ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7547/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 2126 din 26 martie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul C.M., prin care solicita să se constatate calitatea acestuia de colaborator al Securității. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a apreciat că, în cauză, nu sunt întrunite cerințele art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, reținând următoarele: În conformitate cu textul art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008, pentru ca o persoană să fie declarată colaborator al Securității este nevoie să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: 1) persoana să fi furnizat informații, sub orice formă, organelor de Securitate, informații care să se refere la activități sau 4 atitudini potrivnice regimului totalitar comunist; 2) aceste informații furnizate să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Colaborator al Securității este și persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea, precum și cei care, având calitatea de rezidenți ai Securității, coordonau activitatea informatorilor.

Se retine că din cuprinsul notei de constatare din 07 aprilie 2011 rezultă faptul că pârâtul a fost recrutat la data de 25 decembrie 1982 sub numele conspirativ de „S.", pentru supravegherea informativă a personalului din cadrul G.E.F.P. N. Giurgiu (angajament, fila 28 dosar). Din probele administrate, se retine că, astfel după cum rezultă din nota din 14 martie 1983, semnata „S." (fila 104 dosar instanță), pârâtul a indicat faptul ca marinarul II asculta știrile de la E.L. în cabină și ca acesta obișnuiește sa comenteze știrile cu marinarul I.C., iar în nota datată 09 februarie 1983, pârâtul indica faptul ca marinarii II și I.C. comentează între ei știrile transmise de postul de radio respectiv, făcând afirmații pozitive cu privire la cele ascultate.

Se constată că simplele referiri generice ale pârâtului în notele respective la faptul că doi marinari comentează între ei, în cabină, știrile respective, nu sunt de natură a fi produs repercusiuni asupra marinarilor în cauză. Aceasta întrucât, din cuprinsul notelor pârâtului nu rezultă faptul că respectivele comentarii ar fi fost împotriva regimului politic de atunci, pârâtul nedetaliind despre ce anume știri era vorba, nici care erau în concret comentariile la care achiesau marinarii respectivi. In atare condiții, nu se poate susține cu temei faptul ca informațiile furnizate s-au referit la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar și că ar fi vizat îngrădirea drepturilor fundamentale ale omului, neputându-se prezuma de plano că respectivul conținut al emisiunii radio era în contra regimului, pentru simplul motiv că profilul postului radio respectiv era generic împotriva regimului de la acea vreme.

Atare presupuneri sunt lipsite de substanța câtă vreme din înscrisuri nu rezulta conținutul concret al emisiunii și, respectiv, al comentariilor. Se are în vedere că în nota ofițerului de securitate care a primit nota informativa a paratului s-a menționat faptul că sursa a fost instruita în scopul de a stabili comentariile pe care le face I.C. și dacă este de acord cu politica partidului. Or, de aici rezultă chiar faptul ca informațiile furnizate în cuprinsul notelor nu erau apte de a stabili activitatea sau atitudinea potrivnică regimului totalitar.

La dosar reclamanta nu a anexat ale înscrisuri care sa probeze eventualele informații suplimentare pe care pârâtul le-ar fi furnizat în sensul indicat în subsolul notei informative din 09 februarie 1985. Totodată, din probele administrate nu rezultă nici teza reclamantului în sensul că numitul IC a intrat în evidența Securității și nu s-a probat nici faptul că numitul II ar fi intrat în evidenta Securității ca urmare a notei informative din 14 martie 1983. Aceasta, întrucât reclamanta nu a depus înscrisuri care să confirme o atare susținere.

Pe de alta parte, astfel după cum s-a arătat în cele ce preced, nu este suficientă informarea Securității, pur generică, cu privire la ascultarea și comentarea știrilor difuzate pe postul radio „Europa Liberă" pentru a se constata calitatea de colaborator al Securității, fiind necesar ca din înscrisuri să rezulte dacă informarea făcută de pârât s-a referit la o atitudine potrivnica regimului comunist, ceea ce nu este cazul în speță. Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamantul. În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 C. proc. civ., se arată că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008, instanța de judecată apreciind în mod greșit că informațiile furnizate de pârât nu se refereau la atitudini sau activități potrivnice regimului comunist și nu vizau încălcarea unor drepturi fundamentale; în esență, recurentul susține că ascultarea postului de radio „E.L." reprezenta, prin ea însăși, o atitudine potrivnică regimului comunist. Înalta Curte, examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. Potrivit prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității, cu modificările și completările ulterioare, prin colaborator al Securității se înțelege „persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului". Pentru constatarea calității de colaborator al Securității, în sensul dispozițiilor legale citate, se cere întrunirea a două condiții cumulative: pe de o parte, prin informațiile furnizate lucrătorilor securității să fie denunțate activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și, pe de altă parte, aceste informații să fi vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În cauză, cum judicios și suficient motivat a reținut și instanța de fond, nu sunt îndeplinite cele două condiții cumulative expres prevăzute de lege pentru constatarea calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe intimat, întrucât informațiile furnizate organelor de securitate prin notele informative depuse de reclamant la dosar nu conțin, pe de o parte, în mod esențial, referiri la activități și atitudini vădit și preponderent potrivnice regimului totalitar comunist, și, pe de altă parte, prin informațiile respective nu s-a vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Contrar susținerilor recurentului, ascultarea postului de radio „Europa Liberă" nu poate fi considerată, prin ea însăși, o atitudine potrivnică regimului comunist, iar simpla informare, făcută cu titlu generic, referitoare la „comentariile pozitive" cu privire la emisiunile transmise de postul de radio respectiv, nu poate fi considerată că urmărește îngrădirea drepturilor sau libertăților fundamentale ale omului. Că așa este, rezultă în mod clar din reacția ofițerilor Securității, consemnată în înscrisurile atașate la dosar și evidențiată de recurent în cererea de recurs, potrivit căreia intimatului-pârât i se cerea „de a stabili comentariile ce "le face intenții de evaziune"; nu era suficientă, deci, simpla informare vi referitoare la „comentariile pozitive", ci se impunea „a stabili" aceste comentarii, adică a le concretiza și a le însoți de informări privind eventuala intenție de a părăsi țara.

Așadar, prin modul lor de redactare, aceste note nu pot fi considerate denunțuri privind „atitudini potrivnice regimului comunist", în sensul dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 și, cu atât mai puțin, să conducă la concluzia îndeplinirii condiției de a viza îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale. Pentru considerentele arătate, constatându-se că, în cauză, instanța de fond a dat prevederilor legale incidente o interpretare corectă și a făcut o corectă aplicare a acestora la speță, recursul va fi respins, ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul C.N.S.A.S. împotriva sentinței nr. 2126 din 26 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 3 decembrie 2013.