ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3181/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 15 octombrie 2008, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul M.G., constatarea calității acestuia din urmă de colaborator al Securității, în temeiul O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității. În motivarea acțiunii sale, reclamantul a învederat instanței că verificarea pârâtului s-a realizat în considerarea calității sale de șef Serviciu Control pe Teren din cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură T., la solicitarea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Potrivit notei de constatare din 29 iulie 2008 și a înscrisurilor anexate, pârâtul a fost recrutat de organele Securității Statului sub numele conspirativ „N.”, în scopul „supravegherii informative în rândul personalului muncitor și cunoașterea oricăror fapte sau stări de fapte ce ar putea produce daune avutului obștesc”, pârâtul semnând la data de 06 septembrie 1983 un angajament olograf. În raport de concretizarea colaborării pârâtului cu organele de securitate, sunt întrunite cerințele legale impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008, informațiile furnizate de acesta referindu-se la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, vizând îngrădirea dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor (art. 28 din Constituția României din 1965 coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice), dreptul la viață privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei în data de 14 noiembrie 2008, pârâtul M.G. a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că cele menționate în nota de constatare nu sunt conforme cu realitatea, fiind fabricate la comanda unei clientele politice care dorește pe orice căi și în orice mod să îl îndepărteze din cadrul Agenției.

A mai subliniat că nu a lucrat niciodată la ferma T. și că, în afara de un fost coleg de cameră din perioada facultății, pe nume B.F., nu cunoaște nicio persoană dintre cele menționate în nota de constatare. Prin sentința civilă nr. 4494 din 4 iulie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul M.G. A obligat reclamantul să achite pârâtului suma de 1300 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: - nota de constatare din 29 iulie 2008, întocmită de Direcția de Investigații a C.N.S.A.S.

coroborată cu acțiunea introductivă de instanță precum și precizările exprese ale reclamantului C.N.S.A.S. din ședința publică din data de 10 noiembrie 2010, care indică expres informările pe care reclamantul își fundamentează acțiunea, sintetizează pretinsa activitate de colaborator a pârâtului.

- actele care au stat la baza motivării în fapt a acțiunii sunt: angajamentul de colaborare; nota informativă olografă din data de 15 martie 1984; nota informativă olografă din data de 23 aprilie 1984; nota informativă olografă din data de 23 aprilie 1984; nota informativă olografă din data de 11 iunie 1984; nota informativă olografă din data de 12 iulie 1985. - întrucât pârâtul a contestat că documentele ce fundamentează nota de constatare i-ar aparține, instanța a încuviințat acestuia proba cu expertiza grafoscopică de specialitate, sens în care - pentru evitarea unor cheltuieli inutile cu expertizarea tuturor înscrisurilor - instanța a pus în vedere reclamantului C.N.S.A.S.

să indice exact care dintre toate înscrisurile din dosarul afirmativ aparținând pârâtului ar antrena, în opinia sa, concluzia calității acestuia de colaborator în accepțiunea legii, reclamantul indicând expres documentele menționate anterior, ca fiind singurele pe care își fundamentează acțiunea. - obiectivul expertizei criminalistice a scrisului a fost să se stabilească dacă documentele menționate la pct. 2 de mai sus au fost scrise și/sau semnate de pârâtul M.G. Raportul de expertiză criminalistică din 25 februarie 2011, întocmit în dosar de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice, a stabilit că „1. Angajamentul de colaborare dat la 06 septembrie 1983 - Dosarul nr. R 284.027, „nu a fost scris de către M.G.”.

Din motivele arătate în cuprinsul raportului, „nu se poate stabili dacă semnătura de pe angajament a fost sau nu executată de numitul M.G.”. În raport s-a mai constatat că „notele informative din 15 martie 1984, 23 aprilie 1984, 23 aprilie 1984, 11 iunie 1984 și 12 iulie 1985 din dosarul C.N.S.A.S. R 284.027, și subscrierile „N.” de pe aceste note, NU aparțin numitului M.G.”. - Având în vedere concluzia incertă a expertului în ce privește semnătura de pe angajamentul de colaborare, precum și suplimentarea ulterioară considerabilă a scriptelor de comparație, în ședința publică din data de 7 septembrie 2011 instanța a încuviințat efectuarea unei noi expertize criminalistice, având ca obiectiv să se stabilească dacă reclamantul este sau nu autorul semnăturii de pe angajamentul de colaborare.

Raportul de expertiză criminalistică din 05 martie 2012, întocmit în dosar de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice, conchide următoarele: „Înscrisul intitulat „Angajament”, aflat, în original, la Dosarul nr. R 284027, al Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, a fost semnat de M.G.”. - Potrivit disp. art. 2 lit. b) din actul normativ menționat, colaborator al Securității este „persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului”.

Față de acest context faptic și juridic, instanța de fond a constatat că din documentele invocate în paragrafele anterioare nu reiese întrunirea primei cerințe, privind furnizarea de către pârât organelor de securitate de informații privind activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist. Astfel, din întreg materialul probator al dosarului, invocat expres de C.N.S.A.S. ca fundamentând acțiunea sa, singurul document semnat de pârât este angajamentul de colaborare, care - nefiind coroborat probator cu furnizări efective de informații prin care să se denunțe activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului - este lipsit de relevanță în prezenta cauză.

Prin urmare, instanța de fond a apreciat ca nefiind întrunită ipoteza normei legale prevăzută în art. 2 lit. b), astfel că în baza art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008 a respins acțiunea ca neîntemeiată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În acest sens recurentul-reclamant a arătat că în speță, sunt îndeplinite în mod vădit atât condiția ce vizează furnizarea unor date cu privire la atitudini potrivnice regimului comunist, precum și condiția încălcării unor drepturi și libertăți fundamentale ale cetățeanului, prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității, ceea ce impunea reținerea de către instanța de fond a calității de colaborator al securității în persoana intimatului-pârât. Astfel, susține recurentul-reclamant că în mod greșit instanța de fond a reținut că din probele administrate în cauză nu se poate conchide că pârâtul a denunțat activități potrivnice regimului comunist, în condițiile în care s-a demonstrat că acesta a semnat angajamentul de colaborare cu securitatea, iar notele semnate sub numele conspirativ de „N.” cuprind informații despre mai mulți cunoscuți care își manifestau atitudinile potrivnice regimului comunist.

Se face trimitere în acest sens la notele informative din data de 11 iulie 1984, 24 aprilie 1984 și 2 august 1995. Invocă de asemenea, relatările verbale furnizate de intimatul-pârât ca și informator și consemnate de lucrătorii securității despre care susține că pot servi ca temei al admiterii acțiunii în constare calității de colaborator, invocând în acest sens interpretarea dată de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 672/2012. Solicită suplimentarea probatoriului cu o expertiză criminalistică grafoscopică pentru a se demonstra că notele informative semnate sub numele conspirativ „N.” au fost scrise de către intimatul-pârât. Prin întâmpinarea depusă la dosar intimatul-pârât M.G. solicită respingerea recursului, ca nefondat, menținerea soluției primei instanțe ca temeinică și legală.

Susține în esență că materialul probator administrat în cauză nu demonstrează îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 respectiv denunțarea de activități și atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și care să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Analizând recursul formulat în raport de actele și lucrările dosarului și legislația incidentă în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente. Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității aprobată cu modificări prin Legeanr.

293/2008, este considerată colaborator al securității „persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise relatări verbale consemnate de lucrătorii securității prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului”. Rezultă din acest text legal că pentru constatarea calității de colaborator al securității se impun întrunirea a trei condiții referitoare la: acțiunile persoanei în cauză respectiv furnizarea de informații sub orice formă, conținutul informațiilor care trebuie să se refere la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, iar scopul acestor informații să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Materialele informative pe care își sprijină acțiunea reclamantul nu pot fi considerate că îndeplinesc cerințele legale, recurentul-reclamant nefiind în măsură să demonstreze că intimatul-pârât a furnizat informații care să se refere la atitudinile sau activitățile potrivnice regimului totalitar comunist și care ar fi putut conduce la îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Rezultă din probele administrate în cauză că intimatul-pârât a semnat un angajament (vezi actul din dosarul Tribunalului București și concluziile raportului de expertiză criminalistică, dosarul Curtea de Apel București), însă pentru dovedirea calității de colaborator, proba recrutării este insuficientă.

Se impune constatarea cu certitudine a faptului că intimatul-pârât a furnizat informații cu conținutul și în scopul prevăzut în textul de lege sus menționat. Recurentul-reclamant nu a demonstrat că intimatul-pârât ar fi activat sub numele conspirativ de „N.” din conținutul angajamentului la care se face referire nu rezultă acest nume astfel că nu se poate stabili o legătură între persoana care a semnat notele cu numele conspirativ „N.” și persoana intimatului. Mai mult, relatările din cuprinsul acestor note cuprind doar informații cu caracter general pe baza cărora nu pot fi identificate în concret acțiunile și activitățile atribuite unor persoane sau se referă la comportamentul de ordin profesional a unor persoane la locul de muncă din întreprinderea unde era angajată persoana care a semnat notele cu numele conspirativ de „N.”.

În condițiile în care aceste materiale cuprind doar informații cu caracter general pe baza cărora nu pot fi identificate persoanele în cauză sau acțiunile și activitățile atribuite acestora și nici nu se poate stabili o legătură între persoana intimatului și cea care a semnat notele cu numele conspirativ de „N.” la care se face trimitere, Înalta Curte constată în raport de înscrisurile depuse la dosar că în speță nu sunt îndeplinite cerințele art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 motiv pentru care vor fi înlăturate toate criticile formulate de recurentul-reclamant pe acest aspect. A primi interpretare excesivă dată de recurent noțiunilor de activități sau atitudini potrivnice regimului comunist și de îngrădire a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, ar fi de natură a altera scopul urmărit de legiuitor prin adoptarea O.U.G.

nr. 24/2008, ceea ce nu poate fi acceptat. În consecință, constatând că situația de fapt expusă de intimat nu este confirmată de înscrisuri prin care să se demonstreze că intimatul-pârât a furnizat informații care să vizeze îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului, Înalta Curte, constată că instanța de fond a apreciat în mod just că în persoana intimatului-pârât nu sunt întrunite în mod cumulativ cele trei condiții prevăzute de lege pentru constatarea în persoana acestuia a calității de colaborator al securității. Pe cale de consecință, recursul urmează a fi respins ca nefondat în condițiile prevăzute de art. 312 alin. (1) C. proc. civ., raport la art. 316 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței civile nr. 4494 din 04 iulie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 septembrie 2014