ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 08.02.2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 649/2013

HOTĂRÂRE
08.02.2013
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 649/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

cauzei

Procedura derulată de

prima instanță

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ și fiscal, reclamantul C.N.S.A.S. a chemat în judecată pe pârâtul

N.C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să

constate calitatea pârâtului de colaborator al securității.

În

motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, în cauză, sunt îndeplinite

condițiile impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu

modificări prin Legea nr. 293/2008, întrucât pârâtul a furnizat informații care

se refereau la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar

comunist, iar acestea au încălcat dreptul de exprimare, libertatea opiniilor și

dreptul la viață privată.

În

întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii

reclamantului, cu motivarea că nu a semnat angajament cu securitatea, cu toate

că reprezentanții acesteia au încercat să îl recruteze, prima dată când avea

vârsta de 17 ani și era elev la liceul din Costești, județul Argeș, iar a doua

dată când satisfăcea stagiul militar. Pârâtul a mai arătat că nu a semnat nicio

notă informativă și nu a transmis nicio informație cu privire la colegii săi (a

se vedea filele 53-58 dosar).

Pârâtul

N.C., a formulat cerere reconvențională în care a solicitat obligarea

reclamantei la plata de daune morale în sumă de 50.000 lei și la publicarea

hotărârii judecătorești favorabile într-un ziar de circulație națională.

În

cauză a fost administrată proba cu înscrisuri la solicitarea ambelor părți.

Pârâtul

a formulat note scrise (filele 111-115 dosar fond).

Hotărârea

Curții de Apel,

Curtea

de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr.

6494 din 07 noiembrie 2011, a admis acțiunea reclamantului C.N.S.A.S. și a

constatat calitatea pârâtului de colaborator al securității.

Pentru

a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut, în esență, faptul că,

în speță, sunt întrunite condițiile cumulative impuse de art. 2 lit. b) din

O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008.

În

concret, instanța a arătat faptul că, din analiza rapoartelor depuse la dosar

și menționate în nota de constatare, rezultă că pârâtul a furnizat informații

care se pot încadra în textul legal anterior individualizat.

În

opinia judecătorului fondului, împrejurarea că pârâtul avea la data recrutării

de către securitate, nu prezintă nicio relevanță juridică, întrucât O.U.G. nr. 24/2008

are în vedere persoanele care la data colaborării cu instituția aflată în

discuție împliniseră vârsta de 16 ani.

În

raport de soluția pronunțată pe acțiunea principală, curtea de apel a apreciat

că nu sunt temeiuri pentru admiterea cererii reconvenționale.

Recursul

declarat de pârâtul N.C.

În

recursul său, pârâtul a solicitat modificarea sentinței, în sensul respingerii

acțiunii reclamantului.

3.1.

În primul motiv de recurs, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., recurentul susține că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină.

Recurentul

arată că prima instanță și-a însușit situația de fapt prezentată de reclamantul

C.N.S.A.S., fără a răspunde la apărările sale formulate în cadrul întâmpinării

depuse la dosar.

3.2.

În cel de-al doilea motiv de recurs, încadrat în drept în dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ., recurentul a susținut faptul că sentința contestată este

dată cu încălcarea și aplicarea greșită a art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008,

aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008.

În

dezvoltarea acestui motiv de recurs, partea a arătat că cele două condiții

impuse de norma anterior individualizată nu sunt întrunite, în condițiile în

care la dosarul cauzei nu există nicio notă informativă semnată de aceasta.

II.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului.

Analizând

sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent și a apărărilor

cuprinse în întâmpinare, dar și din oficiu, în baza art. 304

1

C.

proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că recursul este

fondat.

Argumentele

de fapt și de drept relevante,

Intimatul-reclamant

C.N.S.A.S. a investit instanța de contencios administrativ cu acțiunea având ca

obiect constatarea calității pârâtului N.C. de colaborator al securității.

Verificările

au fost efectuate de intimatul-reclamant din oficiu, în temeiul prevederilor art.

3 lit. c) coroborat cu art. 5 alin. (1), teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008,

aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, având în vedere funcția publică

ocupată de pârât.

După

finalizarea acestor verificări, recurentul-reclamant a întocmit nota de

constatare nr. S/DI/I/3645 din 23 noiembrie 2009 (filele 18-19 dosar fond), în

baza căreia a sesizat instanța de contencios administrativ cu prezenta acțiune

în constatarea calității intimatului-pârât de colaborator al securității,

acțiune la care a atașat înscrisurile doveditoare.

Prima

instanță, în urma analizării actelor depuse la dosar, a ajuns la concluzia că,

în speță, sunt îndeplinite ambele condiții impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr.

24/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008.

Această

concluzie nu este împărtășită de instanța de control judiciar pentru motivele

care vor fi prezentate în continuare.

Textul

normativ aflat în discuție instituie două condiții pentru dobândirea calității

de colaborator al securității:

1) Persoana să fi

furnizat organelor de securitate „informații, indiferent sub ce formă, precum

și note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii securității”.

2) Informațiile

furnizate să denunțe activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar

comunist și să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Pe

aspectul îndeplinirii acestor condiții, instanța de control judiciar reține

faptul că, într-adevăr, intimatul a fost recrutat în calitate de colaborator al

securității la data de 20 august 1974.

Recurentul

a semnat angajamentul având un nume conspirativ de colaborator (fila 38 dosar

fond).

Din

materialul probator administrat în cauză rezultă faptul că informațiile

furnizate Securității de către intimat nu au vizat activități sau atitudini

potrivnice regimului totalitar comunist.

Astfel

singurul document care face referire la activitatea de „colaborator” a

intimatului, întocmit la data de 30 octombrie 2977 și denumit „notă de analiză

a colaboratorului” consemnează faptul că acesta „a furnizat materiale

informative și pentru unii colegi care poartă corespondență cu persoane din

Franța”, însă „o parte negativă a colaboratorului a fost aceea că materialul

scris a fost telegrafic, nu o notă dezvoltată și amănunțită”. În plus, în

cadrul aceluiași document se apreciază faptul că „nu sunt exploatate suficient

posibilitățile informative ale celui în cauză” (a se vedea fila 39 dosar fond).

Ca

atare, o astfel de informare, prin conținutul său, nu dezvăluia o activitate

potrivnică regimului totalitar comunist, după cum nu se poate reține nici că ar

fi vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Mai

mult decât atât, instanța de control judiciar reține faptul că recurenta nu a

depus la dosar nicio notă informativă semnată de intimat pentru a justifica

calitatea acestuia de colaborator al securității.

În

cadrul probatorului, recurenta a prezentat doar o serie de înscrisuri, respectiv

referate cu propuneri de recrutare a intimatului, cu verificările efectuate în

acest sens, precum și note în legătură cu profilul său moral (a se vedea filele

27-34 dosar fond).

Față

de cele anterior prezentate, Înalta Curte constată că este fondat motivul de

recurs reglementat de art. 304 pct., 9 C. proc. civ.

Față

de soluția pronunțată pe acest motiv de recurs, instanța de control judiciar

apreciază că nu se mai impune analizarea motivului de modificare prevăzut de art.

304 pct. 7 C. proc. civ.

Temeiul

legal al soluției adoptate în recurs.

Pe

cale de consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) și alin. (3)

modificată, va admite recursul, va modifica sentința atacată, în sensul că va

respinge ca neîntemeiată acțiunea reclamantului C.N.S.A.S.

Admite recursul

declarat de pârâtul N.C. împotriva sentinței civile nr. 6494 din 7 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată și în fond respinge acțiunea reclamantului C.N.S.A.S., ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 8 februarie 2013.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2013-02-26
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1736/2013
la foști ofițeri de securitate, planând suspiciunea că aceste înscrisuri sunt întrutotul credibile. Hotărârea pronunțată de prima instanță aduce atingere dispozițiilor art. 53 din Constituția României. Prin admiterea cererii reclamantului-p
ÎCCJ 2013-02-21
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1174/2013
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Procedura derulată de prima instanță Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios admini
ÎCCJ 2013-02-05
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 564/2013
SUA și Franței. De asemenea candidatul a arătat că elevul M. N. susține pe R. N. în manifestările sale având aceleași concepții.” Învederează reclamantul că, potrivit documentelor din dosarul fond rețea (cotă C.N.S.A.S.) al cărui titular es
ÎCCJ 2014-10-23
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3949/2014
ntul a susținut că, în cauză, informațiile furnizate de pârât au vizat îngrădirea dreptului la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor, prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din Declarația Unive
ÎCCJ 2013-03-22
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3581/2013
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prima instanță a) Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ
Sursă