ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7547/2013

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința nr. 2126 din 26 martie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul

C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul C.M., prin care solicita să se constatate

calitatea acestuia de colaborator al Securității.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a

apreciat că, în cauză, nu sunt întrunite cerințele art. 2 lit. b) din O.U.G. nr.

24/2008, reținând următoarele:

În conformitate cu textul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr.

24/2008, pentru ca o persoană să fie declarată colaborator al Securității este

nevoie să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: 1) persoana să fi

furnizat informații, sub orice formă, organelor de Securitate, informații care

să se refere la activități sau

4

atitudini potrivnice regimului

totalitar comunist; 2) aceste informații furnizate să vizeze îngrădirea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Colaborator al Securității

este și persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane,

prin punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu

pe care îl deținea, precum și cei care, având calitatea de rezidenți ai

Securității, coordonau activitatea informatorilor.

Se retine că din cuprinsul notei de constatare din 07

aprilie 2011 rezultă faptul că pârâtul a fost recrutat la data de 25 decembrie 1982

sub numele conspirativ de „S.", pentru supravegherea informativă a

personalului din cadrul G.E.F.P. N. Giurgiu (angajament, fila 28 dosar).

Din probele administrate, se retine că, astfel după cum

rezultă din nota din 14 martie 1983, semnata „S." (fila 104 dosar

instanță), pârâtul a indicat faptul ca marinarul II asculta știrile de la E.L.

în cabină și ca acesta obișnuiește sa comenteze știrile cu marinarul I.C.,

iar în nota datată 09 februarie 1983, pârâtul indica faptul ca marinarii II

și I.C. comentează între ei știrile transmise de postul de radio

respectiv, făcând afirmații pozitive cu privire la cele ascultate.

Se constată că simplele referiri generice ale pârâtului

în notele respective la faptul că doi marinari comentează între ei, în cabină,

știrile respective, nu sunt de natură a fi produs repercusiuni asupra

marinarilor în cauză. Aceasta întrucât, din cuprinsul notelor pârâtului nu

rezultă faptul că respectivele comentarii ar fi fost împotriva regimului

politic de atunci, pârâtul nedetaliind despre ce anume știri era vorba, nici

care erau în concret comentariile la care achiesau marinarii respectivi. In

atare condiții, nu se poate susține cu temei faptul ca informațiile furnizate

s-au referit la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar și că

ar fi vizat îngrădirea drepturilor fundamentale ale omului, neputându-se

prezuma de plano că respectivul conținut al emisiunii radio era în contra

regimului, pentru simplul motiv că profilul postului radio respectiv era

generic împotriva regimului de la acea vreme. Atare presupuneri sunt lipsite de

substanța câtă vreme din înscrisuri nu rezulta conținutul concret al emisiunii și,

respectiv, al comentariilor.

Se are în vedere că în nota ofițerului de securitate

care a primit nota informativa a paratului s-a menționat faptul că sursa a fost

instruita în scopul de a stabili comentariile pe care le face I.C. și dacă este

de acord cu politica partidului. Or, de aici rezultă chiar faptul ca

informațiile furnizate în cuprinsul notelor nu erau apte de a stabili

activitatea sau atitudinea potrivnică regimului totalitar. La dosar reclamanta

nu a anexat ale înscrisuri care sa probeze eventualele informații suplimentare

pe care pârâtul le-ar fi furnizat în sensul indicat în subsolul notei

informative din 09 februarie 1985.

Totodată, din probele administrate nu rezultă nici teza

reclamantului în sensul că numitul IC a intrat în evidența Securității și nu

s-a probat nici faptul că numitul II ar fi intrat în evidenta Securității ca

urmare a notei informative din 14 martie 1983. Aceasta, întrucât reclamanta nu

a depus înscrisuri care să confirme o atare susținere.

Pe de alta parte, astfel după cum s-a arătat în cele ce

preced, nu este suficientă informarea Securității, pur generică, cu privire la

ascultarea și comentarea știrilor difuzate pe postul radio „Europa Liberă"

pentru a se constata calitatea de colaborator al Securității, fiind necesar ca

din înscrisuri să rezulte dacă informarea făcută de pârât s-a referit la o

atitudine potrivnica regimului comunist, ceea ce nu este cazul în speță.

Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică

și nelegală, a declarat recurs reclamantul.

În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art.

304 pct. 9 și art. 304 C. proc. civ., se arată că hotărârea atacată a fost dată

cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008,

instanța de judecată apreciind în mod greșit că informațiile furnizate de pârât

nu se refereau la atitudini sau activități potrivnice regimului comunist și nu

vizau încălcarea unor drepturi fundamentale; în esență, recurentul susține că

ascultarea postului de radio „E.L." reprezenta, prin ea însăși, o

atitudine potrivnică regimului comunist.

Înalta Curte, examinând sentința atacată, în raport cu

actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum și cu

dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C.

proc. civ., constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în

continuare.

Potrivit prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității, cu modificările

și completările ulterioare, prin colaborator al Securității se înțelege

„persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și

rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin

care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar

comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale

ale omului".

Pentru constatarea calității de colaborator al

Securității, în sensul dispozițiilor legale citate, se cere întrunirea a două

condiții cumulative: pe de o parte, prin informațiile furnizate lucrătorilor

securității să fie denunțate activități sau atitudini potrivnice regimului

totalitar comunist și, pe de altă parte, aceste informații să fi vizat

îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În cauză, cum judicios și suficient motivat a reținut

și instanța de fond, nu sunt îndeplinite cele două condiții cumulative expres

prevăzute de lege pentru constatarea calității de colaborator al Securității în

ceea ce îl privește pe intimat, întrucât informațiile furnizate organelor de

securitate prin notele informative depuse de reclamant la dosar nu conțin, pe

de o parte, în mod esențial, referiri la activități și atitudini vădit și preponderent

potrivnice regimului totalitar comunist, și, pe de altă parte, prin

informațiile respective nu s-a vizat îngrădirea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Contrar susținerilor recurentului, ascultarea postului

de radio „Europa Liberă" nu poate fi considerată, prin ea însăși, o

atitudine potrivnică regimului comunist, iar simpla informare, făcută cu titlu

generic, referitoare la „comentariile pozitive" cu privire la emisiunile

transmise de postul de radio respectiv, nu poate fi considerată că urmărește

îngrădirea drepturilor sau libertăților fundamentale ale omului.

Că așa este, rezultă în mod clar din reacția ofițerilor

Securității, consemnată în înscrisurile atașate la dosar și evidențiată de

recurent în cererea de recurs, potrivit căreia intimatului-pârât i se cerea „de

a stabili comentariile ce "le face intenții de evaziune"; nu era

suficientă, deci, simpla informare

vi

referitoare la „comentariile pozitive",

ci se impunea „a stabili" aceste comentarii, adică a le concretiza și a le

însoți de informări privind eventuala intenție de a părăsi țara.

Așadar, prin modul lor de redactare, aceste note nu pot

fi considerate denunțuri privind „atitudini potrivnice regimului

comunist", în sensul dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008

și, cu atât mai puțin, să conducă la concluzia îndeplinirii condiției de a viza

îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale.

Pentru considerentele arătate, constatându-se că, în

cauză, instanța de fond a dat prevederilor legale incidente o interpretare

corectă și a făcut o corectă aplicare a acestora la speță, recursul va fi

respins, ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și

legală.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E

C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul C.N.S.A.S.

împotriva sentinței nr. 2126 din 26 martie 2012 a Curții de Apel București, secția

a VlII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 3 decembrie

2013.