ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2457/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat constatarea existentei calității de lucrător al Securității, în privința pârâtului P.F. In motivarea acțiunii, s-a arătat că urmare a cererii de verificare adresată C.N.S.A.S. la data de 19 martie 2009 de către B.C., s-a procedat la verificarea pârâtului sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității, din cuprinsul Notei de constatare nr. DI 1901 din 30 iulie 2010 și a înscrisurilor atașate acesteia stabilindu-se că pârâtul, având gradul de căpitan în cadrul Serviciului F. din Inspectoratul Județean de Securitate Olt, a desfășurat activitatea de dirijare de surse pe lângă persoane aflate în atenția securității, pentru motive politice.

In cadrul activității desfășurate pârâtul a instruit colaboratorii din subordine să semnaleze comportarea și comentariile urmăriților, să urmărească poziția prezentă a urmăritului la locul de muncă și să-i stabilească anturajul, să stabilească care sunt relațiile urmăritului cu salariații de la centrul de proiectări și cercetări, atare activități fiind de natură să suprime drepturi și libertăți fundamentale recunoscute și garantate de legislația în vigoare la acea dată, respectiv dreptul la libertate de exprimare și dreptul la viață privată. Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate, susținând că supravegherea informativă pe care a desfășurat-o se încadrează în dispozițiile art. 224 C. proc.

pen., astfel că nu se poate reține încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. A invocat de asemenea excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 24/2008, modificată și republicată. Prin sentința civilă nr. 3853 din 31 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale ca neîntemeiată, admițându-se acțiunea formulată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu P.F. S-a constatat calitatea de lucrător al securității în privința pârâtului. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în ce privește cerere de sesizare formulată, că nu au fost invocate texte de lege care încalcă dispozițiile constituționale, instanța de control pronunțându-se în mod constant în sensul respingerii acestor excepții.

Pe fondul cauzei, s-a constatat din probatoriul administrat că pârâtul a instruit în mod direct și nemijlocit o rețea de informatori care avea ca și atribuții informarea organelor de securitate supra activității unei persoane semnalate cu comentarii dușmănoase la adresa conducerii de partid de la acea dată, precum și că pârâtul dispunea, în urma notelor întocmite de către informatori, măsuri în ceea ce privește supravegherea informativă a unei persoane. În raport cu cele reținute, judecătorul fondului a constatat îndeplinită prima condiție impusă de prevederea art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, în sensul că pârâtul a avut calitatea de luptător al fostelor organe de Securitate. S-a apreciat îndeplinită și cea de-a doua condiție impusă de textul de lege, în sensul că prin acțiunile întreprinse în calitatea sa de angajat al Inspectoratului Județean de Securitate Olt, pârâtul a adus atingere dreptului la liberă exprimare, respectiv dreptului la viață privată.

Împotriva sentinței civile nr. 3853 din data de 31 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs în termen legal pârâtul P.F., prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, casarea hotărârii atacate și judecarea pe fond a cauzei în baza probelor existente la dosar, prin care să se recunoască recurentului calitatea oficială și legală pe care o are în prezent, aceea de ofițer de informații cu gradul de colonel în rezervă. A învederat recurentul că instanța de fond nu s-a pronunțat corect cu privire la excepțiile de neconstituționalitate invocate în fața primei instanțe, cererea de sesizare a Curții Constituționalitate fiind respinsă în mod simplist, cu motivarea că nu au fost invocate articolele din Constituția României.

A solicitat recurentul a se constata că a indicat, prin cererea depusă la instanța de fond, articolele din O.U.G. nr. 24/2008 ce contravin prevederilor constituționale. Pe de altă parte, recurentul a precizat că judecătorul fondului și-a întemeiat sentința numai pe faptul îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, Și nu a luat în considerare împrejurarea că numitul B.C. nu a fost în atenția sa ci a unui alt compartiment, dar care era în perfectă legalitate cu jurisdicția vremii pentru trecutul legionar al acestuia. Mai mult, s-a arătat că la acea dată B.C. lucra într-un obiectiv unde se concentrau date secrete, iar în baza unor informații existau suspiciuni că acesta se afla în atenția unor servicii de informații străine.

De asemenea, a relevat recurentul că a lucrat și în actualul serviciu de informații și că în conformitate cu legea actuală a siguranței naționale activitățile de sorginte fascistă au rămas în continuare în atenție. În fine, recurentul a susținut că nu a încălcat drepturile și libertățile fundamentale ale omului, iar B.C. nu numai că și-a păstrat funcția de contabil dar chiar a fost promovat ca șef birou contabilitate. Intimatul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității nu a depus întâmpinare. Recursul este fondat și va fi admis, cu consecința casării sentinței atacate și a trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, „1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. 2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți, sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.

3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale". De asemenea, în condițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, „Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile”. În cauză, se constată că excepția de neconstituționalitate invocată în fața primei instanțe de către reclamantul P.N.F.

viza, pe de o parte, în integralitate dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, cu modificările și completările ulterioare, ca fiind contrare prevederilor art. 21 din Constituția României, și, pe de altă parte, în mod special art. 2 lit. a), art. 8 alin. (1) lit. a) și art. 11 alin. (1) din același act normativ, ca fiind contrare art. 21 alin. (1), art. 23 alin. (11), art. 58 alin. (1) din Constituția României și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Instanța de fond a respins în mod neîntemeiat, prin sentința atacată (și nu printr-o încheiere motivată, așa cum prevede expres art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992), cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate invocată de reclamantul P.N.F., statuând eronat că nu au fost invocate textele de lege care încalcă dispozițiile constituționale criticile formulată nu vizează o relație de neconformitate a textelor de lege și că în mod constant instanța de control constituțional s-a pronunțat în sensul respingerii acestor excepții. Rezultă, în mod evident, din cele invocate de reclamantul P.N.F., că este îndeplinită în cauză condiția prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, aceea a legăturii dintre dispozițiile legale criticate ca fiind neconstituționale și soluționarea cauzei cu care a fost investită curtea de apel.

Sunt întrunite și cerințele indicate de art. 29 alin. (2) și (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât, pe de o parte, excepția de neconstituționalitate a fost invocată la cererea reclamantului și, pe de altă parte, nu s-a pronunțat, anterior, o decizie a Curții Constituționale de constatare a neconstituționalității prevederilor legale criticate de reclamant ca fiind neconforme cu legea fundamentală. Instanța de recurs, în cadrul controlului judiciar în materie, analizează numai încheierea (în cauză sentința) prin care instanța de fond a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate prin prisma prevederilor art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată.

Cu alte cuvinte, instanța de control judiciar analizează condițiile de admisibilitate a excepției, acționând în limitele sesizării, astfel că atunci când constată, cum este situația în speță, că încheierea (sentința) recurată nesocotește aceste condiții, ea va casa hotărârea atacată. Dar, după casarea încheierii (în speță a sentinței), instanța de recurs nu va putea sesiza ea însăși Curtea Constituțională, prin decizia pronunțată, pentru că în acest caz s-ar încălca dispozițiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 care prevăd că instanța de contencios constituțional trebuie să fie sesizată printr-o încheiere motivată de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate.

In raport de cele mai sus arătate, reținându-se că sunt întemeiate motivele invocate în cauză de recurentul P.N.F., referitoare la nelegalitatea soluției pronunțate de instanța de fond asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale, urmează a se dispune, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, admiterea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 3853 din data de 31 mai 2011'a Curții de Apel București, secția VIII-a de contencios administrativ și fiscal, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre soluționare aceleiași instanțe pentru realizarea procedurii reglementate de art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, și pentru a se pronunța din nou, ulterior sesizării Curții Constituționale, asupra acțiunii prin care Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat constatarea calității pârâtului P.N.F.

de lucrător al Securității. Cu prilejul rejudecării, instanța de trimitere, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, va avea în vedere împrejurarea că verificarea calității de lucrător al Securității poate fi realizată numai cu privire la ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului de urmărire a persoanei care a formulat cererea de verificare, iar nu și cu privire la ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarelor altor persoane care nu au formulat cerere de verificare în temeiul prevederilor legale menționate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de P.F. împotriva sentinței civile nr. 3853 din 31 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 mai 2012.