ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1736/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1736/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de

22 iunie 2010, reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul T.C.L.D., a

solicitat să se constate calitatea acestuia de colaborator al securității.

Reclamantul a arătat

că prin cererea nr. P/2668 din 08 din 25 iulie 2008, adresată C.N.S.A.S. de

către publicația A.C. s-a solicitat; verificarea, sub aspectul constatării calității

de colaborator al securității, în ceea ce îl privește pe pârât, ținând cont de

faptul că pârâtul deține funcția de director al Teatrului I.C. din București.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a susținut că pârâtul are calitatea de colaborator al Securității,

acest fapt rezultând în urma analizei materialelor furnizate de acesta în

perioada colaborării cu organele de securitate, fiind îndeplinite cerințele

legale prevăzute de legiuitor la art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008,

aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008.

Astfel, în ceea ce

privește prima condiție, aceasta este asigurată, informațiile furnizate securității

referindu-se la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar

comunist.

În acest sens,

reclamantul a făcut referire la documentul intitulat „Notă" furnizată de

pârât la data de 18 ianuarie 1952, precum și la nota informativă din data de 23

ianuarie 1952, în care pârâtul denunță faptul că elevi de liceu trimit pachete

de alimente și scrisori în munți. Urmare a acestei note, organele de securitate

au dispus măsuri urgente de identificare și de adâncire a informației, precum

și identificarea persoanelor menționate în notă.

În susținerea

acțiunii sunt și notele informative furnizate de pârât, în perioada anilor 1959

și 1961, și identificate în dosarul unui cunoscut regizor de la studioul

Sahia. Notele furnizate sunt dactilografiate și atribuite în antet sursei, cu numele

conspirativ al pârâtului. Din caracterizările întocmite de ofițeri și aflate în

dosarul de rețea al cărui titular este pârâtul, rezultă că acesta a furnizat

informații despre regizorul B.P., iar pe baza informațiilor furnizate de agent s-au

deschis acțiuni de verificare asupra unor elemente care se manifestau dușmănos

și intenționau să fugă din țară. Astfel a furnizat material despre P.B.,

urmărit de serviciul X. Aceste caracterizări dovedesc legătura între persoana

pârâtului și notele informative identificate în dosarul urmăritului și

contrazic ipoteza potrivit căreia ofițerul ar fi putut fabrica probele prin

atribuirea acestora unei persoane fictive.

Referitor la

conținutul notelor furnizate de pârât despre regizor, este de natura evidenței

că intențiile de evaziune din țară și întreținerea de relații cu cetățeni

străini erau considerate atitudini potrivnice regimului totalitar comunist,

fapt dovedit prin aceea că persoanei semnalate i s-a deschis dosar de urmărire

informativă și asupra sa au fost luate măsuri pe linie de securitate.

Note informative

furnizate de către pârât au fost identificate și în dosarul unei alte persoane,

absolventă a Conservatorului C.P., din care rezultă atitudinea și

comportamentul cosmopolit al acesteia, despre care regimul comunist a avut

întotdeauna o teorie aparte, în sensul că nu face altceva decât să promoveze

„sistemul de valori al societății occidentale", considerată de liderii regimului

ca fiind „decadentă." În consecință, în vizorul Securității se aflau toți

aceia care aveau astfel de manifestări.

Reclamantul a arătat

că informații furnizate de pârât au fost identificate și în Dosarul nr. R/28545,

dosar deschis pe numele unui fost condamnat politic, la momentul respectiv,

student la Facultatea de Medicină din București și colaborator al securității.

Acesta a precizat că

pe baza materialelor furnizate de pârât au fost deschise acțiuni de urmărire

informativă „asupra unor elemente care se manifestau dușmănos și intenționau să

fugă din țară", a fost dispusă măsura trimiterii în justiție a unei

persoane și mai ales, „s-a descoperit existența unei organizații subversive ce

se formase în liceu, formată din elevi și eleve în frunte cu M.C., din care

făceau parte mai mulți fii de foști miniștri burghezi.

Prin urmare, prima

condiție impusă de legiuitor în constatarea calității de colaborator, este

asigurată.

Referitor la cea de-a

doua condiție legală prevăzută la art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008,

respectiv informațiile prevăzute la pct. 1 să vizeze îngrădirea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului, și această condiție este asigurată

deoarece, nu se poate reține că furnizarea unor informații de asemenea natură

nu a fost făcută conștient, având reprezentarea clară a faptului că relatări ca

cele prezentate anterior nu rămâneau fără urmări. Altfel spus, prin furnizarea

acestor informații, pârâtul a conștientizat că asupra persoanelor la care s-a

referit în delațiunea sa se pot lua măsuri de urmărire și verificare și, prin

urmare, a vizat această consecință.

Pârâtul, prin

întâmpinarea depusă, a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, iar în

subsidiar ca neîntemeiată.

Pârâtul a arătat că

cererea este inadmisibilă întrucât nu îndeplinește condițiile prevăzute de art.

7 pct. 2 din O.U.G. nr. 24/ 2008, care prevăd o procedură prealabilă sesizării

instanței de judecată, în sensul că, acțiunea nu poate fi promovată în lipsa

unui aviz scris, motivat în fapt și în drept, al Direcției Juridice din cadrul

C.N.S.A.S., dispoziție reluată prin art. 36 alin. (4) din Hotărârea nr. 1/2008

de aprobare a Regulamentului de Organizare și Funcționare a C.N.S.A.S.

De asemenea, pârâtul

a formulat cerere reconvențională, solicitând eliberarea unei copii xerox după

dosarul de urmărire informativă.

În motivare, pârâtul

a arătat ca la data de 13 octombrie 2010 a înregistrat la sediul C.N.S.A.S.

cerere sub nr. I/11367 din 10 din 13 octombrie 2010, prin care solicita

eliberarea unei copii xerox după dosarul de urmărire informativă și că nici

până la data formulării prezentei cereri adica 21 ianuarie 2011, nu a primit

vreun răspuns de la C.N.S.A.S., termenul de 30 de zile prevăzut de art. 7 din

Legea 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, fiind

cu mult depășit.

Pe fondul cauzei, a

arătat că din probele administrate în cauză de către reclamant poate fi

reținută din conținutul definiției menționate doar activitatea sa de furnizare

de informații.

Aceste informații nu

sunt însă de natură să îndeplinească celelalte cerințe ale legii referitoare la

scopul comunicării acestor date respective denunțarea activităților sau

atitudinilor potrivnice regimului totalitar comunist sau îngrădirea drepturilor

și libertăților fundamentale ale omului.

În cauză nu sunt

îndeplinite condițiile impuse de către legiuitor prin dispozițiile art. 2 lit. b)

din O.U.G. nr. 24/2008.

instanței de fond

Prin sentința nr. 6658

din data de 11 decembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității ca

neîntemeiată, a admis cererea principală formulată de reclamantul-pârât C.N.S.A.S.

și a respins cererea reconvențională ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea a reținut următoarele:

Privitor la

respingerea excepției inadmisibilității acțiunii, prima instanță a avut în

vedere că reclamantul a depus nota de constatare întocmită de Direcția de

investigații și avizul Direcției juridice.

Privitor la acțiunea

formulată de reclamant, Curtea a considerat că sunt îndeplinite cele două

condiții prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu

modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, respectiv informațiile

furnizate securității, indiferent sub ce formă, să se refere la activități sau

atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și informațiile prevăzute la

punctul 1 să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

În ceea ce privește

prima condiție, prima instanță a considerat că această condiție este

îndeplinită, acest fapt rezultând din cuprinsul notelor informative din data de

06 mai 1959, 08 decembrie 1960, 01 iulie 1961, și 23 octombrie 1957,

informațiile referindu-se la activități sau atitudini potrivnice regimului

totalitar comunist.

Cu privire la nota

informativă din data de 23 ianuarie 1956, Curtea a considerat că nu se referă

la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, ci se

relatează despre o persoană care are atitudine cosmopolită, manifestând o

comportare de politețe burgheză excesivă față de femei.

Potrivit art. 2 lit. b)

din O.U.G. nr. 24/2008, instanța de fond nu a avut în vedere informațiile

furnizate de pârât înainte de a împlini vârsta de 16 ani, neluând în

considerare notele furnizate de pârât la data de 18 ianuarie 1952 și 23

ianuarie 1952, referitoare la faptul că elevi de liceu trimit pachete de

alimente în munți, în urma căreia organele de Securitate au dispus măsuri

urgente de identificare și de adâncire a informației, precum și identificarea

persoanelor menționate în notă.

În ceea ce privește

ce-a de a doua condiție, curtea a apreciat că informațiile furnizate de pârât

au vizat îngrădirea dreptului la viață privată prevăzut de art. 12 din

Declarația Universală a Drepturilor Omului, a dreptului la libertate de

exprimare și libertatea opiniilor prevăzut de art. 85 din Constituția României

din 1965 art. 28 din Constituția României din 1965 coroborat cu art. 19 din

Declarația Universală a Drepturilor Omului și cu art. 19 din Pactul

Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice și a dreptului la

libera circulație prevăzut de art. 13 din Declarația Universală a Drepturilor

Omului.

Concluzionând,

instanța de fond a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securității.

În ceea ce privește

cererea reconvențională, Curtea a constatat ca aceasta-este neîntemeiată

deoarece paratului i s-au eliberat copii de pe dosarul;de urmărire informativă.

de pârâtul T.C.L.D. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul T.C., L.D.

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea căii de

atac, recurentul a arătat, în esență, următoarele:

- Hotărârea instanței

de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii, nefiind îndeplinite

condițiile legale prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Recurentul a susținut

că din probele administrate în cauză poate fi reținută doar activitatea de

furnizare de informații, urmare a unui angajament de colaborare cu securitatea,

sub amenințare, la vârsta de 14 ani.

Aceste informații nu

sunt, însă, de natură să îndeplinească celelalte cerințe ale legii referitoare

la scopul comunicării acestor date, respectiv denunțarea activităților sau

atitudinilor potrivnice regimului totalitar comunist sau îngrădirea drepturilor

și libertăților fundamentale ale omului.

Privitor la notele

reținute de instanța de fond din data de 6 mai 1959, 8 decembrie 1960, 1 iulie 1961

și 23 octombrie 1957, recurentul a arătat că aceste probe nu sunt olografe, ele

provenind de la foști ofițeri de securitate, planând suspiciunea că aceste

înscrisuri sunt întrutotul credibile.

Hotărârea pronunțată de

prima instanță aduce atingere dispozițiilor art. 53 din Constituția României.

Prin admiterea

cererii reclamantului-pârât C.N.S.A.S., instanța de fond a abdicat de la rolul esențial

pe care i-l conferă Legea specială, acela de a cântări ea însăși dovezile, a

stabili ea însăși situația de fapt și de a analiza întrunirea criteriilor

pentru stabilirea calității de colaborator al Securității.

Realizarea dreptului

comunității de a cunoaște adevărul este interferată cu drepturi și libertăți

fundamentale ale persoanelor vizate.

Constatarea

colaborării cu fosta securitate este de natură să atragă oprobiul asupra

persoanei în cauză, să-i lezeze reputația și să-i îngrădească exercițiul

anumitor drepturi.

Tocmai de aceea

intervine criteriul consacrat de art. 53 din Constituția României, anume că

restrângerea drepturilor și libertăților să fie în mod rezonabil necesară

într-o societate democratică.

Angajamentul de

colaborare cu Securitatea a fost semnat la vârsta de 14 ani, sub amenințare.

Acest angajament,

semnat silit în perioada minorității, a făcut să fie permanent urmărit de către

organele securității.

Pentru constatarea

calității de colaborator al securității, instanța de fond ar fi trebuit să

analizeze și să aprecieze toate aspectele complexe ale cazului.

Instanța de fond în

mod greșit a respins cererea reconvențională, arătând că pârâtului i s-au

comunicat copii de pe dosarul de urmărire informativă.

Recurentul a

învederat că dosarul a fost depus la solicitarea sa la dosarul cauzei, însă cu

depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 7 din Legea nr. 544/2004.

II. Decizia instanței

de recurs

Analizând recursul

formulat prin prisma motivelor invocate și în raport de cadrul legal aplicabil,

Curtea îl va admite pentru următoarele considerente, în sensul celor de mai

jos.

Potrivit

dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, astfel cum a fost

modificată și completată prin Legea nr. 293/2008, colaborator al securității este

„persoana care a furnizat informații indiferent sub ce formă, precum note și

rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii securității, prin

care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar

comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale

ale omului.[…] Persoanele care la data colaborării cu securitatea nu

împliniseră 16 ani nu sunt avute în vedere de prezenta definiție, în măsura în

care se coroborează cu alte probe […]”.

Rezultă cu evidență

din textul de lege mai sus enunțat că noțiunea de colaborator al securității

exclude de plano, persoana care la data colaborării cu securitatea nu împlinise

vârsta de 16 ani, în măsura în care acest aspect se coroborează și cu alte

probe.

Ori, în cauza dedusă

judecății, așa cum rezultă din toate probele administrate cu ocazia

soluționării fondului, recurentul-pârât a furnizat informații, ca urmare a unui

angajament semnat la vârsta de 14 ani sub amenințare, împrejurare necontestată

nici de intimatul-reclamant.

Aceste informații

însă, nu au fost de natură să îngrădească drepturile și libertățile

fundamentale ale omului, cerință impusă cumulativ de prevederile art. 2 lit. b)

din O.U.G. nr. 24/2008.

Sub acest aspect, în

mod greșit prima jurisdicție a reținut că în privința recurentului-pârât sunt

întrunite cele două condiții impuse de art. 2 lit. b).

Astfel, faptul că

informațiile furnizate, care de altfel nu răspundeau cerințelor organelor de securitate,

au fost date pe fondul unui climat de teroare, spaimă și dorința de a-și salva

familia, rezultă chiar din notele întocmite de agenții de securitate care

răspundeau de recurent.

Relevante în acest

sens este Nota de constatare nr. D/I/I/2528 din 19 august 2009, din care

rezultă că recurentul a fost exclus din rețea la data de 26 ianuarie 1968,

pentru faptul că „notele sunt redactate de așa natură, încât se deduce foarte

ușor că le-a întocmit numai pentru a scăpa de obligație”; precum și referatul

cu propuneri de excludere din rețeaua informativă din 28 martie 1967, semnat de

ofițerul P.I.B., în care se reține că „materialele prezentate erau

sporadice, vânate, fără a avea posibilitatea de verificare a lor” și că „după o

analiză atentă din partea conducerii biroului, a acestui agent, s-a încercat

dirijarea lui concretă pe lângă elemente care interesau organele noastre, ceea

ce însă l-a făcut pe agent să ne prezinte situații nesemnificative și în cele

din urmă să nu mai vină la întâlniri”.

Rezultă așadar, fără

putință de tăgadă, că recurentul-pârât a încercat în permanență să-și apere

viața și respectiv familia, lăsând doar impresia că acceptă colaborarea cu securitatea,

cunoscute fiind, raportat la acea epocă, consecințele unui refuz direct de

colaborare.

Așa fiind, Curtea

reține că prima instanță a analizat în mod superficial și chiar formal probele

administrate, neținând seama de toate împrejurările și aspectele complexe ale

situație în care s-a aflat recurentul-pârât.

În acest context,

chiar notele reținute de prima instanță, ca fiind probe în dovedirea calității

de colaborator al securității nu pot fi analizate în afara împrejurările mai

sus arătate, cu atât mai mult cu cât ele sunt date în perioada anterioară

întocmirii raportului de excludere din rețea a recurentului pentru motivul că

acesta nu furniza informațiile dorite de organele Securității ci doar „pentru a

scăpa de obligație”.

De altfel, aceste

note nu sunt scrise și semnate de recurent, ci ele provin de la ofițeri de securitate.

În consecință, Curtea

în raport de cele mai sus reținute și în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1)

C. proc. civ., va admite recursul, va modifica sentința recurată și pe fond, va

respinge acțiunea formulată de intimatul-reclamant C.N.S.A.S., ca neîntemeiată,

reținând că în cauză nu sunt întrunite dispozițiile art. 24 lit. b) din O.U.G. nr.

24/ 2008.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de T.C.L.D.și continuat de T.A.C. el, în calitate de moștenitor,

împotriva sentinței civile nr. 6658 din 11 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., ca

neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 februarie 2013.