ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3181/2014

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 15 octombrie

2008, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat

instanței, în contradictoriu cu pârâtul M.G., constatarea calității acestuia din

urmă de colaborator al Securității, în temeiul O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul

la propriul dosar și deconspirarea Securității.

În motivarea acțiunii

sale, reclamantul a învederat instanței că verificarea pârâtului s-a realizat în

considerarea calității sale de șef Serviciu Control pe Teren din cadrul Agenției

de Plăți și Intervenție pentru Agricultură T., la solicitarea Ministerului Agriculturii

și Dezvoltării Rurale.

Potrivit notei de constatare

din 29 iulie 2008 și a înscrisurilor anexate, pârâtul a fost recrutat de organele

Securității Statului sub numele conspirativ „N.”, în scopul „supravegherii informative

în rândul personalului muncitor și cunoașterea oricăror fapte sau stări de fapte

ce ar putea produce daune avutului obștesc”, pârâtul semnând la data de 06

septembrie 1983 un angajament olograf.

În raport de concretizarea

colaborării pârâtului cu organele de securitate, sunt întrunite cerințele legale

impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, informațiile furnizate de acesta

referindu-se la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist,

vizând îngrădirea dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor (art.

28 din Constituția României din 1965 coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional

cu privire la Drepturile Civile și Politice), dreptul la viață privată prevăzut

de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice.

Prin întâmpinarea înregistrată

la dosarul cauzei în data de 14 noiembrie 2008, pârâtul M.G. a solicitat respingerea

acțiunii ca nefondată, arătând că cele menționate în nota de constatare nu sunt

conforme cu realitatea, fiind fabricate la comanda unei clientele politice care

dorește pe orice căi și în orice mod să îl îndepărteze din cadrul Agenției.

A mai subliniat că nu

a lucrat niciodată la ferma T. și că, în afara de un fost coleg de cameră din perioada

facultății, pe nume B.F., nu cunoaște nicio persoană dintre cele menționate în nota

de constatare.

Prin sentința civilă

nr. 4494 din 4 iulie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu

pârâtul M.G.

A obligat reclamantul

să achite pârâtului suma de 1300 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut următoarele:

- nota de constatare

din 29 iulie 2008, întocmită de Direcția de Investigații a C.N.S.A.S. coroborată

cu acțiunea introductivă de instanță precum și precizările exprese ale reclamantului

C.N.S.A.S. din ședința publică din data de 10 noiembrie 2010, care indică expres

informările pe care reclamantul își fundamentează acțiunea, sintetizează pretinsa

activitate de colaborator a pârâtului.

- actele care au stat

la baza motivării în fapt a acțiunii sunt: angajamentul de colaborare; nota informativă

olografă din data de 15 martie 1984; nota informativă olografă din data de 23

aprilie 1984; nota informativă olografă din data de 23 aprilie 1984; nota informativă

olografă din data de 11 iunie 1984; nota informativă olografă din data de 12

iulie 1985.

- întrucât pârâtul a contestat

că documentele ce fundamentează nota de constatare i-ar aparține, instanța a încuviințat

acestuia proba cu expertiza grafoscopică de specialitate, sens în care - pentru

evitarea unor cheltuieli inutile cu expertizarea tuturor înscrisurilor - instanța

a pus în vedere reclamantului C.N.S.A.S. să indice exact care dintre toate înscrisurile

din dosarul afirmativ aparținând pârâtului ar antrena, în opinia sa, concluzia calității

acestuia de colaborator în accepțiunea legii, reclamantul indicând expres documentele

menționate anterior, ca fiind singurele pe care își fundamentează acțiunea.

- obiectivul expertizei

criminalistice a scrisului a fost să se stabilească dacă documentele menționate

la pct. 2 de mai sus au fost scrise și/sau semnate de pârâtul M.G.

Raportul de expertiză

criminalistică din 25 februarie 2011, întocmit în dosar de Laboratorul Interjudețean

de Expertize Criminalistice, a stabilit că „1. Angajamentul de colaborare dat la

06 septembrie 1983 - Dosarul nr. R 284.027, „nu a fost scris de către M.G.”. Din

motivele arătate în cuprinsul raportului, „nu se poate stabili dacă semnătura de

pe angajament a fost sau nu executată de numitul M.G.”.

În raport s-a mai constatat

că „notele informative din 15 martie 1984, 23 aprilie 1984, 23 aprilie 1984, 11

iunie 1984 și 12 iulie 1985 din dosarul C.N.S.A.S. R 284.027, și subscrierile „N.”

de pe aceste note, NU aparțin numitului M.G.”.

- Având în vedere concluzia

incertă a expertului în ce privește semnătura de pe angajamentul de colaborare,

precum și suplimentarea ulterioară considerabilă a scriptelor de comparație, în

ședința publică din data de 7 septembrie 2011 instanța a încuviințat efectuarea

unei noi expertize criminalistice, având ca obiectiv să se stabilească dacă reclamantul

este sau nu autorul semnăturii de pe angajamentul de colaborare.

Raportul de expertiză

criminalistică din 05 martie 2012, întocmit în dosar de Laboratorul Interjudețean

de Expertize Criminalistice, conchide următoarele:

„Înscrisul intitulat „Angajament”,

aflat, în original, la Dosarul nr. R 284027, al Consiliului Național pentru Studierea

Arhivelor Securității, a fost semnat de M.G.”.

- Potrivit disp. art.

2 lit. b) din actul normativ menționat, colaborator al Securității este „persoana

care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise,

relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile

sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului”.

Față de acest context

faptic și juridic, instanța de fond a constatat că din documentele invocate în paragrafele

anterioare nu reiese întrunirea primei cerințe, privind furnizarea de către pârât

organelor de securitate de informații privind activități sau atitudini potrivnice

regimului totalitar comunist.

Astfel, din întreg materialul

probator al dosarului, invocat expres de C.N.S.A.S. ca fundamentând acțiunea sa,

singurul document semnat de pârât este angajamentul de colaborare, care - nefiind

coroborat probator cu furnizări efective de informații prin care să se denunțe activitățile

sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care să vizeze îngrădirea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului - este lipsit de relevanță în

prezenta cauză.

Prin urmare, instanța

de fond a apreciat ca nefiind întrunită ipoteza normei legale prevăzută în art.

2 lit. b), astfel că în baza art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008 a respins acțiunea ca

neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie invocând motivul de recurs prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În acest sens recurentul-reclamant

a arătat că în speță, sunt îndeplinite în mod vădit atât condiția ce vizează furnizarea

unor date cu privire la atitudini potrivnice regimului comunist, precum și condiția

încălcării unor drepturi și libertăți fundamentale ale cetățeanului, prevăzute de

art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea

securității, ceea ce impunea reținerea de către instanța de fond a calității de

colaborator al securității în persoana intimatului-pârât.

Astfel, susține recurentul-reclamant

că în mod greșit instanța de fond a reținut că din probele administrate în cauză

nu se poate conchide că pârâtul a denunțat activități potrivnice regimului comunist,

în condițiile în care s-a demonstrat că acesta a semnat angajamentul de colaborare

cu securitatea, iar notele semnate sub numele conspirativ de „N.” cuprind informații

despre mai mulți cunoscuți care își manifestau atitudinile potrivnice regimului

comunist.

Se face trimitere în acest

sens la notele informative din data de 11 iulie 1984, 24 aprilie 1984 și 2 august

informator și consemnate de lucrătorii securității despre care susține că pot servi

ca temei al admiterii acțiunii în constare calității de colaborator, invocând în

acest sens interpretarea dată de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 672/2012.

Solicită suplimentarea

probatoriului cu o expertiză criminalistică grafoscopică pentru a se demonstra că

notele informative semnate sub numele conspirativ „N.” au fost scrise de către intimatul-pârât.

Prin întâmpinarea depusă

la dosar intimatul-pârât M.G. solicită respingerea recursului, ca nefondat, menținerea

soluției primei instanțe ca temeinică și legală. Susține în esență că materialul

probator administrat în cauză nu demonstrează îndeplinirea cumulativă a condițiilor

prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 respectiv denunțarea de activități

și atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și care să vizeze îngrădirea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Analizând recursul formulat

în raport de actele și lucrările dosarului și legislația incidentă în cauză, Înalta

Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente.

Potrivit art. 2 lit.

b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității

aprobată cu modificări prin Legeanr. 293/2008, este considerată colaborator al securității

„persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte

scrise relatări verbale consemnate de lucrătorii securității prin care se denunțau

activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au

vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului”.

Rezultă din acest text

legal că pentru constatarea calității de colaborator al securității se impun întrunirea

a trei condiții referitoare la: acțiunile persoanei în cauză respectiv furnizarea

de informații sub orice formă, conținutul informațiilor care trebuie să se refere

la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, iar scopul

acestor informații să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale

ale omului.

Materialele informative

pe care își sprijină acțiunea reclamantul nu pot fi considerate că îndeplinesc cerințele

legale, recurentul-reclamant nefiind în măsură să demonstreze că intimatul-pârât

a furnizat informații care să se refere la atitudinile sau activitățile potrivnice

regimului totalitar comunist și care ar fi putut conduce la îngrădirea drepturilor

și libertăților fundamentale ale omului.

Rezultă din probele administrate

în cauză că intimatul-pârât a semnat un angajament (vezi actul din dosarul Tribunalului

București și concluziile raportului de expertiză criminalistică, dosarul Curtea

de Apel București), însă pentru dovedirea calității de colaborator, proba recrutării

este insuficientă. Se impune constatarea cu certitudine a faptului că intimatul-pârât

a furnizat informații cu conținutul și în scopul prevăzut în textul de lege sus

menționat.

Recurentul-reclamant nu

a demonstrat că intimatul-pârât ar fi activat sub numele conspirativ de „N.” din

conținutul angajamentului la care se face referire nu rezultă acest nume astfel

că nu se poate stabili o legătură între persoana care a semnat notele cu numele

conspirativ „N.” și persoana intimatului.

Mai mult, relatările din

cuprinsul acestor note cuprind doar informații cu caracter general pe baza cărora

nu pot fi identificate în concret acțiunile și activitățile atribuite unor persoane

sau se referă la comportamentul de ordin profesional a unor persoane la locul de

muncă din întreprinderea unde era angajată persoana care a semnat notele cu numele

conspirativ de „N.”.

În condițiile în care

aceste materiale cuprind doar informații cu caracter general pe baza cărora nu pot

fi identificate persoanele în cauză sau acțiunile și activitățile atribuite acestora

și nici nu se poate stabili o legătură între persoana intimatului și cea care a

semnat notele cu numele conspirativ de „N.” la care se face trimitere, Înalta Curte

constată în raport de înscrisurile depuse la dosar că în speță nu sunt îndeplinite

cerințele art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 motiv pentru care vor fi înlăturate

toate criticile formulate de recurentul-reclamant pe acest aspect.

A primi interpretare excesivă

dată de recurent noțiunilor de activități sau atitudini potrivnice regimului comunist

și de îngrădire a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, ar fi de

natură a altera scopul urmărit de legiuitor prin adoptarea O.U.G. nr. 24/2008, ceea

ce nu poate fi acceptat.

În consecință, constatând

că situația de fapt expusă de intimat nu este confirmată de înscrisuri prin care

să se demonstreze că intimatul-pârât a furnizat informații care să vizeze îngrădirea

unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului, Înalta Curte, constată că instanța

de fond a apreciat în mod just că în persoana intimatului-pârât nu sunt întrunite

în mod cumulativ cele trei condiții prevăzute de lege pentru constatarea în persoana

acestuia a calității de colaborator al securității.

Pe cale de consecință,

recursul urmează a fi respins ca nefondat în condițiile prevăzute de art. 312

alin. (1) C. proc. civ., raport la art. 316 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței

civile nr. 4494 din 04 iulie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 septembrie 2014