ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3353/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul G.N., să se constate calitatea acestuia de lucrător al Securității. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, prin Cererea nr. P2085 din 3 din 26 februarie 2009 adresată autorității de către petentul B.C., s-a solicitat în baza art. 1 alin. (7) din O.U.G.

nr. 24/2008 verificarea sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului fond informativ nr. I 4851 (cotă C.N.S.A.S.), dosar în care pârâtul figurează la filele 22, 24 - 29. Din cuprinsul Notei de constatare nr. DI/I/1930 din 11 august 2010 și din înscrisurile depuse la dosar rezultă că pârâtul a avut gradul de locotenent-colonel în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Argeș, iar în această calitate a desfășurat activități care au îngrădit drepturile și libertățile fundamentale ale omului, recunoscute și garantate de legislația în vigoare la acea dată: dreptul la libertatea de exprimare și libertatea de opinie; dreptul la viață privată; dreptul la liberă circulație, fiind astfel îndeplinite condițiile art. 2 lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008. Pârâtul a formulat întâmpinare în care a invocat excepția lipsei de interes în formularea acțiunii, iar pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. 2. Hotărârea curții de apel Prin Sentința nr. 3822 din 31 mai 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei de interes, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul G.N. și a constatat calitatea pârâtului de lucrător al Securității. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele: În privința excepției lipsei de interes s-a reținut că declanșarea unei verificări în temeiul art. 1 alin. (7) din O.U.G.

nr. 24/2008 nu este condiționată de existența uneia dintre calitățile impuse de art. 3 din lege. Analiza logică a textului duce la concluzia că există două modalități de declanșare a verificărilor, respectiv din oficiu sau la cerere, iar condițiile în cele două situații distincte sunt reglementate în mod distinct. Dacă pentru declanșarea unei verificări în temeiul art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 ar fi necesar ca persoana verificată să aibă una dintre funcțiile impuse de art. 3 din lege, nu s-ar mai justifica condiția suplimentară impusă de art. 1 alin. (7), respectiv formularea unei cereri exprese a persoanei urmărite pentru verificarea ofițerilor și subofițerilor care au instrumentat dosarul său întrucât verificarea s-ar face oricum, din oficiu.

Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut, în esență, faptul că, în speță, sunt întrunite condițiile cumulative impuse de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se reține calitatea pârâtului de lucrător al Securității. Mai precis, instanța a arătat faptul că pârâtul a fost locotenent-colonel în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Argeș și a desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului: dreptul la viață privată (secretul corespondenței), dreptul la libertatea de exprimare și libertatea de opinie, precum și dreptul la liberă circulație. În concret, în cadrul acțiunii informative a unei persoane semnalată că „întreținea legături cu persoane foste legionare, audia și colporta știrile posturilor de radio străine și avea o atitudine protestatară" (dosar cotă C.N.S.A.S.

nr. I 2747), pârâtul a propus și pus în aplicare măsuri informativ-operative pentru „stabilirea tuturor încercărilor de natură ostilă întreprinse de T.A., documentarea lor și întreprinderea măsurilor de prevenire, neutralizare și compromitere pentru a fi izolat în cercul sau mediul în care va încerca să acționeze", „stabilirea dacă acționează sub influența propagandei exercitată de postul de radio Europa Liberă", „identificarea și lucrarea activă a tuturor legăturilor sale semnalate cu preocupări asemănătoare și în special care să afecteze conducătorul partidului și statul, familia prezidențială ori alte cadre de conducere din aparatul central de partid și de stat, documentarea operativă și prevenirea tuturor încercărilor de această natură", "întreprinderea unor măsuri de asigurare la domiciliul obiectivului cu prilejul unor vizite de lucru în județul Argeș a conducerii superioare de partid pentru a preveni eventuale încercări de dezordine". Prima instanță a mai constatat că potrivit documentului întocmit dactilo și semnat olograf de pârât, s-a dispus deschiderea unui nou dosar de urmărire informativă a aceleiași persoane, fiind semnalată că „(...) pregătește să redacteze memorii protestatare care să le adreseze conducerii superioare de partid.

La locul de muncă adoptă o atitudine refractară și violentă cu elevii". De asemenea, Planul de măsuri din 11 octombrie 1982 întocmit dactilo a fost semnat olograf de pârât, iar prin acesta, pârâtul a dispus măsuri informativ-operative care au fost puse parțial în aplicare. Astfel, din materialul probator administrat rezultă că titularul dosarului a fost supravegheat prin rețeaua informativă, a fost filat, i-a fost verificat anturajul și i-a fost interceptată corespondența. Instanța a reținut și faptul că, în aceeași calitate, în dosarul C.N.S.A.S.

nr. I 4851, în cadrul urmăririi informative a unei persoane pentru „intenții de evaziune și comentarii necorespunzătoare", pârâtul a dirijat un informator pe lângă acesta cu sarcina de a-l influența să renunțe la „preocupările de emigrare". În ceea ce privește apărările pârâtului, prima instanță a constatat că majoritatea înscrisurilor administrate în cauză poartă semnătura acestuia, ceea ce demonstrează fără echivoc activitatea desfășurată. 3. Recursul declarat de G.N. Împotriva sentinței curții de apel a formulat recurs în termen legal G.N., invocând dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. Recurentul a reiterat motivele întâmpinării de la fondul cauzei, susținând că: - excepția lipsei de interes a fost greșit soluționată, necoroborându-se dispozițiile art. 1 alin. (7) cu cele cuprinse în art. 3 din O.U.G.

nr. 24/2008; - pe fondul cauzei nu s-a avut în vedere că în intervalul 30 octombrie 1968 - 1 septembrie 1977 a fost pensionat medical, fiind reîncadrat locotenent-colonel la 1 septembrie 1977 până la 15 mai 1986 când a fost pensionat; de asemenea, a susținut că se consideră discriminat față de alte profesii, întrucât orice angajat al fostei Securități sau Miliții este colaborator de drept al Securității, deși și-au desfășurat activitatea potrivit reglementărilor din epoca respectivă. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma recursului declarat, precum și sub toate aspectele, în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că rezolvarea dată de prima instanță, atât în privința excepției, cât și a fondului, este legală, fiind în acord cu normele incidente și probele administrate.

1. Argumente de fapt și de drept relevante Intimatul C.N.S.A.S. a învestit instanța de contencios administrativ competentă, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, cu o acțiune având ca obiect constatarea calității de lucrător al Securității a recurentului-pârât G.N., urmare solicitării exprese a petentului B.C., care formulase Cererea nr. P 2085/03 din 26 februarie 2007 în baza art. 1 alin. (7) din același act normativ. În cauză nu s-a contestat că recurentul-pârât a avut calitatea de ofițer al Securității și nici autenticitatea documentației pe care le-a semnat în această calitate, depuse de C.N.S.A.S. în susținerea acțiunii.

Apărările formulate la fondul cauzei au fost reiterate în recurs, ele vizând lipsa interesului procesual al C.N.S.A.S., respectiv, pe fondul cauzei, natura activităților desfășurate și contextul epocii respective. Achiesând în întregime dezlegările pe care le-a dat judecătorul de la prima instanță, Înalta Curte reține, la rândul său, următoarele considerente, corespunzătoare criticilor recurentului. Referitor la excepția lipsei recurentului Teza recurentului, potrivit căreia C.N.S.A.S. nu justifică un interes direct în promovarea acțiunii, întrucât el nu se află în niciuna dintre situațiile enumerate la art. 3 din același act normativ, adică nu îndeplinește vreuna din demnitățile ori funcțiile respective, este lipsită de suport.

Prima instanță a stabilit corect că modalitățile de declanșare a procedurii de verificare a calității de lucrător se realizează diferit în cele două ipoteze reglementate de art. 1 alin. (7), respectiv art. 3 din ordonanța de urgență. În ceea ce îl privește pe recurent, acesta a fost verificat sub aspectul calității de lucrător în temeiul art. 1 alin. (7), potrivit căruia „persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informații la completarea dosarului și poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului”.

Dacă legiuitorul ar fi considerat că poate fi atribuită calitatea de lucrător numai acelora care sunt vizați de art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008 atunci prevederea anterior citată ar fi fost inutilă, câtă vreme verificările pentru persoanele indicate de la lit. a) la z) a art. 3 pot demara la cererea oricărui cetățean român sau chiar din oficiu. Prin urmare excepția invocată este nefondată, fiind corect respinsă de prima instanță. Referitor la fondul cauzei Potrivit definiției legale din art. 2 lit. a) al O.U.G. nr. 24/2008, este lucrător al Securității „orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului”.

Cum s-a arătat, recurentul contestă că prin activitățile pe care le-a desfășurat în calitate de ofițer al Securității ar fi „suprimat sau îngrădit drepturile fundamentale” ale lui B.C., subiectul activ calificat ce a generat procedura de față. Această susținere este contrazisă de documentele depuse în probațiune de intimatul C.N.S.A.S., la care a făcut referire judecătorul fondului, îndeosebi de cele aflate la dosar, toate întocmite în cursul anului 1979 sub comanda recurentului și toate vizându-l pe B.C., care „este cunoscut în bază ca sectant ilegal penticostal disident; în anul 1977 a mai fost avertizat pentru atitudine de natură ostilă; C.S. este lucrat în DVI pentru intenție de a trece fraudulos frontiera”.

În vederea cunoașterii și supravegherii informative a acestei persoane au fost instruiți și dirijați mai mulți informatori care au dat declarații detaliate despre anturajul, preocupările și viața personală a acesteia. Ca urmare, este pe deplin justificată concluzia fondului în sensul îndeplinirii condiției prevăzută de art. 2 lit. a) precitat pentru constatarea calității de lucrător a recurentului-pârât. În privința perioadei în care au fost întocmite înscrisurile menționate, Înalta Curte remarcă, așa cum deja s-a arătat, că majoritatea sunt datate 1979, perioadă în care recurentul era în activitate potrivit propriilor declarații (fusese reîncadrat în anul 1977 după o perioadă îndelungată de concediu medical).

De altfel, câtă vreme nu a contestat autenticitatea documentației prezentate de C.N.S.A.S. această operare este și nepertinentă. Recurentul nu își poate justifica generic acțiunile prin care a încălcat în mod evident drepturile și libertățile fundamentale ale persoanelor urmărite prin invocarea reglementărilor „epocii” respective, câtă vreme Constituția din anul 1965 prevedea la art. 28 dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor, la art. 30 dreptul la libertatea conștiinței, iar la art. 32 dreptul la viață privată. În plus, după cum constant a reținut Curtea Constituțională, de ex. în Dec. nr. 1309/2011, O.U.G.

nr. 24/2008 „urmărește deconspirarea prin consemnarea publică a persoanelor care au participat la activitatea de poliție politică comunistă, fără să promoveze răspunderea juridică și politică a acestora și fără să creeze premisele unei forme de răspundere morală și juridică colectivă, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informații, în condițiile lipsei de vinovăție și a vreunei încălcări a drepturilor omului și a libertăților fundamentale”. 2. Temeiul legal al soluției adoptate Pentru considerentele expuse la pct. II.1 din prezenta decizie, constatând că nu au fost identificate motive de modificare ori casare a sentinței atacate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul de față, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de G.N. împotriva Sentinței nr. 3822 din 31 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 iunie 2012. Procesat de GGC - AZ