ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 612/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. Obiectul cererii Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul C.N.S.A.S. a chemat în judecată pe pârâții I.I., A.D.P.I., D.I., M.O. și H.V., solicitând să se constate calitatea de colaboratori, respectiv lucrători ai Securității a pârâților. În motivarea, în fapt, a cererii, reclamantul a arătat, în esență, că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. a) și b) din O.U.G. nr. 24/2008, pârâții furnizând informații care se referă la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, așa cum rezultă din actele dosarului, iar acțiunile lor în această calitate au încălcat dreptul de exprimare și libertatea opiniilor, secretul corespondenței și dreptul la viață privată.

De asemenea, în ceea ce privește pe pârâtul I.I., se susține că acesta a avut calitatea de lucrător al Securității, pârâtul având calitatea de ofițer, iar acțiunile sale în această calitate au încălcat dreptul la viață privată a celor semnalați, a anturajului și rudelor acestora. Prin încheierea din data de 09 iunie 2009, Curtea a dispus, în temeiul art. 165 C. proc. civ., în ceea ce privește pe pârâții I.I., A.D.P.I. și H.V., disjungerea cererii, cauza fiind în stare de judecată doar cu privire la pârâții D.I. și M.O. Urmare a disjungerii s-a format un nou dosar cu nr. 8201/2/2009, iar Curtea, având în vedere că acțiunea este în stare de judecată în ceea ce privește pe pârâții I.I. și A.D.P.I., a dispus disjungerea cererii de chemare în judecată în ce privește pârâtul H.V.

pentru administrarea probei cu martori și a acordat termen la 05 ianuarie 2010 în cunoștința părților. Prin sentința civilă nr. 3087 din 06 octombrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a a admis acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S. în contradictoriu cu pârâții I.I. și A.D.P.I., constatând că pârâtul A.D.P.I. a avut calitatea de colaborator al Securității, iar pârâtul I.I. a avut calitatea de lucrător al Securității, cauza privind pe pârâtul H.V. fiind disjunsă, fiind acordat termen la data de 05 ianuarie 2010. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul A.D.P.I., care prin decizia nr. 3753 din 28 iunie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost admis, hotărârea atacată fiind casată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.

La data de 04 octombrie 2011, președintele completului de judecată C 11F a formulat cerere de abținere, ce a admisă prin încheierea dată în Camera de Consiliu, la data de 11 octombrie 2011, dispunându-se, totodată, înaintarea cauzei la Registratură în vederea repartizării aleatorii. Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a CAF la data de 31 octombrie 2011 sub nr. 8201/2/2009*. Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 2488 din 5 aprilie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâții A.D.P.I. și I.I.; a constatat că pârâtul A.D.P.I. a avut calitatea de colaborator al Securității, iar pârâtul I.I.

a avut calitatea de lucrător al Securității. În ceea ce privește acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul A.D.P.I., instanța de fond a reținut, din probele administrate în cauză de reclamant, ca fiind îndeplinită prima condiție impusă de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, pe parcursul colaborării cu organele de Securitate, pârâtul furnizând informații sub formă de note scrise despre atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

În raport de conținutul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, Curtea a reținut că prin informațiile furnizate, pârâtul a denunțat atitudini considerate a fi potrivnice regimului totalitar, iar acestea vizau îngrădirea dreptul la libertatea de exprimare a persoanelor vizate în notele informative întocmite ca urmare a angajamentului de colaborare cu structurile Securității, fiind de natură a atrage consecințe negative asupra persoanelor indicate, apreciind astfel că în cauză sunt îndeplinite și celelalte două condiții prevăzute de dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Sub aspectul celei de-a treia condiții enunțate, prima instanță a observat că interpretările gramaticală, logico - sistematică și teleologică ale prevederilor legale anterior indicate, conduc la concluzia certă că nu este necesar, pentru ca o persoană să fie încadrată în categoria colaboratorilor poliției politice, ca activitatea acesteia să fie adus efectiv atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, fiind suficient ca ea să fi fost îndreptată împotriva acestor drepturi și libertăți și să fi fost aptă să le aducă atingere. Activitatea concretă a pârâtului, astfel cum rezultă din materialul probator, a determinat o supraveghere îndeaproape a persoanelor despre care dăduse informații.

În concluzie, a reținut că informațiile furnizate de pârât au îngrădit dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, precum și dreptul la viață privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice. Cu privire la cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul I.I., instanța de fond a reținut că, analiza documentelor depuse de reclamant în probațiune conduce la concluzia categorică a întrunirii condiții prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Cu privire la prima condiție nu s-a contestat semnătura existentă pe înscrisurile atașate de reclamant în dovedire, fiind dovedită deci calitatea specială cerută de lege, iar cu privire la cea de-a doua condiție se reține că măsurile dispuse au avut ca scop în esență de a depista poziția ostilă/atitudinea dușmănoasă a celor urmăriți față de politica partidului și statului, a conducerii acestora, față de regimul comunist, vădind interesul pentru opiniile celor vizați relativ la aspectele menționate, pentru anturajul acestora, pentru opiniile și opțiunile religioase ale acestora.

Acest interes, pus în practică prin măsurile dispuse, coroborat cu urmările pe care le antrena împotriva celor vizați probează un mecanism specific de supraveghere polițienească extrem de intrusiv în viața privată a celor urmăriți și o grevare a dreptului la viață privată, a exercitării libertății de exprimare, de opinie și de conștiință, a libertății religioase, adică exact a acelor libertăți care conturează personalitatea unui om, care dau măsura demnității acestuia, grevare care, în raport de sistemul de valori al fiecăruia dintre cei vizați, poate echivala cu o suprimare efectivă a acestor libertăți. Toate aceste acțiuni ale pârâtului vizând urmărirea îndeaproape a întregii vieți a unor persoane, dar și opiniile acestora persoane constituie activități prin care s-au suprimat/îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

A reținut judecătorul fondului că, astfel cum reiese din documentele anexate, activitatea pârâtului se remarcă prin acțiunile ce au ce au avut ca efect îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, respectiv dreptul la viața privată, iar prin aceasta încălcându-se concomitent, și dreptul fundamental la libertatea de opinie și de exprimare, acțiunile pârâtului fiind grave și constituind acte de poliție politică în accepțiunea legii, adică vizează „instaurarea și menținerea puterii totalitar comuniste, precum și suprimarea sau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului”. Recursul Împotriva hotărârii instanței de fond au declarat recurs pârâții A.S.D. și I.I.

, recurentul – pârât A.S.D. declarând recurs și împotriva Încheierii din 29 martie 2012 a Curții de Apel București. În motivarea recursului, recurentul I.I. a susținut, în esență, că, prin folosirea surselor, informatorilor sau surselor de ocazie nu a încălcat prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a fi constatat lucrător al securității, considerând ca fiind utilă și necesară activitatea sa din acea perioadă. Cât privește cererea de recurs formulată de recurentul – pârât A.S.D., aceasta nu cuprinde și motivele de recurs pe care se sprijină. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Referitor la recursul dedus judecății de către recurentul – pârât A.S.D., Înalta Curte constată faptul că recursul nu a fost motivat, situație în care va aplica sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 306 C. proc.

civ. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 303 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar la alin. (2) se arată că termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte. Înalta Curte, verificând îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 302 1 C. proc. civ., constată că recurentul nu și-a îndeplinit obligațiile procedurale prevăzute de lege. Potrivit art. 302 1 C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, …motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau,după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

A motiva recursul înseamnă, pe de parte, arătarea motivului de recurs prin identificarea unuia dintre motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., dar și dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței, raportat la motivul de recurs invocat. În cauză, recurentul nu a depus la dosar dezvoltarea motivelor de recurs. Astfel fiind, pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 306 alin. (1) și art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în raport cu faptul că cererea de recurs formulată, nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se sprijină și nici dezvoltarea acestora, se va constata nulitatea recursului. În ceea ce privește recursul declarat de recurentul – pârât I.I., Înalta Curte, analizând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc.

civ., apreciază că recursul este fondat, in limitele și pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Astfel, se reține că prin cererea nr. P 1332/08 din 25 aprilie 2008, adresată C.N.S.A.S. de către petentul B.R., s-a solicitat verificarea, sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității, pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului deschis de securitate pe numele său. În cererea de sesizare a instanței de contencios administrativ, autoritatea publică intimată a invocat ca temei legal dispozițiile art. 1 alin. (7), art. 2 lit. a), art. 8 lit. a), art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare. Într-adevăr, potrivit art. 1 alin. (7) din O.U.G.

nr. 24/2008, „persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia,care au contribuit cu informații la completarea dosarului și poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului. Procedura este aceeași și pentru lucrătorii Securității identificați în urma verificărilor din oficiu, prevăzute de prezenta ordonanță de urgență”. Alin. (8) al aceluiași art. prevede că (8) „De drepturile prevăzute la alin. (1) - (7) beneficiază soțul supraviețuitor și rudele până la gradul al patrulea inclusiv ale persoanei decedate ori moștenitorii săi testamentari”.

Deci, din interpretarea sistematica și teleologică a textelor legal citate mai sus, rezultă în primul rând că, atunci când nu sunt aplicabile dispozițiile art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008, verificarea unei persoane care a aparținut fostelor structuri ale Securității se poate face doar la cererea unei persoane îndreptățite, adică a unei persoane care a fost subiect al unui dosar de urmărire din partea fostelor structuri ale Securității, sau la cererea soțului supraviețuitor și a rudelor acestuia. Totodată, rezultă că cererea de aflare a identității și de verificare a calității de lucrător al Securității îi poate viza exclusiv pe ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului persoanei îndreptățite, care a formulat cererea, iar nu și cu privire la ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarelor altor persoane care nu au formulat cerere de verificare in temeiul dispozițiilor respective.

În speță, numitul B.R. a solicitat verificarea recurentului-pârât I.I. Este obligatoriu, în aceste condiții, ca recurentul să fi contribuit la instrumentarea dosarului informativ al numitului B.R. în scopul constatării calității de lucrător al Securității al recurentului. Din actele depuse la dosarul de fond nu rezultă îndeplinirea condițiilor deja expuse mai sus. Din nota de constatare emisă în temeiul art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 modificată și completată rezultă că recurentul a contribuit la instrumentarea dosarului numiților O.V. și P.A., nicidecum la instrumentarea dosarului persoanei care a cerut verificarea, B.R. În același sens, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a mai pronunțat, în situații similare și prin alte decizii (ex.

decizia nr. 1582/2011, 2562/2011, 5359/2011). Această abordare se regăsește constant în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, făcând și obiectul unei soluții de principiu din data de 11 iunie 2012 având ca obiect interpretarea și aplicarea art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 modificată și completată, care a fost adoptată în exercitarea rolului Înaltei Curți, consacrat de art. 126 alin. (3) din Constituția României și de art. 18 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, anume acela de a veghea la interpretarea și aplicarea unitară a legii. Față de acestea, constatându-se întrunite motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 1 C. proc.

civ., în baza art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ. și art. 20 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, urmează să admită recursul formulat, să se modifice sentința recurată și, pe fond, să se dispună respingerea acțiunii în constatare formulată de C.N.S.A.S.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de A.S.D. împotriva Încheierii din 29 martie 2012 și a Sentinței nr. 2488 din 5 aprilie 2012 ale Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Admite recursul declarat de I.I. împotriva Sentinței nr. 2488 din 5 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința recurată, în sensul că respinge acțiunea în constatare privind pe pârâtul I.I. Menține celelalte dispoziții. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 februarie 2014.