr. 24/2008 „urmărește deconspirarea prin consemnarea publică a persoanelor

care au participat la activitatea de poliție politică comunistă, fără să

promoveze răspunderea juridică și politică a acestora și fără să creeze

premisele unei forme de răspundere morală și juridică colectivă, pentru simpla

participare la activitatea serviciilor de informații, în condițiile lipsei de

vinovăție și a vreunei încălcări a drepturilor omului și a libertăților

fundamentale”.

soluției adoptate

Pentru considerentele

expuse la pct. II.1 din prezenta decizie, constatând că nu au fost identificate

motive de modificare ori casare a sentinței atacate, în temeiul art. 312 alin.

(1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se va respinge

recursul de față, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de G.N. împotriva Sentinței nr. 3822 din 31 mai 2011 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 29 iunie 2012.

Procesat

de GGC - AZ