ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1736/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 22 iunie 2010, reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul T.C.L.D., a solicitat să se constate calitatea acestuia de colaborator al securității. Reclamantul a arătat că prin cererea nr. P/2668 din 08 din 25 iulie 2008, adresată C.N.S.A.S. de către publicația A.C. s-a solicitat; verificarea, sub aspectul constatării calității de colaborator al securității, în ceea ce îl privește pe pârât, ținând cont de faptul că pârâtul deține funcția de director al Teatrului I.C.

din București. În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că pârâtul are calitatea de colaborator al Securității, acest fapt rezultând în urma analizei materialelor furnizate de acesta în perioada colaborării cu organele de securitate, fiind îndeplinite cerințele legale prevăzute de legiuitor la art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008. Astfel, în ceea ce privește prima condiție, aceasta este asigurată, informațiile furnizate securității referindu-se la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist. În acest sens, reclamantul a făcut referire la documentul intitulat „Notă" furnizată de pârât la data de 18 ianuarie 1952, precum și la nota informativă din data de 23 ianuarie 1952, în care pârâtul denunță faptul că elevi de liceu trimit pachete de alimente și scrisori în munți.

Urmare a acestei note, organele de securitate au dispus măsuri urgente de identificare și de adâncire a informației, precum și identificarea persoanelor menționate în notă. În susținerea acțiunii sunt și notele informative furnizate de pârât, în perioada anilor 1959 și 1961, și identificate în dosarul unui cunoscut regizor de la studioul Sahia. Notele furnizate sunt dactilografiate și atribuite în antet sursei, cu numele conspirativ al pârâtului. Din caracterizările întocmite de ofițeri și aflate în dosarul de rețea al cărui titular este pârâtul, rezultă că acesta a furnizat informații despre regizorul B.P., iar pe baza informațiilor furnizate de agent s-au deschis acțiuni de verificare asupra unor elemente care se manifestau dușmănos și intenționau să fugă din țară.

Astfel a furnizat material despre P.B., urmărit de serviciul X. Aceste caracterizări dovedesc legătura între persoana pârâtului și notele informative identificate în dosarul urmăritului și contrazic ipoteza potrivit căreia ofițerul ar fi putut fabrica probele prin atribuirea acestora unei persoane fictive. Referitor la conținutul notelor furnizate de pârât despre regizor, este de natura evidenței că intențiile de evaziune din țară și întreținerea de relații cu cetățeni străini erau considerate atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, fapt dovedit prin aceea că persoanei semnalate i s-a deschis dosar de urmărire informativă și asupra sa au fost luate măsuri pe linie de securitate.

Note informative furnizate de către pârât au fost identificate și în dosarul unei alte persoane, absolventă a Conservatorului C.P., din care rezultă atitudinea și comportamentul cosmopolit al acesteia, despre care regimul comunist a avut întotdeauna o teorie aparte, în sensul că nu face altceva decât să promoveze „sistemul de valori al societății occidentale", considerată de liderii regimului ca fiind „decadentă." În consecință, în vizorul Securității se aflau toți aceia care aveau astfel de manifestări. Reclamantul a arătat că informații furnizate de pârât au fost identificate și în Dosarul nr. R/28545, dosar deschis pe numele unui fost condamnat politic, la momentul respectiv, student la Facultatea de Medicină din București și colaborator al securității.

Acesta a precizat că pe baza materialelor furnizate de pârât au fost deschise acțiuni de urmărire informativă „asupra unor elemente care se manifestau dușmănos și intenționau să fugă din țară", a fost dispusă măsura trimiterii în justiție a unei persoane și mai ales, „s-a descoperit existența unei organizații subversive ce se formase în liceu, formată din elevi și eleve în frunte cu M.C., din care făceau parte mai mulți fii de foști miniștri burghezi. Prin urmare, prima condiție impusă de legiuitor în constatarea calității de colaborator, este asigurată. Referitor la cea de-a doua condiție legală prevăzută la art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008, respectiv informațiile prevăzute la pct. 1 să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, și această condiție este asigurată deoarece, nu se poate reține că furnizarea unor informații de asemenea natură nu a fost făcută conștient, având reprezentarea clară a faptului că relatări ca cele prezentate anterior nu rămâneau fără urmări. Altfel spus, prin furnizarea acestor informații, pârâtul a conștientizat că asupra persoanelor la care s-a referit în delațiunea sa se pot lua măsuri de urmărire și verificare și, prin urmare, a vizat această consecință. Pârâtul, prin întâmpinarea depusă, a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată.

Pârâtul a arătat că cererea este inadmisibilă întrucât nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 7 pct. 2 din O.U.G. nr. 24/ 2008, care prevăd o procedură prealabilă sesizării instanței de judecată, în sensul că, acțiunea nu poate fi promovată în lipsa unui aviz scris, motivat în fapt și în drept, al Direcției Juridice din cadrul C.N.S.A.S., dispoziție reluată prin art. 36 alin. (4) din Hotărârea nr. 1/2008 de aprobare a Regulamentului de Organizare și Funcționare a C.N.S.A.S. De asemenea, pârâtul a formulat cerere reconvențională, solicitând eliberarea unei copii xerox după dosarul de urmărire informativă. În motivare, pârâtul a arătat ca la data de 13 octombrie 2010 a înregistrat la sediul C.N.S.A.S.

cerere sub nr. I/11367 din 10 din 13 octombrie 2010, prin care solicita eliberarea unei copii xerox după dosarul de urmărire informativă și că nici până la data formulării prezentei cereri adica 21 ianuarie 2011, nu a primit vreun răspuns de la C.N.S.A.S., termenul de 30 de zile prevăzut de art. 7 din Legea 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, fiind cu mult depășit. Pe fondul cauzei, a arătat că din probele administrate în cauză de către reclamant poate fi reținută din conținutul definiției menționate doar activitatea sa de furnizare de informații. Aceste informații nu sunt însă de natură să îndeplinească celelalte cerințe ale legii referitoare la scopul comunicării acestor date respective denunțarea activităților sau atitudinilor potrivnice regimului totalitar comunist sau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În cauză nu sunt îndeplinite condițiile impuse de către legiuitor prin dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 6658 din data de 11 decembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității ca neîntemeiată, a admis cererea principală formulată de reclamantul-pârât C.N.S.A.S. și a respins cererea reconvențională ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut următoarele: Privitor la respingerea excepției inadmisibilității acțiunii, prima instanță a avut în vedere că reclamantul a depus nota de constatare întocmită de Direcția de investigații și avizul Direcției juridice.

Privitor la acțiunea formulată de reclamant, Curtea a considerat că sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, respectiv informațiile furnizate securității, indiferent sub ce formă, să se refere la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și informațiile prevăzute la punctul 1 să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. În ceea ce privește prima condiție, prima instanță a considerat că această condiție este îndeplinită, acest fapt rezultând din cuprinsul notelor informative din data de 06 mai 1959, 08 decembrie 1960, 01 iulie 1961, și 23 octombrie 1957, informațiile referindu-se la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

Cu privire la nota informativă din data de 23 ianuarie 1956, Curtea a considerat că nu se referă la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, ci se relatează despre o persoană care are atitudine cosmopolită, manifestând o comportare de politețe burgheză excesivă față de femei. Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, instanța de fond nu a avut în vedere informațiile furnizate de pârât înainte de a împlini vârsta de 16 ani, neluând în considerare notele furnizate de pârât la data de 18 ianuarie 1952 și 23 ianuarie 1952, referitoare la faptul că elevi de liceu trimit pachete de alimente în munți, în urma căreia organele de Securitate au dispus măsuri urgente de identificare și de adâncire a informației, precum și identificarea persoanelor menționate în notă.

În ceea ce privește ce-a de a doua condiție, curtea a apreciat că informațiile furnizate de pârât au vizat îngrădirea dreptului la viață privată prevăzut de art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, a dreptului la libertate de exprimare și libertatea opiniilor prevăzut de art. 85 din Constituția României din 1965 art. 28 din Constituția României din 1965 coroborat cu art. 19 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și cu art. 19 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice și a dreptului la libera circulație prevăzut de art. 13 din Declarația Universală a Drepturilor Omului. Concluzionând, instanța de fond a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securității.

În ceea ce privește cererea reconvențională, Curtea a constatat ca aceasta-este neîntemeiată deoarece paratului i s-au eliberat copii de pe dosarul;de urmărire informativă. 3. Recursul declarat de pârâtul T.C.L.D. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul T.C., L.D. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea căii de atac, recurentul a arătat, în esență, următoarele: - Hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii, nefiind îndeplinite condițiile legale prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Recurentul a susținut că din probele administrate în cauză poate fi reținută doar activitatea de furnizare de informații, urmare a unui angajament de colaborare cu securitatea, sub amenințare, la vârsta de 14 ani.

Aceste informații nu sunt, însă, de natură să îndeplinească celelalte cerințe ale legii referitoare la scopul comunicării acestor date, respectiv denunțarea activităților sau atitudinilor potrivnice regimului totalitar comunist sau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Privitor la notele reținute de instanța de fond din data de 6 mai 1959, 8 decembrie 1960, 1 iulie 1961 și 23 octombrie 1957, recurentul a arătat că aceste probe nu sunt olografe, ele provenind de la foști ofițeri de securitate, planând suspiciunea că aceste înscrisuri sunt întrutotul credibile. Hotărârea pronunțată de prima instanță aduce atingere dispozițiilor art. 53 din Constituția României.

Prin admiterea cererii reclamantului-pârât C.N.S.A.S., instanța de fond a abdicat de la rolul esențial pe care i-l conferă Legea specială, acela de a cântări ea însăși dovezile, a stabili ea însăși situația de fapt și de a analiza întrunirea criteriilor pentru stabilirea calității de colaborator al Securității. Realizarea dreptului comunității de a cunoaște adevărul este interferată cu drepturi și libertăți fundamentale ale persoanelor vizate. Constatarea colaborării cu fosta securitate este de natură să atragă oprobiul asupra persoanei în cauză, să-i lezeze reputația și să-i îngrădească exercițiul anumitor drepturi. Tocmai de aceea intervine criteriul consacrat de art. 53 din Constituția României, anume că restrângerea drepturilor și libertăților să fie în mod rezonabil necesară într-o societate democratică.

Angajamentul de colaborare cu Securitatea a fost semnat la vârsta de 14 ani, sub amenințare. Acest angajament, semnat silit în perioada minorității, a făcut să fie permanent urmărit de către organele securității. Pentru constatarea calității de colaborator al securității, instanța de fond ar fi trebuit să analizeze și să aprecieze toate aspectele complexe ale cazului. Instanța de fond în mod greșit a respins cererea reconvențională, arătând că pârâtului i s-au comunicat copii de pe dosarul de urmărire informativă. Recurentul a învederat că dosarul a fost depus la solicitarea sa la dosarul cauzei, însă cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 7 din Legea nr. 544/2004. II. Decizia instanței de recurs Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate și în raport de cadrul legal aplicabil, Curtea îl va admite pentru următoarele considerente, în sensul celor de mai jos.

Potrivit dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 293/2008, colaborator al securității este „persoana care a furnizat informații indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.[…] Persoanele care la data colaborării cu securitatea nu împliniseră 16 ani nu sunt avute în vedere de prezenta definiție, în măsura în care se coroborează cu alte probe […]”. Rezultă cu evidență din textul de lege mai sus enunțat că noțiunea de colaborator al securității exclude de plano, persoana care la data colaborării cu securitatea nu împlinise vârsta de 16 ani, în măsura în care acest aspect se coroborează și cu alte probe.

Ori, în cauza dedusă judecății, așa cum rezultă din toate probele administrate cu ocazia soluționării fondului, recurentul-pârât a furnizat informații, ca urmare a unui angajament semnat la vârsta de 14 ani sub amenințare, împrejurare necontestată nici de intimatul-reclamant. Aceste informații însă, nu au fost de natură să îngrădească drepturile și libertățile fundamentale ale omului, cerință impusă cumulativ de prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Sub acest aspect, în mod greșit prima jurisdicție a reținut că în privința recurentului-pârât sunt întrunite cele două condiții impuse de art. 2 lit. b). Astfel, faptul că informațiile furnizate, care de altfel nu răspundeau cerințelor organelor de securitate, au fost date pe fondul unui climat de teroare, spaimă și dorința de a-și salva familia, rezultă chiar din notele întocmite de agenții de securitate care răspundeau de recurent.

Relevante în acest sens este Nota de constatare nr. D/I/I/2528 din 19 august 2009, din care rezultă că recurentul a fost exclus din rețea la data de 26 ianuarie 1968, pentru faptul că „notele sunt redactate de așa natură, încât se deduce foarte ușor că le-a întocmit numai pentru a scăpa de obligație”; precum și referatul cu propuneri de excludere din rețeaua informativă din 28 martie 1967, semnat de ofițerul P.I.B., în care se reține că „materialele prezentate erau sporadice, vânate, fără a avea posibilitatea de verificare a lor” și că „după o analiză atentă din partea conducerii biroului, a acestui agent, s-a încercat dirijarea lui concretă pe lângă elemente care interesau organele noastre, ceea ce însă l-a făcut pe agent să ne prezinte situații nesemnificative și în cele din urmă să nu mai vină la întâlniri”.

Rezultă așadar, fără putință de tăgadă, că recurentul-pârât a încercat în permanență să-și apere viața și respectiv familia, lăsând doar impresia că acceptă colaborarea cu securitatea, cunoscute fiind, raportat la acea epocă, consecințele unui refuz direct de colaborare. Așa fiind, Curtea reține că prima instanță a analizat în mod superficial și chiar formal probele administrate, neținând seama de toate împrejurările și aspectele complexe ale situație în care s-a aflat recurentul-pârât. În acest context, chiar notele reținute de prima instanță, ca fiind probe în dovedirea calității de colaborator al securității nu pot fi analizate în afara împrejurările mai sus arătate, cu atât mai mult cu cât ele sunt date în perioada anterioară întocmirii raportului de excludere din rețea a recurentului pentru motivul că acesta nu furniza informațiile dorite de organele Securității ci doar „pentru a scăpa de obligație”.

De altfel, aceste note nu sunt scrise și semnate de recurent, ci ele provin de la ofițeri de securitate. În consecință, Curtea în raport de cele mai sus reținute și în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul, va modifica sentința recurată și pe fond, va respinge acțiunea formulată de intimatul-reclamant C.N.S.A.S., ca neîntemeiată, reținând că în cauză nu sunt întrunite dispozițiile art. 24 lit. b) din O.U.G. nr. 24/ 2008.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de T.C.L.D.și continuat de T.A.C. el, în calitate de moștenitor, împotriva sentinței civile nr. 6658 din 11 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 februarie 2013.