ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3241/2018

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 18 mai 2015, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A., a solicitat instanței de judecată să constate existența calității de colaborator al Securității în privința pârâtului.

Hotărârea primei instanțe Prin Sentința civilă nr. 3129 din 24 noiembrie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A. și a constatat existența calității de colaborator al Securității în privința pârâtului.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile atacate a formulat recurs pârâtul A., întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., republicat, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și respingerea cererii reclamantului, ca neîntemeiată, în esență, pentru următoarele motive: În cuprinsul sentinței recurate există erori materiale cu privire la numele pârâtului, ceea ce probează faptul că hotărârea este alcătuită din paragrafe aparținând mai multor hotărâri judecătorești. Instanța de fond nu face nicio referire la discernământul pârâtului avut la vârsta de 16 ani neîmpliniți și nici la raportul de cauzalitate existent între dosarul de cercetare penală deschis de organele de securitate și dosarul personal al pârâtului. Recurentul-pârât consideră că în elucidarea situației de față trebuie să fie avute în vedere, atât aspecte de ordin subiectiv, legate de persoana și conduita făptuitorului, cât și aspecte de ordin obiectiv, privind veridicitatea actelor și faptelor care au avut loc în trecut, într-un anumit context politic și istoric.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a invocat, în principal, excepția nulității recursului, pentru nemotivare, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului 5.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 15 noiembrie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat. Prin încheierea din data de 09 mai 2018, completul de filtru a respins excepția nulității recursului, ca neîntemeiată, a constatat, în raport de conținutul raportului, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a căii de atac. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Cu titlu preliminar, se constată că recurentul-pârât a expus critici care se încadrează în ipotezele reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., republicat, urmând ca instanța de control judiciar să analizeze sentința atacată din perspectiva acestor motive de nelegalitate. Criticile formulate de recurentul-pârât, circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., republicat, sunt neîntemeiate. Din parcurgerea considerentelor sentinței recurate, rezultă că hotărârea explică în mod convingător soluția pronunțată în dispozitiv, prin argumente de fapt și de drept care demonstrează că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri și a explicat raționamentul pe baza căruia a reținut că este întemeiată cererea cu care a fost învestit. În acest sens, prima instanță a procedat la o analiză efectivă a tuturor susținerilor formulate de părți pe parcursul procesului și a înlăturat, motivat, apărările aduse de pârât în susținerea netemeiniciei cererii de chemare în judecată, reținându-se că motivul de casare analizat nu are în vedere regăsirea în conținutul hotărârii a tuturor argumentelor invocate în apărare de către pârât, instanța de fond structurând aceste susțineri în funcție de problemele de drept vizate și răspunzându-le prin considerente comune. În ceea ce privește faptul că la paginile nr. 5 și 15 din considerentele sentinței recurate sunt menționate nume diferite de cel al pârâtului A., instanța de control judiciar apreciază că acestea reprezintă erori materiale strecurate în conținutul hotărârii, în condițiile în care, din analiza tuturor susținerilor instanței de fond rezultă, în mod evident, că aceste mențiuni se referă la pârâtul A. În contextul arătat, împrejurarea că recurentul-pârât nu împărtășește raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția primei instanțe, nu conduce la incidența în cauză a motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., republicat. Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, este nefondat, sentința atacată reflectând aplicarea corectă a normelor de drept material incidente la circumstanțele de fapt ale cauzei. Prin cererea introductivă de instanță, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate existența calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul A., în temeiul dispozițiilor art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008. Prima instanță aplicând în mod corect prevederile legale enunțate anterior, a analizat îndeplinirea cumulativă a condițiilor necesare pentru reținerea calității de colaborator al Securității, în raport de probatoriul administrat în cauză, respectiv notele informative olografe furnizate de recurentul-pârât. În acord cu judecătorul fondului, se reține că denunțarea unor atitudini potrivnice regimului comunist se regăsește în notele informative semnate de recurentul-pârât cu privire la supravegherea informativă a persoanelor urmărite pentru comentarii negative la adresa conducerii de partid și de stat, ce erau complet interzise de regimul comunist, precum și pentru intenția unor persoane de a părăsi definitiv țara, cunoscută fiind politica regimului totalitar de îngrădire a liberei circulații. Înalta Curte împărtășește opinia exprimată de prima instanță și în ceea ce privește îndeplinirea celei de-a doua condiții prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, constatând că furnizarea acestor informații organelor de securitate a expus persoanele în cauză unor consecințe negative, vizând îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului. Prin vizarea îngrădirii unor drepturi, în sensul arătat de textul legal în discuție, nu se urmărește încălcarea efectivă a acestor drepturi, fiind suficientă expunerea persoanelor denunțate unor posibile acțiuni informative ale Securității. Prin furnizarea acestor informații, recurentul-pârât a conștientizat că persoanele la care s-a referit în notele informative erau expuse unor posibile sancțiuni din partea reprezentanților regimului comunist sau cel puțin unor noi investigații întreprinse de Securitate, care presupuneau imixtiuni în viața personală a persoanelor urmărite. Susținerile recurentului-pârât potrivit cărora, în sentința atacată nu s-au făcut referiri la discernământul pe care l-a avut la vârsta de 16 ani neîmpliniți și nici la raportul de cauzalitate existent între dosarul de cercetare penală deschis de organele de securitate și dosarul său personal, nu prezintă relevanță în cauză, având în vedere că toate notele informative au fost furnizate de către pârât după împlinirea vârstei de 16 ani, nefiind incident niciunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, în care nu se poate reține faptul că o persoană a colaborat cu Securitatea. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a hotărârii atacate, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtul A., ca nefondat.