ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 649/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 649/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele
cauzei
Procedura derulată de
prima instanță
Prin acțiunea
înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios
administrativ și fiscal, reclamantul C.N.S.A.S. a chemat în judecată pe pârâtul
N.C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să
constate calitatea pârâtului de colaborator al securității.
În
motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, în cauză, sunt îndeplinite
condițiile impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu
modificări prin Legea nr. 293/2008, întrucât pârâtul a furnizat informații care
se refereau la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar
comunist, iar acestea au încălcat dreptul de exprimare, libertatea opiniilor și
dreptul la viață privată.
În
întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii
reclamantului, cu motivarea că nu a semnat angajament cu securitatea, cu toate
că reprezentanții acesteia au încercat să îl recruteze, prima dată când avea
vârsta de 17 ani și era elev la liceul din Costești, județul Argeș, iar a doua
dată când satisfăcea stagiul militar. Pârâtul a mai arătat că nu a semnat nicio
notă informativă și nu a transmis nicio informație cu privire la colegii săi (a
se vedea filele 53-58 dosar).
Pârâtul
N.C., a formulat cerere reconvențională în care a solicitat obligarea
reclamantei la plata de daune morale în sumă de 50.000 lei și la publicarea
hotărârii judecătorești favorabile într-un ziar de circulație națională.
În
cauză a fost administrată proba cu înscrisuri la solicitarea ambelor părți.
Pârâtul
a formulat note scrise (filele 111-115 dosar fond).
Hotărârea
Curții de Apel,
Curtea
de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr.
6494 din 07 noiembrie 2011, a admis acțiunea reclamantului C.N.S.A.S. și a
constatat calitatea pârâtului de colaborator al securității.
Pentru
a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut, în esență, faptul că,
în speță, sunt întrunite condițiile cumulative impuse de art. 2 lit. b) din
O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008.
În
concret, instanța a arătat faptul că, din analiza rapoartelor depuse la dosar
și menționate în nota de constatare, rezultă că pârâtul a furnizat informații
care se pot încadra în textul legal anterior individualizat.
În
opinia judecătorului fondului, împrejurarea că pârâtul avea la data recrutării
de către securitate, nu prezintă nicio relevanță juridică, întrucât O.U.G. nr. 24/2008
are în vedere persoanele care la data colaborării cu instituția aflată în
discuție împliniseră vârsta de 16 ani.
În
raport de soluția pronunțată pe acțiunea principală, curtea de apel a apreciat
că nu sunt temeiuri pentru admiterea cererii reconvenționale.
Recursul
declarat de pârâtul N.C.
În
recursul său, pârâtul a solicitat modificarea sentinței, în sensul respingerii
acțiunii reclamantului.
3.1.
În primul motiv de recurs, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 7 C. proc.
civ., recurentul susține că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
Recurentul
arată că prima instanță și-a însușit situația de fapt prezentată de reclamantul
C.N.S.A.S., fără a răspunde la apărările sale formulate în cadrul întâmpinării
depuse la dosar.
3.2.
În cel de-al doilea motiv de recurs, încadrat în drept în dispozițiile art. 304
pct. 9 C. proc. civ., recurentul a susținut faptul că sentința contestată este
dată cu încălcarea și aplicarea greșită a art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008,
aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008.
În
dezvoltarea acestui motiv de recurs, partea a arătat că cele două condiții
impuse de norma anterior individualizată nu sunt întrunite, în condițiile în
care la dosarul cauzei nu există nicio notă informativă semnată de aceasta.
II.
Considerentele Înaltei Curți asupra recursului.
Analizând
sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent și a apărărilor
cuprinse în întâmpinare, dar și din oficiu, în baza art. 304
1
C.
proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că recursul este
fondat.
Argumentele
de fapt și de drept relevante,
Intimatul-reclamant
C.N.S.A.S. a investit instanța de contencios administrativ cu acțiunea având ca
obiect constatarea calității pârâtului N.C. de colaborator al securității.
Verificările
au fost efectuate de intimatul-reclamant din oficiu, în temeiul prevederilor art.
3 lit. c) coroborat cu art. 5 alin. (1), teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008,
aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, având în vedere funcția publică
ocupată de pârât.
După
finalizarea acestor verificări, recurentul-reclamant a întocmit nota de
constatare nr. S/DI/I/3645 din 23 noiembrie 2009 (filele 18-19 dosar fond), în
baza căreia a sesizat instanța de contencios administrativ cu prezenta acțiune
în constatarea calității intimatului-pârât de colaborator al securității,
acțiune la care a atașat înscrisurile doveditoare.
Prima
instanță, în urma analizării actelor depuse la dosar, a ajuns la concluzia că,
în speță, sunt îndeplinite ambele condiții impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr.
24/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008.
Această
concluzie nu este împărtășită de instanța de control judiciar pentru motivele
care vor fi prezentate în continuare.
Textul
normativ aflat în discuție instituie două condiții pentru dobândirea calității
de colaborator al securității:
1) Persoana să fi
furnizat organelor de securitate „informații, indiferent sub ce formă, precum
și note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii securității”.
2) Informațiile
furnizate să denunțe activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar
comunist și să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale
omului.
Pe
aspectul îndeplinirii acestor condiții, instanța de control judiciar reține
faptul că, într-adevăr, intimatul a fost recrutat în calitate de colaborator al
securității la data de 20 august 1974.
Recurentul
a semnat angajamentul având un nume conspirativ de colaborator (fila 38 dosar
fond).
Din
materialul probator administrat în cauză rezultă faptul că informațiile
furnizate Securității de către intimat nu au vizat activități sau atitudini
potrivnice regimului totalitar comunist.
Astfel
singurul document care face referire la activitatea de „colaborator” a
intimatului, întocmit la data de 30 octombrie 2977 și denumit „notă de analiză
a colaboratorului” consemnează faptul că acesta „a furnizat materiale
informative și pentru unii colegi care poartă corespondență cu persoane din
Franța”, însă „o parte negativă a colaboratorului a fost aceea că materialul
scris a fost telegrafic, nu o notă dezvoltată și amănunțită”. În plus, în
cadrul aceluiași document se apreciază faptul că „nu sunt exploatate suficient
posibilitățile informative ale celui în cauză” (a se vedea fila 39 dosar fond).
Ca
atare, o astfel de informare, prin conținutul său, nu dezvăluia o activitate
potrivnică regimului totalitar comunist, după cum nu se poate reține nici că ar
fi vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Mai
mult decât atât, instanța de control judiciar reține faptul că recurenta nu a
depus la dosar nicio notă informativă semnată de intimat pentru a justifica
calitatea acestuia de colaborator al securității.
În
cadrul probatorului, recurenta a prezentat doar o serie de înscrisuri, respectiv
referate cu propuneri de recrutare a intimatului, cu verificările efectuate în
acest sens, precum și note în legătură cu profilul său moral (a se vedea filele
27-34 dosar fond).
Față
de cele anterior prezentate, Înalta Curte constată că este fondat motivul de
recurs reglementat de art. 304 pct., 9 C. proc. civ.
Față
de soluția pronunțată pe acest motiv de recurs, instanța de control judiciar
apreciază că nu se mai impune analizarea motivului de modificare prevăzut de art.
304 pct. 7 C. proc. civ.
Temeiul
legal al soluției adoptate în recurs.
Pe
cale de consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) și alin. (3)
C. proc. civ., coroborat cu art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004,
modificată, va admite recursul, va modifica sentința atacată, în sensul că va
respinge ca neîntemeiată acțiunea reclamantului C.N.S.A.S.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de pârâtul N.C. împotriva sentinței civile nr. 6494 din 7 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Modifică sentința
atacată și în fond respinge acțiunea reclamantului C.N.S.A.S., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 8 februarie 2013.