ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1901/2014

Decizia nr. 1901/2014

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat constatarea existenței calității de colaborator al Securității în ceea ce-l privește pe pârâtul A.

În motivarea acțiunii, autoritatea publică reclamantă a arătat, astfel cum rezultă din cuprinsul Notei de constatare din 20 noiembrie 2008, că pârâtul, elev al Liceului de Muzică și Arte Plastice din Ploiești, a fost recrutat în calitate de colaborator „pentru a asigura o supraveghere informativă cât mai bună a mediului de elevi, cât și pentru cunoașterea, prevenirea, descoperirea și curmarea unor activități și fapte ostile ce ar aduce prejudicii securității statului”. A semnat Angajament la data de 02 iunie 1976, preluând numele conspirativ B., iar activitatea informativă desfășurată a fost apreciată ca fiind corespunzătoare.

Autoritatea reclamantă a învederat că pârâtul se încadrează în sfera persoanelor supuse verificărilor în legătură cu existența sau inexistența calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia, fiind verificat din oficiu, având în vedere dispozițiile art. 3 lit. b) coroborat cu art. 5 alin. (1) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008, pârâtul candidând la funcția de deputat în Parlamentul României.

Autoritatea publică a apreciat că sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru a se putea constata calitatea de colaborator al Securității în privința pârâtului.

În speță, informațiile furnizate Securității se referă la discuții politice și audierea unor posturi de radio considerate de regimul comunist ca „reacționare”, o parte a acestor informații producând efecte pe linia muncii de Securitate, iar prin aceste acțiuni, s-au îngrădit dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din Constituția România din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice, dreptul la viață privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice.

1.2. Pârâtul a depus întâmpinare și a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, arătând, în esență, că în anul 1976, elev fiind la Liceul de Arte plastice din Ploiești, a cumpărat două radiocasetofoane de la elevi străini care își efectuau studiile în România, fiind constrâns astfel să semneze un angajamentul în cauză, în caz contrar urma să fie exmatriculat.

Astfel, a acceptat, la data de 02 iunie 1976 să semneze un „angajament” de colaborare cu „organele de Securitate” sub numele conspirativ de B., însă a arătat că după respectivul angajament nu a mai dat și semnat alte declarații de colaborare cu organele Securității, înscrisurile depuse la dosar și intitulate „Note” nu îi aparțin, observându-se că scrisul din angajament este total diferit de scrisul din aceste note și față de scrisul său din perioada respectivă.

1.3. Pârâtul a invocat, totodată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. b), art. 3 alin. (1) lit. b), art. 5, art. 6, art. 7, art. 8, art. 9, art. 10, art. 11, art. 12 și art. 13 din O.U.G. nr. 24/2008, excepție respinsă de Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 1338 din 22 octombrie 2009.

1.4. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 5625 din 9 octombrie 2012, a admis acțiunea formulată de C.N.S.A.S. și a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securității.

1.4. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Pârâtul a semnat angajamentul de colaborare cu Securitatea la 2 iunie 1976, fiindu-i atribuit numele conspirativ B. și a furnizat în scris, prin cele patru note aflate la dosar, următoarele informații:

„Într-una din serile petrecute în camera elevului A. (Lic. de Arte Plastice), unul dintre elevii străini, C. întreținea discuții politice și anume despre capitalism, despre diferența dintre viața din socialism și capitalism. De asemenea, acest elev străin întreține relații de prietenie cu elevii din Palestina”.

La finalul notei scrise și semnate de pârât s-a dispus de către ofițerul de Securitate măsura verificării elevului A. la B.I.D. și școală, dirijarea și a altor surse din cadrul liceului pe lângă elevul străin.

„Numitul D. elev anul V la chimie (...), împreună cu colegul său ascultă frecvent emisiunile postului de radio E. De asemenea, vecinii (...) participă la ascultarea emisiunilor acestui post.” Ofițerul consemnează pe marginea acestei note: „Semnalați-l organelor U.T.C. și conducerii liceului”.

„Elevii F. și G. de la Liceul I.L.C. întrețin relații de prietenie cu elevii străini care sunt cazați la internatul liceului nr. XX”.

„Elevul H., anul IV P, de la Liceului de Muzică și Arte Plastice Ploiești, a întreținut legături de prietenie cu mai mulți elevi străini care locuiesc în internatul Liceului nr. XX. L-am văzut foarte des plimbându-se cu aceștia și chiar la restaurante. (...) De curând a afirmat față de sursă că a fost pe litoral, unde a cunoscut câțiva cetățeni polonezi, printre care unul era actor. De la începutul anului școlar sus-numitul locuiește la gazdă pe strada YY”.

Prima instanță a reținut, din raportul de expertiză criminalistică efectuat în cauză de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice din 07 noiembrie 2011, că înscrisurile sus menționate au fost scrise și semnate de pârât, observațiile și obiecțiunile expertului parte încuviințat pârâtului nefiind în măsură să răstoarne concluziile motivate ale expertului judiciar, iar efectuarea unei expertize de către INEC, la cererea pârâtului, a fost încuviințată de instanță însă ulterior acesta a fost decăzut din probă pentru neachitarea onorariului de expert în termenul acordat în acest scop.

Concluzionând, judecătorul fondului a apreciat că informațiile furnizate de pârât prin notele menționate fac referire la atitudini care sunt potrivnice regimului comunist (discuții cu caracter politic cu cetățeni străini, ascultarea emisiunilor postului de radio E.), vizând îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului - dreptul la viață privată, dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor.

Împotriva acestei soluții a formulat recurs pârâtul, invocând, în mod generic, dispozițiile art. 299 și art. 304

1

C. proc. civ. - 1865 și susținând, în esență, următoarele critici:

- instanța de fond, deși a admis proba cu o nouă expertiză grafoscopică, a luat măsura decăderii din această probă ca urmare a neprobării achitării onorariului de expertiză, deși la data de 16 august 2012 a achitat suma de 1350 RON în contul INEC București, iar chitanța a comunicat-o prin fax la sediul instanței;

- instanța de fond a admis proba cu o nouă expertiză deoarece constatase că la întocmirea primului raport de expertiză a constatat că au fost încălcate obiectivele dispuse, astfel că prima expertiză a fost înlăturată;

- instanța de fond a respins în mod nelegal proba cu martori pentru dovedirea condițiilor în care a fost constrâns să semneze „angajamentul” de colaborare cu fosta Securitate;

- instanța de fond a reținut în mod greșit că „notele” în litigiu ar fi fost date de el.

În concluzie, recurentul a solicitat admiterea recursului și, în principal, casarea sentinței pronunțate și trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru completarea materialului probatoriu cu o nouă expertiză, iar, în subsidiar, soluția instanței de fond să fie desființată și respinsă acțiunea formulată de C.N.S.A.S.

Recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

În ceea ce privește criticile referitoare la decăderea recurentului-pârât din proba cu o nouă expertiză, instanța de recurs constată că sunt nefondate.

Într-adevăr, prin încheierea de ședință din data de 15 mai 2012 instanța de fond a încuviințat cererea recurentului-pârât de efectuare a unei noi expertize criminalistice a scrisului de către Institutul Național de Expertize Criminalistice, iar prin Încheierea de ședință din 26 iunie 2012 i-a pus în vedere acestuia, care avea termen în cunoștință, faptul că trebuie să depună dovada achitării onorariului de expertiză de 1.350 RON, în contul INEC, acordând în acest sens, termen la 09 octombrie 2012.

La termenul din data de 09 octombrie 2012, constatând că recurentul-pârât nu depusese/ făcuse dovada achitării onorariului de expertiză, instanța de fond a făcut aplicația prevederilor art. 170 alin. (1) C. proc. civ. – 1865, dispunând decăderea acestuia din proba încuviințată.

Într-adevăr, potrivit art. 170 alin. (1) C. proc. civ., recurentul-pârât avea obligația ca în termen de 5 zile, să depună la grefa instanței recipisa care să probeze achitarea sumei stabilite de instanță, lucru pe care acesta nu l-a făcut, iar potrivit alin. (3) neîndeplinirea acestei obligații atrage decăderea din dovada încuviințată, măsură pe care instanța de fond a luat-o cu deplin temei legal.

În motivarea recursului, recurentul a susținut că a achitat suma de 1.350 RON în contul I.N.E.C. la data de 16 august 2012 și că ar fi comunicat prin fax copia ordinului de plată, ceea ce, chiar dacă ar fi real, ar reprezenta o nerespectare a prevederilor legale citate mai sus.

Oricum, în cauză, este necontestat că la data de 09 octombrie 2012, când s-a făcut aplicația prevederilor art. 170 C. proc. civ. – 1865, la dosar nu a existat nicio dovadă a achitării onorariului pentru expertiză.

În ceea ce privește criticile referitoare la neadmiterea de către instanța de fond a probei cu doi martori, instanța de recurs constată că sunt nefondate.

Din Încheierea de ședință din data de 20 aprilie 2010 rezultă că recurentul-pârât a solicitat încuviințarea probei cu martori pentru a dovedi situația/împrejurările în care a fost semnat „angajamentul”, probă care a fost respinsă de instanța de fond ca fiind lipsită de relevanță.

Având în vedere că din actele cauzei nu rezultă că „angajamentul” din data de 02 iunie 1976 ar fi fost dat în prezența altor persoane decât ofițerul operativ care l-a recrutat pe recurentul-pârât, precum și faptul că martorul propus era fratele acestuia, instanța de recurs constată că neîncuviințarea probei respective este pe deplin justificată.

Oricum, în susținerile sale, recurentul-pârât a afirmat că angajamentul respectiv ar fi fost dat în condiții de presiune morală, ceea ce chiar real fiind, nu satisface cerințele art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, care stabilește că nu este considerată colaborator al Securității persoana care a dat informații în timpul anchetei și procesului, pentru motive politice privind cauza în care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată.

Referitor la criticile privind fondul cauzei, potrivit cărora instanța de fond ar fi reținut în mod greșit că „notele” în litigiu au fost date de el, instanța de recurs constată că soluția pronunțată este legală și temeinică.

Astfel, instanța de fond, având în vedere expertiza criminalistică a scrisului efectuată de Laboratorul Interjudețean de Expertiză Criminalistică București, a reținut în mod judicios că înscrisurile în litigiu (angajament și „Note”) aparțin recurentului-reclamant.

De asemenea, instanța de fond a reținut în mod legal că activitatea recurentului-pârât satisface cerințele art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, constatând că acesta a fost colaborator al Securității prin aceea că, în perioada respectivă, a furnizat informații privind activități și atitudini potrivnice regimului comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale: dreptul la viață privată, dreptul la libertatea de exprimare și dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor.

În concluzie, recursul este nefondat, fiind respins ca atare, soluția instanței de fond fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 5625 din 9 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 aprilie 2014.